26 noiembrie 2011

Passion4Cooking

Nu stiu altii cum sunt, dar eu am visat de cand ma stiu sa am un mic locsor de nebunii - intelegeti si voi restoranto-ciocolaterie - in care sa ma cuibaresc cu tot 'drogul asta dulce' din lume si sa dreg niste treburi, sa creez vicii si dependente ce pot fi traite, si de toti ceilalti, ca adevarate placeri !!;) Si chiar daca n-am gasit inca bagheta magica ce mi-ar putea transforma visele in realitate, fara mantre pentru meditatie, iaca ma pomenesc in ziua de miercuri in Flanco din magazinul Unirea, unde Electrolux a predispus si dispus, intr-un spatiu intim- dar expus, regizarea unei intamplari, neintamplate inca pour moi ;)  Passion4Cooking !!


Oooh baby si ce minunat a fost ! Doua zile pline in care chiar si cele mai anesteziate simturi au cazut prada excitatiilor culinare.. ;) Pe mine ma stiti deja, admit, ba chiar strig in gura mare, mie imi place mancarea buna dle' si I'm a chocoholic ! Dar mi-era teama de perceptia necunoscuta a celorlati ! Si moamma ce emotii am avut ! Dar iata ca-n prima zi, gandurile mi s-au transformat in imagini incantatoare, iar spiritul le-a indentificat in perceptia celor care, savurand ciocolatosenia intruchipata sub aceasta tortura, -  au fost contaminati !!! ;)




Am purces la treaba vibrandu-mi in fiecare celula versurile lui Bryan A.... Here I am this is me / There's no where else on Earth I'd rather be / Here I am it's just me and you / And tonight we make our dreams come true..  gandindu-ma la ciocolata, pasiune si daruire ;)




Iar etapele s-au scurs intr-o ordine cronologica, dar cat se poate de fireasca.. Am pregatit dintai aluatul dulce acrisor pentru aceasta tarta delectabila... ca-i trebuia un respiro de 40 minute pa putin.. Apoi in paralel cu tortura de cioco, i-am pregatit umplutura... un amestec absolut delicios de praz, mult sparanghel, bacon din plin...  iar la final topping-ul cremos...


Poza e un 'mic copil cu pampers la fund', dar senzatiile pe care le percepi savurand-o, 'scot la iveala cavalerul ce zace ascuns'.;) .. allegorically speaking.. Thx u baby for this ;))























Absolut delicioasa, dar putina, desi era mare cat o tava imensa de cuptor si umflata-n pene pan' la cer! ;) Si io chiar nu exagerez, da?? ;) Treaba asta a venit cu bissurile si mai apoi cand n-a mai fost, cu reclamatiile de rigoare !;) O singura tava nu se poate dle !!! Iar cuptoarele alea sunt chiar generoase si-ti permit sa introduci vase de orice dimensiune iti doresti! V-am zis ca era ditamai tava, da?? Si la cate lucruri trebuia sa fac odata, fara timer-ul ala care monitoriza situatia, nu mi-as fi adus aminte nici de ce-s acolo, daramite de tarta asta usor rumenita si tocmai buna de savurat! ;)




In acelasi timp, ca de, am fost si m-am simtit Napoleon atunci, am topit aproape 1 kg de cioco, am vrajit audienta cu rauri de caramel... il vedeti acolo in spate, lasat la racit...





 ... am mixat juma de kg de migdale, nelipsind de la balul asta fermecatoare parfumuri de migdale si vanilie.. si I did it again !! .. de data asta 3 torturi caramelo - ciocolatoase, nu una ! Nu va ganditi la stoc ! Mai ceva ca la reducerile de 90% s-au epuizat in 5 minute si nu le-am taiat in patru bucati - cantitate preferata de mine, ci in, pe putin, 15 feliute sa ajunga catre pofticiosi ;)  !! Pa cuvantul meu de chocoholic cu cortexul cingular, medial orbitofrontal si striatumul ventral activat !!;))




Si erau abia scoase din minunatiile alea de cuptoare Electrolux, care pentru mine ar trebui sa vina musai cu o carte de instructiuni mare si groasa cat Compendiu Literaturii Romane!! Ce SF-uri pe capul lor, cate programe enigmatice pentru mintea mea de necunoscator, ventilatie din toate partile, ba daca vrei - vine caldura din lateral sau doar de sus, si tot ce-ti mai trece prin cap.. ele pot face ! Parol ca da! Si musai sunt prevazute cu niste botoane nene pentru copchii certati cu Nu-ul ! Daca il activezi, iese mai degraba cuptorul cu totul din blatul de bucatarie decat sa se deschida lampa lui Aladin si sa puna piciul ala mana pe grilajul incins! Vreau si eu hi tech-uri din astea!! Cine mai vrea ?? Sa mai dau din casa si sa va zic de frigider?? E al naibii de strong! Nu puteam sa tai torturile alea daca nu ma foloseam de cele - 28 de grade din congelator! Au o capacitate interioara asa de mare, ca le-am bagat pe toate odata si inca mai incapeau ;) Iar frigiderul ala... hmm, mare dle' - cu un spatiu interior atat de flexibil incat i-a permis echipei Electrolux, care a facut ca totul sa decurga atat de usor si placut, sa-l umple cu toate materiile prime ce asteptau nestingerite sesiunile de Passion4Cooking. Si am mai aflat acolo ca-s tare eficiente si din punct de vedere al consumului energetic. Asa scule de scule vreau si eu !!




Si da, am fost in ziua aia atat de fericita cum n-am crezut ca pot fi! Spatiu a fost transparent, incarcat de evenimente, oamenii cat se poate de reali, iar placerea, acea atractie irezistibila a ciocolatei, constatata intr-un mod cat se poate de constient, i-a facut pe toti cei prezenti sa tanjeasca plini de speranta si sa se intoarca in acel mic sanctuar dedicat, dupa inca o bucatica.



Am daruit cu pasiune, prin bunavointa si cu ajutorul echipei Gollin Harris si Electrolux, clipe de fericire pe chipul celor prezenti acolo si o satisfactie pe care probabil nici nu-si inchipuiau ca o vor obtine !;) Si da, nici eu nu-mi imaginam, dinainte, chiar asa de frumoase lucrurile, iar asta m-a fericit !! Complet !! Si am fost cu atat mai binecuvantata intalnind prieteni dragi ... Raluca... draga de ea, ce a venit din prima zi sa testeze terenul pentru ceea ce avea sa urmeze a doua zi...



Mihai Lambru, cu printesa lui cea mica... 


Dragos, my no 1 friend pe FB, care, ca-n desenul ala animat Cei trei purcelusi.. ma pune sa ma umflu si sa suflu, sa nu ma impiedic de obstacole si sa primesc de la viata tot ce-i mai bun !



si nu in cele din urma, Edith Francu care mi-a strapuns sufletul, de fiecare data cand i-am admirat pozele, cu particule fine si delicate de placere, cu senzatii de invidie si admiratie deopotriva !! ;) Pe fata asta minunata io chiar o iubesc!























Si a doua zi, lucrurile au mers struna. Cand am ajuns acolo, Raluca ma astepta !;) Ne-am pupacit brusc, am schimbat doua vorbe, ne-am pus sorturile de gala si la treaba cu noi ! Ne asteapta multimea, soro !! ;))
























Si a fost tare tare fun !! Stiam deja unde-i wok-ul, cuptoarele, plita, aproximativ si cum sa le manuiesc;), faina, malaiul, cele 2 kg de ceapa si uite asa am ajuns sa tai la ea fara lacrimi de se mira lumea ;) A se lua aminte ca nu m-am uitat prea mult la dansa.. that's za tip !;) si fara sa-mi las vreun buricel de dejet prin ea ;)


Si-am invartit si para invartit in ceapa asta, ca asa multa fiind, vreo ora am lasat-o sa-si faca de cap pan' s-a caramelizat situatia si-a fost gata de asezat pe aluatul ce s-a ridicat la ceruri ca nebunu... Acu ce-i drept recunosc c-a fost portie tripla, da jur ca mergea triplu la patrat ! Ca multa ceapa fiind, un wok cu fundul bombat doar putin - obisnuit cu cantitati mai lumesti gen 3 - 4 cepe, nu 2 kg dintr-o lovitura si o plita hi tech cu inductie.. a fost nevoie de ceva timp nene. Ca plita asta super cool are un sistem de detectare automata a formei vasului, care ajusteaza zona fierbinte si se muleaza fix pe situatie, economisind energie. Mai mult de atat   e si super safe, ca oricat de imprastiat/a ai fi, suprafata din jurul vasului ramane rece, eliminand orice risc de accidente. Poti sa-ti uiti lejer si fara batai de cap rujul/cravata pe aragaz cand ii pregatesti lui/ei un ceai cald ;)


Cat despre Ralu... a fost diva in bucatarie, parol ca da!! A prefacut, cu cea mai mare seriozitate ever, o pufosenie dulce acrisoara de Lime meringue pie, ba bine ca 3 la numar, fix sa te ungi pe suflet cu ele!
























Si clar ne-a vrajit pe toti si ne-a indulcit sufletele inmiresmate de atata ceapa ;))  Da mai, dar fuse pissaladiere, adik ansoa, masline, ceapa caramelizata, ce mai.. arome de Provence ;)








































































Si nu s-ar fi intamplat toate astea fara colectivul Electrolux si Gollin Haris. Exista in oamenii acestia minunati un je ne sais quoi ce te topeste de la prima vedere, te face sa-i iubesti cu si fara motiv si sa-i multumesti Lui ca ti i-a scos in cale ! Multumesc tare Carmen Georgescu, Roxana Diba, Livia, Anca, Bogdan !  You really made my day  !!




Guest post Raluca Grivescu - Passion 4 Cooking

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi , nu s-ar povesti, o fata taaaare draguta (desi nu recunoaste nici daca o ameninti cu pistolul), care s-a apucat de “mesterit” niste minunatii culinare, spre deliciul tuturor. Si uite cum preparandu-i bunatatile, ca de, aratau mult prea apetisant, pentru a le da un simplu like, mi s-a deschis un apetit pentru bucatareala, de nu il mai pot stapani.

Si azi asa, maine asa, iaca ce ii deschid blog-ul si imi apare in fata ochilor, concurs mare concurs, cu niste minunatii de electrocasnice de la Electrolux, care parca erau facute pentru bucataria mea :). Si cu inima in dinti, imi fac curaj si ma inscriu, ca stiti voi, incercarea moarte n-are. Nu ma asteptam sa castig, desi sincer vorbind eu imi si imaginam acele frumuseti in bucataria mea ;). Ei si uite ca, mergand pe principiul speranta moare ultima, numai ce ma pocneste un noroc chior si castig “batalia”cu Lime meringue pie.



Evident ca din acel moment au inceput emotiile, daca mi se arde aluatul, daca nu imi iese bezeaua, ca de, ustensilele sunt scule de scule, da’tre’sa stii nene sa umbli cu ele ;). Dupa lupte seculare care au durat fix … 10 zile, iata-ma in fata marii incercari, sa gatesc in fata publicului. In primele momente, nu vedeam bol, nu vedeam cantar, nu vedeam mai nimic, dar cand am vazut ca toate incep sa prinda contur, inima a revenit acolo unde ii e locul.


Si a iesit exact ceea ce trebuia, adica o tarta coapta exact cum trebuie si cat trebuie, ca na, cu un super cuptor, nici n-ar fi putut fi altfel, ca sa nu mai vorbim de bezea.

Aveam o mare teama, aceea ca nu va sta “batz”, dar cu un mixer extra ultra super “bataios”, mi-a iesit o bezea de bezea .


Se umflase in cuptor de mai avea un pic si ajungea la Micul Paris ;), adica la etajul urmator pentru nestiutori. In ceea ce priveste minunatia asta de pissalariere, nu vreti sa stiti ce miresme pluteau in aer…


Ca sa intelegeti mai bine ce bunatate a iesit acolo, al meu sot nu papa nici peste, nici rozmarin si cu toate astea a cerut 2 portii ;). Pe langa asta am primit comanda si pentru acasa si va trebui sa ma conformez, ca altfel o va rapi pe Anto cica.

In concluzie ma bucur sa cunoasc asemenea oameni, ma bucur de experienta prin care am trecut si as repeta-o fara doar si poate oricand, cu sau fara miza ;) Si am incalecat p-o sa si v-am spus povestea asa. Multumesc d-na Carmen Georgescu pentru incredere, multumesc Anto pentru incurajari, multumesc Electrolux pentru ajutor!

                                              Va servesc cu o feliuta de lime meringue pie ...





21 noiembrie 2011

Prajitura cu mere si castane

Incerc sa-mi amintesc de unde amorul meu nebun cu merele.. Pe ai mei parinti nu i-am prea vazut cu vitamina asta in gura, in schimb buna mea le manca, asa ca mine - sau eu ca ea,  cat era ziulica de lunga stropite, din si dupa suflet, cu miere de albine.. Sa fie de acolo amorul?? Oare se poate educa procesul asta de consum? Sincer, mi-ar place sa cred asta; desi e simplu ca buna ziua.. place sau nu place la tine !;).. La mine, definitely e da ! Am stabilit deci: sunt in love cu merele.. sa nu iasa discutii !


Cum le mananc? Pai simplu ... le spal bine bine si apoi portia pe care mi-o administrez cu grija zilnic, o fac nevazuta, mai ales pe alea de n-au fost prevazute cu codita ;), ca altfel io n-am lacat la gura si risc sa fac... bum !! Si samburii? Ete fux, n-am greturi d'astea.. Amarui?? S-o credeti voi! Nu ma baga pe mine sub pamant o cantitate infima de acid cianhidric.. i have a f.b.l. also for them ;) Si coaja?? Pai stiam dinainte sa ma nasc ca-i cumatra mare si contine de doua ori mai multe vitamine si minerale decat pulpa. Cat despre pulpa??? Cum ii vorba aia d'o aud, din pacate, mereu prin 'metroaie' ?? A da.. "Manca-v-as pulpitele ca tare bune mai sunteti !!"  Trivial nu?? beah.. Dara sa vorbim de mere.. Sunt bune rau alea dulci acrisoare, tari, pline de suculenta si savoare !! Din ianuarie, pana-n sfarsit de decembrie sa le tot gasesti mai peste tot, in fel si fel de chipuri, licori, soiuri, arome, culori, varietati de parfumuri..


Inchideti ochii la pere.. mananc si d'astea ! Evident dupa 'schimbarea' la fatza... si daca se poate - cultivate organic - cu placere !


Daca mancam multe mere ni se albesc dintii si ne cad maselele de minte ! Asta cu maseau e vaicareala proprie de fason, ca sa ma plang si eu ;) Tin de foame, de sete, ii aduna laolalta pe cei mai cool antioxidanti de pe planeta si nu mai zic ca-i mirobolant de delicios ! Asta-i noul cuvant pe care l-a invatat Edutu meu ;) Pe care l-am dedus cu chiu cu vai, printr-o derivare-impreunare a unui ratatouille barosan;)) .. intelegeti voi.

Si acum sa trec la reteta.. O combinatie mai delicioasa ca asta nu-i ! Parerea mea ! Si va conjur sa n-o luati de buna, sa-mi puneti cuvantul la bataie si s-o testati! Va garantez pe barba mea ca o sa stati langa dulcegarie si n-o sa va dati plecati pan' n-o terminati, repetand intr-una: mere + castane = love for ever ! O sa vedeti voi ! Si unde mai pui ca ele - castanele - ne trateaza de astenia fizica si intelectuala, atunci e un must eat in perioada asta de toamna - iarna. E plina, da plina de savoare .. parol ca da !























Inainte de toate preincalziti cuptorul la 180 grade si pregatiti o tavita de chec - 30 cm/10 cm - tapetata cu hartie pergament, unsa cu unt si pudrata cu faina.

Mixati 3 oua intregi cu 90 grame zahar, picurati apoi 70 ml ulei in crema asta de oua si varsati amestecul peste 150 grame faina - combinata din timp cu o lingurita cu praf de copt.


Mixati compozitia, adaugand 2 linguri cu lapte si 1 lingura cu esenta de vanilie. Apoi lasati-o sa-si faca putin somnul de frumusete in bolul ala pana spalati, coafati, feliati mai subtirel decat vedeti voi in poza 3 mere.. merisoare.. micutze sa fie, da?


Apoi puneti d'un crumble... Mai precis intr-un bol amestecati 100 grame faina cu 60 grame unt si 2 linguri pline cu zahar. Si exact ca la scones, faramitati in palme compozitia asta, pana va alegeti cu faramituri tocmai bune de luat in seama!

Si apoi i se da forma dulcegariei: Turnati compozitia cu oua in tava de chec... scuzati dezordinea .. dar se lucreaza d'le !!


... Impartiti gramajoara de mere in doua... Urmeaza 1 rand cu mere deasupra, asezate cu delicatete fara sa le innecati in compozitie, apoi 150 grame castane coapte (din conserva le-am avut eu) ... zdrobite in degete, 1 lingura cu esenta de vanilie picurata cu grija si una cu zahar presarata peste ele, apoi merele ramase-n gramada...


si la urma crumble-ul, adica faramiturile alea dulci ce vor desavarsi dulcegaria. Aveti grija sa nu tasati faramiturile.. Le puneti acolo frumusel si va vedeti de treaba.. in alta parte.. 


Si la cuptor cu ea pentru 1 ora la 180 grade... Et voila ..  pudrata din plin cu praf de stele.. fix pentru Provocarea lunii noiembrie Dulce Romanie


Nici nu pot sa va explic in cuvinte.. Poza, ca si mine, e muta ! Textura prajiturii, perfecta idila dintre mere si castane, nu reprezinta decat o inepuizabila alchimie intre gust si interjectia wow !! O sa vedeti pe limba voastra ce incerc fara cuvinte sa graiesc eu !;) Pam, pam!!






Reteta imi apartine !

18 noiembrie 2011

Scones cu parfum de scortisoara si vanilie

Cate scones n-am mancat pe vremea copilariei mele fara sa stie bunii a mea ca asa se numesc ele intr-un colt din lumea asta larga.. Dar la cat sunt de fragede, untoase si parfumate, numele n-a mai prezentat importanta.. Povestea lor e lunga.. personal vorbind. Buna le prefacea cam in acelasi stil, uneori cu untura, le zicea painici si mi le servea, dimineata inainte de scoala, proaspat scoase din cuptor, fiind gata in doar 25 minute cu preparat si cuptorit cu tot.. O curgere de miere peste, felii de mere aproape coapte odata cu ele, un ceai cald alaturi si apoi un sut in fund spre scoala.. Hmmm ce vremuri...


Simplu ca buna ziua.. Cand sunteti in lipsa de timp si cu depresia in gat dupa ceva dulce, iar de ciocolata nu va puteti apropia ca i-ati pus lacat pentru ganache-ul din week-end.. notati asa...


Preincalziti cuptorul la 200 grade. Intr-un vas puneti 320 grame faina, 1 lingurita plina cu praf de copt, un varf cutit sare, un praf de scortisoara, 2 linguri pline cu zahar pudra si amestecati prafurile astea pana se cunosc mai bine intre ele.

Adaugati 115 grame unt gras - rece (Napolact 65% grasime folosesc eu) - si cu mainile framantati untul in prafurile alea pana se transforma amestecul in faramituri. Gen: luati intre palme untul cu toata faina lipit de el si frecati-va palmele ca si cand ati rula o bucata veche de plastelina.. 


Dupa ce ati 'cernut' toata treaba asta intre palme, adaugati 140 ml lapte gras si amestecati. In poza zic eu ca se vad foarte bine faramiturile..;)


Ideea e urmatoarea : ca sa obtineti niste 'painici' perfecte, untoase si aerate intr-un mod cat mai delicat, nu trebuie sa va 'jucati' prea mult cu aluatul dupa ce ati amestecat ingredientele lichide (mai pot contine si ou.. dar ce avem noi aici e reteta de baza) si musai nu trebuie sa refaceti 'pledul' de aluat mai mult de 2 ori si nu trebuie sa-l intindeti in stat prea subtire, unul de 2 cm e perfect. 


Deci adaugati 140 ml lapte, o lingurita esenta de vanilie si, dupa cum simtiti la mana aluatul,.. daca mai suporta un 10 ml lapte adaugati putin cate putin, tinand cont ca vorbim de un aluat pe care trebuie sa-l intindeti. Formati o bila, apoi cu sucitorul treceti la treaba... intr-un strat de 2 cm cum v-am zis, avand grija sa pudrati masa de lucru cu faina. Cu blandete, ca vorbim de niste pufosenii de painici .. Va ies cam 10 scones.. acum depinde de forma pe care o aveti pentru a le modela. Puteti folosi chiar un pahar cu margine mai taioasa si musai taiati forma langa forma, ca sa nu lasati prea mult aluat pentru intinderea ulterioara.  V-am zis.. de doua ori maxim aveti voie sa-l intindeti. 

Daca nu aveti sucitor sau ati turnat mai mult lapte..  pana la 180 - 190 ml... clar nu mai intindeti coca, ci o luati cu o lingura mare si puneti gramezile de scones pe foaia de copt.. Dar nu mai mult de 190 ml, pentru ca atunci untul - raportat la cantitatea de lapte devine insuficient. Eu le prefer intinse.. sunt mult mai cochete zic eu.. ;)

Reiau ideea: Tapetati tava mare de cuptor cu hartie de copt si pudrati-o cu faina, luati cu paleta bucatile de scones si le mutati cu grija pe hartie, lasand putin spatiu intre ele. Functioneaza pe principiul rise and shine ... daca le-ati taiat ok, fara sa 'rasuciti' prea mult forma pe aluat si ati respectat celelalte reguli, atunci ele nu se intind pe tava - ci se inalta - , iar daca le-ati uns usor cu lapte sau galbenus de ou dupa ce le-ati mutat pe hartia de copt, vor straluci ca niste diamante dupa coacere. Eu doar le-am uns cu lapte.. dupa ce le-am pozat in faza asta.. 


Cam 15 - 20 minute la 200 grade le este suficient... in functie de cuptor... Nu trebuie sa vedeti maro in fata ochilor.. e suficient sa vedeti crusta specifica de produs copt la exterior. Sunt atat de untoase si parfumate, iar daca veti rezista tentatiei de a le face felul din prima zi, veti simtii cat pot fi de pufoase si a doua zi. 


Le serveti dupa plac.. fiind doar putin dulci, merge struna un borcan cu miere peste :)) sau in cazul nostru o dulceata de nuci companie si-un motz de frisca.. Doar english breakfast?? Hai sa fim seriosi .. ;)