29 octombrie 2011

Inghetata cu piure de castane si cafea

Esentele tari se regasesc in lucrurile marunte si aparent lipsite de importanta... Cam asa e si cu inghetata asta, care dovedeste cu prisosinta acest lucru.. Daca va plac castanele si obisnuiti sa va delectati cu cafeaua de dimineata, cu siguranta ii veti aprecia insemnatatea.. Sunt multe combinatii cu care puteti intregii periplul aromei piurelui de castane, iar asta de fata nuanteaza foarte bine gustul amandinei.. O sa vedeti cum, daca o gustati din lingurita voastra.. 




Descongelati 2 pachete cu piure de castane, de 250 grame fiecare. Puneti pe foc 450 ml lapte, iar in timpul asta mixati 230 grame zahar cu 4 galbenusuri si o lingurita rasa cu scortisoara.. Ea e responsabila pentru replica gustului de amandina.. Da stiu nu o folositi la prajitura, dar o sa vedeti de ce-i in stare piureul de castane in combinatie cu scortisoara si cafeaua! 

Dupa ce s-a incalzit laptele, il turnati peste ouale batute cu zaharul .. mixand ingredientele. Turnati iar pe foc mic acest lichid si amestecati pana se ingroasa compozitia cat de cat.. fara sa o aduceti la punctul de fierbere.. Apoi lasati-o la racit. 

Dupa ce s-a racit compozitia si avand deja piureul de castane descongelat (- din Cora l-am cumparat - de provenienta Ungaria - il regasiti alaturi de pungile cu fructe de padure congelate - ).. maruntiti piureul de castane peste crema de lapte, adaugati si 150 ml cafea tare si mixati compozitia. Acolo in spate se vede unul din pachetele cu piureul de castane.. Dupa cum vedeti are o consistenta solida.


Apoi, ori intra in schema aparatul de inghetata.. sau turnati compozitia intr-un recipient si aratati-i drumul spre congelator.. 


Zdrobiti o data (dupa vreo 40 minute) - ca-i suficient - cristalele de gheata, lasati compozitia in congelator pentru o inghetare completa.. et voila... 


O consistenta nici prea fina, nici prea densa.. stiti voi, ca fata babei.. nici imbracata, nici dezbracata.. dar rau de buna !! Parol ca da ! Si daca nu va place scortisoara.. inlocuiti-o cu 25 ml esenta de vanilie.. si o sa fie aceeasi Marie, cu alta palarie.. una mai buna ca cealalta!! Ta-da-mm!



Reteta imi apartine.

28 octombrie 2011

Tilica la panou' de onoare

Sa tot fie o suta de ani de cand am terminat liceul.. Va amintiti si voi de el, nu? Si moama era o placere sa-ti vezi fotografia la panoul ala si numele scrijelit pa banca colegului.. da sau ba?? ;) Mda, a cam trecut era aia... si a venit randul porcului.. Si ce s-ar mai bucura Tilica sa stie ca fuga lui prin batatura l-a transformat in vedeta si a ajuns fix la panoul de onoare ;) Mai exact, duminica, pe 30 octombrie, Metropotam si Reader's Cafe organizeaza la Metropolis Center prima editie a festivalului Orasu'n bucate - un targ culinar cu mancare buna de la restaurante de renume din capitala..  


Si daca va-ntrebati care-i treaba cu Tilica, va zic eu.. va falfaii din prune si caise in cadrul expozitiei foto, ce va acompania papica aia buna.. Mai precis voi expune trei fotografii, asa ca fiti blanzi cu Tilica daca treceti pe acolo.. 








Si musai sa mergeti ca va asteapta niste bunatati raw, grecesti, 'picanterii' indiene, delicii japoneze si cate si mai cate.. Sper eu sa ne vedem acolo.. S'aveti un week-end plin cu surprize placute !


27 octombrie 2011

Suflet pentru oameni si hrana pentru suflet

Nu scriu aceste randuri dominata de orgoliul de a fi redescoperit lumea printr-un simplu gest, ci va conjur, cu piosenie, la complicitate in trairi si instincte.. Acordati-mi aceste randuri, simtiti legatura si haideti sa raspundem DA unei vieti, unui strigat de ajutor !

O sa-mi permit sa scriu despre ziua de luni in care desi mi-am hranit sufletul, am luat-o prea personal si am pastrat doar pentru mine, in tacere, eliberarea. Mergand la vernisajul expozitiei de grafica Imaginarium, am descoperit o lume  in care aparentele nu-si gasesc rostul, o lume pura asa cum e ea / este / sau nu ar trebui sa fie, in care artistul Bogdan Constantin si-a pastrat lucida coordonata creativitatii si nu s-a lasat speriat de interpretari...

In acelasi timp, de cateva zile incercam cu totii sa raspundem, cum putem fiecare, unui strigat visceral de ajutor, dar nu stiam cum sa fac legatura in acest spatiu virtual..  Si vorbesc despre Catalin Sandu ! Un tanar medic capabil sa salveze vieti, aflat acum intr-un impas - sarcom intraabdominal - tumora desmoplazica!! Suna al naibii de complicat si chiar e fatal!!

Si pentru ca adevarul nu cunoaste mila, toate sperantele lui sunt puse intr-un tratament pe care trebuie sa il urmeze intr-o clinica din Germania, costul acestui tratament ridicandu-se la 200.000 euro. O suma imensa pentru un student, pentru un om obisnuit, dar care cu participarea fiecaruia dintre noi poate fi stransa in timp util ! Si sper, din suflet, ca nimeni sa nu ramana indiferent la acest apel !


Iar gusturile, ca si gandurile, desi nu se discuta prea mult, se educa, se interpreteaza in linii personale apropiindu-se, sper eu, de adevar.  

Si fac apel la voi, la Viata..  in care vreau sa redescopar o lume in care iubirea e semanata de cei care-si daruiesc gandurile, mai presus de trup...  



Si as vrea sa cred cu ardoare ca viata nu face din noi niste prizonieri ai unei mentalitati, ai unor lipsuri, ai unor slabiciuni, astfel incat doar Alegoria deznadejdii  sa ne redea spiritualitatea !























 Timpul nu trece pentru toata lumea la fel!!

Haideti sa-i dam o mana de ajutor lui Catalin !

VA MULTUMESC !!


26 octombrie 2011

Supa crema de linte

Sa va zic, sa nu va zic de supa asta?? E buna.. rau de buna !! Si mai ca-mi vine sa nu-i dezvalui tainele.. sa mai astept si sa pastrez vulnerabilitatea asta numai pentru mine ;) Dar, dac' aveti putintica rabdare sa va prescriu reteta, sunt convinsa ca o sa aud, dupa ce o testati pe burta voastra, bravo-n sus, bravo-n jos si maine si poimaine ;)) In cat mai putine cuvinte, supa asta crema it's my obsession !!.. Si desi ma simt ca la intrunirile alea AA, din filme, unde e musai sa-ti recunosti viciul de la inceput ca sa te tratezi, let me live with it ! I do not ask for help!;)


Deci da, imi place de nu vreau sa o impart cu nimeni si clar n-o impart (chiar daca o sa strige M tradare, tradare, de 3 ori tradare !!); si o mananc de indata ce i-am coafat ultimul firicel de patrunjel in freza, in niste reprize putin mai scurte ca alea de meci, dar nu ma las pana n-o termin! Si moamma ce senzatie, ce delir cu burta plina, intr-un stand by tipic Al Bundy, pe canapeaua aia primitoare, fix pentru o siesta pe cinste dupa minunatia asta de supa crema!


Deci, sa trecem la poveste... Totul incepe cu 3 linguri pline cu ulei de floarea soarelui sau masline, care cum vreti, 4 catei de usturoi, 1 ceapa feliata, 1 morcov baban taiat rondele sau bucati si o bucata de telina (am cantarit eu 160 grame - curatata fiind) data pe razatoare.. fix atat, nu mai mult!


Incingeti uleiul in wok, rasturnati legumele de mai sus in el si lasati-le timp de 10 minute la foc potrivit, amestecand din cand in cand cu lingura de lemn, pana isi fac de cap aromele si prind vitaminele astea o culoare fina.. de B-uri, C-uri, PP-uri sotate, nu prajite.. aveti grija.


Intre timp cantariti 250 grame de linte rosie... si o sa simtiti cum deja va creste nivelul de energie prin completarea rezervelor de fier ;). Pai ce-o sa facem? Ne jucam cu puterea?


O treceti printr-un jet de apa si apoi ii faceti loc peste legumele din wok, stropind-o cu 1 l apa (sau baza de supa).. Eu folosesc mai mereu apa si moaama cat poate fi de buna ;) .


Dati focul la puterea mare si cand a inceput apa sa dea in fiert, si va asigur ca se intampla repede, deci fiti pe faza, reduceti flacara, trantiti un cap deasupra wok-ului si lasati toata grozavia asta sa-si faca somnul de frumusete pentru voi, timp de 20 minute.. timp in care lintea se umfla in pene si-si lasa acolo din secrete.. o sa vedeti voi! 

Imediat dupa ce-a sunat ceasul, pulsati cu o jumatate lamaie (despielitata si mare sa fie) taiata in bucati, 4 -5 fire de patrunjel, 4 catei de usturoi, 1 lingurita plina cu sare de mare si mai lasati wok-ul pe foc timp de 10 minute. 


Dupa timpul asta scurs se incheie povestea, se scot firele de patrunjel, se toarna repede repede totul intr-un vas si intra in actiune blenderul. Si se fac toate vitaminele si carbohidratii astia pasta. 

Varsati apoi crema in wok, adaugati 200 ml apa, picurati zeama de la cealalta jumatate de lamaie (adaugati doar daca mai simtit nevoia, eu am pus jumatatea de care va zic acuma), presarati un varf de cutit cu chimen macinat, o lingurita rasa boia de ardei iute / cayenne pepper sau o lingura - doua - trei  Tabasco sauce ;) .. dupa plac!! 

Cum a dat in clocot o data, ati si luat wok-ul de pe foc si ati turnat supa crema-n farfurii si hop pe ele, ca se mananca imediat. O persoana la doua blide merge struna; nevoie mare doar de lingura si atat.. Eu sunt deja cu sufletul in pioneze ca nu mai am nici lingura s-o ling de supa crema, daramite grozavia asta s-o mai 'admir' ;)..


Nici un complet de judecata n-ar putea sa catalogheze misiunea asta.. daramite eu.. O consistenta fina, hranitoare, cu o aroma puternica, ce o data gustata va indeamna sa recunoasteti acelasi lucru..  "sunt dependent/a de supa crema de linte si nu vreau nici un medicament pentru asta !!".  Hapciu ! Ce faceti voi?? Mai stati pe ganduri, hmmm??  


Reteta imi apartine !

22 octombrie 2011

Banana bread & chocolate

Adica pa romaneste chec cu banane si ciocolata.. atat de buuuun ;) Si pentru ca Edutu ma trage de maneca, tasu striga ca-i foame, lupu mai lipseste sa urle la geam ... o sa fiu scurta, asa ca notati va rog tipsuri pentru cea mai reusita banana bread.. Fiti copii cuminti si ascultati ..


Preincaziti cuptorul la 180 grade si imbracati doar cu hartie de copt o forma de chec cu dimensiunile de 28 /10 cm. Mixati intr-un vas 100 grame unt la temperatura camerei cu 175 grame zahar. Adaugati in compozitie 2 oua....


 ....3 linguri pline cu lapte, 2 banane mari bine coapte - pasate cu furculita inainte, sau 2 si 1/2 banane mai mici.. Eu am aici din astea mititici, cum le zice Edu... 


Stiti care-i faza cu ele, da? Nu se pastreaza ever la frigider si-s bune rau pentru toate: te ingrasa, te slabesc, iti redau vederea cand le mananci in stare naturala, apoi orbesti cand vezi dulcegaria si nu te mai opresti pana n-o termini pe toata pe principiu: nu stiu nika, n-am vazut ce si cat!;) A, si musai fierul.. e ca si cand ai manca o bata de baseball din fier daca mananci un ''ciorchine'' cu banane. Si atunci nu mai vorbim de nici o anemie, decat daca tineti mortis sa va dati loviti.. ;)


Apoi adaugati 230 grame faina, un varf cutit sare si amestecati ingredientele cu mixerul pana incorporati cat de cat faina, apoi imediat dupa faza asta folositi o spatula din silicon.. uitati de mixer, eu l-am aruncat direct la gunoi! Adio prajituri pana imi iau altul ;) Ala avea vreo 190 de ani ... 

So, amestecati lejer cu spatula urmele de faina ... apoi adaugati o lingurita plina cu cacao, 2 linguri cu esenta de vanilie si 90 grame ciocolata ciopartita in bucati cat mai mici... da' merg si asa brute ca ale mele.. se topesc fain oricum.. Eu am folosit ciocolata de menaj ca n-am avut alta in casa, si daca n-am batut-o cu facaletul pana i-au sarit fulgii si mi-am trezit vecinii.. optati si voi pentru orice alta ciocolata cu lapte.. sa nu va chinuiti asa ca mine.. !;) Sau .. sa aveti spor!;)


De retinut: Nu puneti chipsuri de ciocolata ca da esecul peste voi!! Alea din poza erau asa de fason, folosite in varianta de aruncat la cos de care va vorbesc aici ;) Nu se topesc, raman pe loc, iar banana bread capata cel mai dubios gust ever.. Si musai: nu tapetati foaia de copt cu nimic, da??  Numai sa puneti unt, ulei sau faina si v-ati lins pe botic, o luati de la capat, ca bucata aia de banana bread..  la cos cu ea! Si daca nu ma credeti pa cuvant si aveti timp si ingrediente de pierdut.. o sa vedeti voi !;)  So, TAPET, chips-uri de cioco NU! Asta-i banana bread cu chips-uri de cioco, fara praful de cacao si foaie de copt unsa cu unt.. E o greseala fatala pentru aceasta dulcegarie. Are o consistenta mult prea grasa, untul de pe hartia de copt e deja prea mult pentru aceasta consistenta, ramanand o parte si pe marginile prajiturii, iar chipsurile raman exact la locul lor, aromele nu se intrepatrund si nu se topesc nicicum. Prajitura devine tare, lipicioasa, grasa, tocmai buna de aruncat la gunoi!!.. Deci asa NU!
























Sa continui de unde am ramas cu reteta, varianta best of banana bread.. deci ati aruncat in compozitie ciocolata maruntita, cacaua, si acum amestecati usor cu spatula.. nu mai stati pe ganduri.. Dar nu prea mult, pentru a nu permite aerului sa deranjeze in toata treaba.. 

Turnati compozitia in tava de chec, tapetata doar cu hartie de copt - neunsa cu nimic (repetitia e mama invataturii ;) si pulsati cu inca 30 - 40 grame ciocolata facuta bucati.. pe care o adanciti putin in compozitie.. doar putin.. exact cum am eu in imagine..


Predati tava cuptorului incins pentru 45 - 55 minute la 180 grade.. testul cu scobitoarea rules!! Et voila... banana bread.. cea mai buna ever..  Edutu e topit dupa ea! 


Ce-i mai trebuie?? O canuta cu lapte companie gustului dulce fructat ciocolatos si cam atat! E delicioasa, pa cuvant de cercetas! Si se desprinde atat de usor de pe hartia de copt.. ca n-ai nevoie decat de o manusa sa ridici checul - asa cald - din tavita, si sa-l tai acolo direct ! E buna rau! O sa vedeti voi!





19 octombrie 2011

Let's meet la Kika

Undeva pe la inceputul saptamanii trecute 'rasfoiesc pe e-mail', invitatia Roxanei, despre Kika event. Ii transmit ca abia astept sa ajung, iar printr-o stranie intamplare, intre inceputul si sfarsitul saptamanii, spiritul imi devine atat de liber, ca pana si timpului ii este greu sa ma urmareasca: 13 octombrie, adica joi, devine in cateva clipe 15, imi arunc trupul in masina, le zic alor mei preteni ca plec la Kika si pornesc la drum.

Pe la Unirii pauza mare, de rezervor ofc! Ma abat putin sa-i fac nesatulului plinul si o iau sper Cotroceni! Ma gandesc in sinea mea, ca o carcotasa cu carnet deja, ca aici e locul unde toti trebuie sa-si dea permisul si sa-si rumege clipele alea cu piciorul pe acceleratie si mana pe schimbator! Traficul devine insuportabil. Ii ''transmit'' lui Oprescu ca musai ne mai trebuie o pasarela, un pod, ceva.. ca doar mai erau cateva minute, sa tot fie vreo 15 si teoretic eu trebuia sa ajung la Kika. Da nu cedez usor, desi totul imi era potrivnic, pana si drumul ma tintuia pe loc, spunandu-mi parca  'hei Anto, 13 nu e 15, stai !' ;)

Pe drum vorbesc cu my friend, Ioana. Ma astepta deja la Apaca de vreo 10 minute, timp in care eu imi fumasem toti nervi stand bara la bara.. O ajung din urma, o claxonez, ii tai fata, o sun si-i spun ca-i dau blana la pedala si musai sa ma urmareasca, ca-ncepe eventul' fara noi;)). Ajungem in apropiere de pod si-i cedez intaiul loc, ca nu mai tin minte care curba, prima, a doua??

Mda si uite ca ajungem aproape la timp.. iar Kika ne astepta.. :) Linistita, cu spatiile ei vaste incorporate perfect in designul architectonic. O luam grabite pe scara interioara ce permite accesul catre toate etajele, iar in zona unde urma sa se intretina – ba bine ca da - peste 2 zile - evenimentul Let’s meet for cooking, isi gaseau odihna bucatarii fel de fel, pentru toate gusturile si buzunarele. Clar am comis-o intr-o mod caracteristic mie, dandu-mi intalnire cu doua zile inainte, cu Kika, si Ioana cu care mi-am beut gandurile timp de ora in restaurantul Vienna House, de la etaj.

Si tare faina seara am avut, cu shooping inclus, cu chicoteli despre desuurile cu care am asorta lingura intr-o astfel de bucatarie din gama Nolte... si cu ochii deschisi ne imaginam lucruri, dle' !



Cum sa nu pretuiesti si mai mult ‚locul de joaca’ si sa nu sfintesti lacasul cu-n pahar de vin rosu si torturi culinare fel de fel daca ai detine asa ceva?? Indrazneste careva sa spuna ca n-ar simtii un ceva in stomac daca ar avea acasa o astfel de jucarie, in toata splendoarea ei, dotata-n fel si chip cu plite high tech, cuptoare incastrabile, masini de spalat vase pentru divete si o modalitate originala de a valorifica maxim spatiul de depozitare? Pe bune ca-i incape si lui cravata intr-unul din spatiile alea si musai l-as pune sa stea asa cocotat pe insula din bucatarie, doar ca sa ma uit la ea si sa-i admir potentialul.. vorbesc de bucatarie acum, da??



Si cate si mai cate accesorii si idei atractive pentru casa, de-ti vine sa pui de-un copil numai ca el capitano sa stea tolanit / sa se joace-n patul ala cool cu volan? Mergeti de-l vedeti la etaj ;) Ehei, si ne caram noi trupurile-ntr-un final spre casa.. Eu cu torba plina cu accesorii, Ioana cu niste ganduri mai mult decat indecente starnite de focarul de excitatie puternica...marcat de bucatariile Kika, ofc :)

Stapanita si io de feeling-ul asta, mi-am luat cavalerii la brat, in ziua de sambata, si-am plecat la event-ul Kika... "Let’s meet, de data asta, for cooking" !!;)  Mai si acolo, timp de 3 ore bune, 37 persoane, pasionate de gatit si dornice sa socializeze, au ocupat cinci dintre cele mai moderne bucatarii, din gama Nolte si Vonderstedt - ce le găsiţi doar acolo.

Si uite asa ghidati cu atentie de bucatarii profi ai restaurantului Vienna House: Florea Ilie si Catalin Carp, au trecut oamenii aia la platane, iar amosfera a prins o culoare si un parfum de neimaginat..


Si daca n-as fi mers acolo cu doua zile inainte si n-as fi absorbit din timp conceptul Kika, in seara cu pricina n-as fi stiut unde si ce sa surprind mai intai..  Ideea Kika de a „testa pe viu” aranjamentele de mobilier, a prins contur in acea seara, iar intregul magazin, invadat de arome ispititoare, s-a transformat intr-un veritabil camin functional, ce ne-a permis sa savuram atmosfera si adevarata esenta.

Iar noi, 6 muschetari food bloggeri invitati la eveniment: Lavinia, Cristina, Carmen, Cristina, Andi si eu, am perceput... parfumul somonului acompaniat de legumele trase in tigaie intr-un mare fel de amatorii bucatari...



... aromele salatei de fructe - ademenitoare, dominata sau nu de cupa de inghetata ce i-a tinut companie la final..


... si mi-as permite sa zic nelipsita Caprese..  Chiar si la dieta fiind, poti sa mananci pana zici piua ;) Absolut savuroasa! Spuneti si voi, nu-i asa?


Let's meet for cooking a fost o adevarata provocare pentru toti cei prezenti, ce a prins contur, s-a transformat firesc intr-o cina cocheta, de invidiat la final, ce sper eu ca o sa prinda roade..

Da, cadrul era mult prea placut ca sa ne dam plecati curand, dar batu ceasu-n 22, si cu toate ca as fi vrut sa mi se lipeasca mainile de tot ce mi-a iesit in cale, m-au tras de maneca o cafetiera si-un set de cesti.. ca de, alea de le aveam acasa, erau vechi, ori s-au spart, ori sigur se vor sparge, singure ofc!!  Asta in timp ce Edutu s-a lipit de-un scaun cu vibro masaj, de nu se mai dadea dezlipit de acolo, pentru care musai trebuie sa invete 5 volume cu poezii si vreo 15 dvd-uri muzicale.. ;)


Iar intr-un final, am plecat spre casa parca mai proaspeti de cum am venit. Si-mi vin asa razlet in minte niste ganduri de reamenajare... iar daca timpul o ia dara putin inainte sau ramane in umbra, dati de stire .. let's meet la kika for cooking, shopping and fun.. and i came again!! Sau mergeti singuri, ca sunteti fete mari si baieti descurcareti!!  I double dare u ! ;)



16 octombrie 2011

Porc de Peris, cu prune si caise la cuptor


A fost o data ca niciodata Tilica.. Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti.. Si Tilica asta hlapaia cat era ziulica de lunga tot ce ramanea pe la mese, basca halea capete de peste si drinkuia la greu direct din sticla.. bere. Pana intr-o zi, cand Tilica s-a implinit cu vreo 180 kg.. asa dupe ochi ;) si i-a venit sorocul.. Ma ascunsesem atunci in bezna din sifonier, cu degetele dopuri in urechi, sa nu vad, sa nu aud, sa nu cunosc nimica, dar fu degeaba... Ca uite asa, in doi timpi si trei miscari, a ras Tilica asta niste tarie, ca deja invatat cu beutura incepuse sa nu-si mai faca efectul un 5%.. si se cereau complicate lucrurile pana la vreo 90% alcool.. Si credeti ca s-a auzit ceva in afara de rasete?? Ete na, nu s-a auzit nimica! Ca Tilica.. desi beat, era mai abitir de chicere ca bunelu.. Si cum din sifonierul cu pricina se auzeau numai hohote si admonestari la adresa porcului .. am iesit din ascunzatoarea ce ma scapa la vremea aia de 'traumele' sarbatorilor de Craciun, ce se lasau an de an cu petrecania individului, sa vaz' care-i treaba cu porcu'.. Si nebunie mare imi fu dat sa vad, la vreo 8 ani, cum bunelu alerga dupa Tilica si tipa cat il tinea gura... "Stai ma Tilica.. vina de bea ca-ti mai dau!! Uite, am sticla nu cutitu! Stai ma cand zic eu, stai!! ".. Sor'mea se tavalea pe jos de ras, iar unchii, tata si bunelu alergau dupa porc prin batatura.. Mai departe.. nu mai zic nimica.. ca Tilica fu prins si i se facu felu!! Si moooama ce nebunie pe noi sa calarim porcul, sa-i mancam coada, sa-i rumegam soriciul.. Si mai apoi ne-am tinut dara de burti.. c-a urmat pomana lu Tilica fara frica, cu vreo 20 de oameni la masa aia bogata unde se petreceau lucruri, cu Tilica calare pe ea si noi moderand situatia dupa vorbele lui Labis... Si mor de ras si acum cand imi aduc aminte, desi protectia animalelor m-ar pune pe mine si mai nou pe porc la zid, ne-ar intreba care-i ultima dorinta, mi-ar da sa fumez electronic, lui i-ar da ceva sa bea s-apoi ar face POC!! Si cam asta fu pe scurt a true story!! Ei si da.. il iubesc pe Tilica si pe mai tot neamul lui, chit ca n-am mai calarit demult nici un porc! ;) 

Si acu sa revin in era noastra, la porcu cumparat din magazin si amortit organic cu-n eco pistol!! Cat despre porcul ista.. e nebunie curata, ce s-a lasat asteptat ca-n povestea porcului, pana si-a facut pod singur dupa o luna de zile ca sa ajunga virtual in casele voastre..  ca dara vi-l aratasem la fata AICI.. ;)

E vorba de Porcul de Peris, faimos pentru pieptul si picioarele sale foarte musculoase. „Porcul de Peris” s-a evidentiat întotdeauna prin proportia mare de carne din masa totala, fragezimea, aspectul placut si gustul sau inconfundabil. Calitatile sale fizice se reflecta si în calitatea produselor recunoscute prin concentratia ridicata de carne. Peris sustine un stil de viata sanatos, dedicate persoanelor interesate de propria alimentatie, calitate si experienta gustului. La Peris toate mezelurile sunt 100% naturale, iar în procesul de producie al preparatelor nu se folosesc coloranti si conservanti artificiali, nitrii, MDM-uri i E-uri nocive. Compozitia si gustul specific al preparatelor sunt determinate de cercetarile si ameliorarile genetice pe linie de nutritie. Astfel, au fost abordate si aprofundate studii privind efectul unor enzime si probiotice asupra modului de valorificare a hranei, perfectionarea tehnologiilor de preparare, conservare si administrare a nutreturilor. Peris este dedicat ideii de a pune pe masa românilor acele produse din carne pe care ni le dorim cu toii din ce în ce mai mult: 100% natural.


Mai bine zis, pregatiti 800 grame macra de purcelus - taiata in bucati, 2 cepe taiate si ele marunt, 2 ardei iuti taiati asijderea si 6 catei de usturoi. 


Incingeti 100 ml ulei de floarea soarelui si dati-i drumului porcului sa se scalde-n copaie, c-o lingurita sare de mare... la foc potrivit de iute, intorcandu-l pe mai toate partile pana prinde culoare.


Apoi il scoateti de acolo cu o paleta si le dati drumul in uleiul ramas.. bucatilor de ceapa, ardeiului iute si cateilor de usturoi luati ca atare, pulsand c-o lingurita plina cu sare de mare... pana se soteaza toate astea cam 7 -8 minute la foc potrivit si devin aurii.


Apoi se stinge focul si i se regizeaza porcului urmatoarea schema: Se varsa legumele astea si uleiul ramas intr-un vas special pentru cuptor (pe cel de la souffle-ul de cartofi l-am folosit eu), se adauga porcul, 600 ml vin alb demidulce... (Tamaioasa am folosit eu), 200 ml apa, 1 legatura coriandru tocat marunt...


... 1 lingura patrunjel uscat, 1 juma lingurita rasa piper... si se introduce vasul in cuptor pentru 1 ora la 180 grade, acoperit cu folie de aluminiu.. La inceputuri o sa arate cam asa..


Dupa ora aia, se scoate cu bagare de seama vasul din cuptor, se adauga 150 grame prune uscate, 100 grame caise deshidratate, zeama de la o portocala si se da iar la cuptor pentru inca 1 ora la 190 grade (tot cu folie de aluminiu peste).


Apoi i se scoate folia si urmeaza inca 30 minute de nudism la caldurica, adica fara folie, pana mai scade sosul si ramane porcul asta dezbracat cu totul de secrete...


Intre timp se pune de-o garnitura de orez.. simpla sa fie ca nu-i nevoie de prea multa cumetrie, cu-n praf de sare si putin piper, ca va ajunge toata savoarea ce sta in porc si-n fructele alea ce-i tin lui companie. Apoi sa va tineti dara cu mana de burti ca o sa mancati pan' o sa zica altcineva piua...


Si uite asa se imbraca porcu ista in porfira imparateasca si toti musterii trec la masa.. Metamorfoza mai savuroasa ca asta nu-i ! Mananci si plangi... dai peste cap un pahar cu vinoase, seci de preferat, si iar mananci!! Iar eu m-am suit p-un porc virtual din batatura si v-am lasat sa simtiti pe barba voastra parfumul dulce picant ce vi-l traduce porcusorul asta fara pereche-n gura.. Pam, pam !