28 mai 2012

Biscuiti de migdale cu crema de ciocolata si menta - adica Passion4Cooking pentru pici, by Electrolux


Edi nu e debutant in bucatarie. O nu, si-a pus amprenta pe dulcegarii si nu numai, din frageda pruncie as putea sa zic ;)). L-ati vazut la aparate punand un strop de magie si muschiul de 3 ani in functiune fix la pufosenia asta aromata de chec, sau invartind la manivela de numa, framantand aluatul de taitei de casa mai bine ca mine, parol pa orgoliul lui de cavaler in devenire. Ce-i drept mi-am cam cules pana acum laudele si pentru el.. rusinica sa-mi fie! Gata, am zis. Acum e timpul sa ma spal de pacate si sa-mi zic ofu: lume, lume, 'croitorasul cel viteaz' al dulcegariilor de le vedeti voi pe aici.. e Eduard !! Mai multe n-am voie sa zic! E secret !! ;) Ta-damm..


Invitatia Roxanei la un nou concurs marca Electrolux Passion4Cooking de Ziua Copilului, a picat ca cireasa de pe tort in weekend-ul ce tocmai a trecut asa lipsit de culoare, fara parcuri uscate, bicla sau role. Povestea e pe cat se poate de simpla, dar plina de savoare si ca orice bucatar genial, Eduard s-a depasit pe sine de data asta, uimindu-ma cu perfectiunea organizarii ;) Nici daca vroiam sa pozez biscuitii cu tot covorul ala de zahar pudra nu-mi reusea ;) Noroc cu Eduard.


Mah, da pe bune ca nu l-am ajutat decat in faza de cuptor, cantarit ingredientele - ca inca nu stam bine la capitolul asta (da exersam), microunde si putin mixer, in rest e doar opera lui! Sunt guilty as charged doar cu pozele.


Faza misto e ca pe 7 iunie, asta in caz ca my preciousss se va remarca printre finalisti, va fi petrecere mare, confetii, baloane, dulcegarii in the making la Club Cortina in Corbeanca, cu picii Chefi.. ;) Sa-i tineti pumnii, pretty, pretty pls !


Ce si-a ales de facut? Biscuiti de migdale cu crema de cioco, ofc! Aluatul e simplu, dar coplesitor de aromat: 200 grame faina, 200 grame zahar, 200 grame unt rece (in bucati), 200 grame migdale si 2 linguri cu esenta de migdale.. 


Noi am avut niste fulgi de migdale, asa ca i-am pus la bataie, i-am trantit in mixer, Eduard i-a dat niste pulse-uri pana i-a facut praf si pulbere, s'apoi i-a amestecat in compozitie.. Dar puteti la fel de bine sa folositi migdale coapte/ nesarate/ cu tot cu coaja, ca-i tare misto si rustica treaba cu picatelele alea maro usor conturate.. iar in cazul asta sa nu va asteptati la finete, da? Toate ingredientele laolalta intr-un vas s'apoi sa te tii.. S-a afundat in fericirea asta de prafuri pana peste cap ;)


Si a amestecat toata combinatia asta de ingredinte, pana s-a format o bila de aluat pe care a adapostit-o pentru 15 minute la frigider. Apoi i-am pregatit masa de lucru.. O foaie de copt.. peste care cheliuta a rulat aluatul..


Apoi a decupat din fasia asta, de vreo 0.5 mm - 1 cm grosime, niste discuri cu diametrul de 6 cm, cu ajutorul formei de taiat ravioli pe care am adus-o tocmai din Milano;).. Dar voi puteti sa-ti dati orice forma doriti. Pe Kitchen Shop, de ex, gasiti o forma patrata la un super pret. Si apoi s-a apucat de numarat. Treaba, treaba, dar mai avem nevoie si de matematica. I-au iesit in total doua tavi de cuptor, ceva inspre 40 de biscuiti.. stau cam prost cu memoria, dar cand il intalniti sa-l intrebati, ca spune tot ;)


Avand cuptorul preincalzit, mi-am bagat eu nasul si i-am lasat acolo pentru 12 minute la 180 grade. N-am mai pus faina pe hartia de copt, ca s-ar fi umplut din cap pana in picioare cu ea, dar chiar si fara faina nu s-au ars. Dar pentru siguranta voastra, puteti sa aruncati un praf de faina si apoi sa-i asezati peste ea.. nu-i deloc gresit nici-nici. Fiecare biscuit a beneficiat, inainte de a baga tavile-n cuptor, de o picatura de apa intinsa peste si cativa fulgi de migdale 'coviltir'.

Intre timp am pus de crema: 200 grame ciocolata Milka cu lapte, 100 ml sirop concentrat de menta (gasiti in Carrefour, la sectorul de sucuri si apa), 150 ml smantana dulce, 90 grame unt la temperatura camerei. 

Si cu toata experienta din dotare a rupt Eduard ciocolata in bucati.. Am pus eu intr-un vas toate ingredientele din lista si am bagat vasul la microunde timp de 1 minut. Apoi le-a amestecat pana s-a topit toata ciocolata, s-au incorporat ingredientele si am zis eu Stop ! ;) De retinut: daca nu s-au topit mai lasati vasul timp de 1 minut la microunde, sau topiti ingredientele la bain marine (folositi orice marca de ciocolata fina, dar NU folositi ciocolata de menaj ca nu se leaga nici o treaba). Apoi am lasat vasul la frigider pentru 15 minute, a mixat apoi Eduard crema (l-am ajutat si eu, da na putin de tot ;) si am mai lasat crema, mixata bine, la rece pentru inca 15-20 minute. Se poate lucra cu ea imediat dupa ce ati mixat-o, dar capata consistenta daca mai sta putin la frigider, va orientati voi.. 


Apoi s-a afundat in joaca pana peste cap.. 


Si-a asezat biscuitii pe masa de lucru, i-a pudrat cu niste magie alba (zahar pudra), le-a pus un motz de crema, i-a acoperit cu biscuitele capac si cam atat..


Simplu ca buna ziua, fara dezastrul ratiunii, doar o stare de fericire pe care am dobandit-o alaturi de el alegand calea trairii. E chiar misto sa fii copil !


Cum e dulcegaria? Pai, ca un praf de magie intr-un ocean de voie buna.. Divine, fragede, cremoase, aromate, ce va indeamna strumfii sa uite de turismul culinar in bucataria proprie, iar pe voi - sa ii lasati in mediul lui natural.. pe bune ca e..




27 mai 2012

Spaghetti cu pesto de busuioc



Zice-se ca busuiocul e puntea intre medicina, gastronomie si traditie.. indraznesc sa completez.. suflet si trup. Io una sunt in stare sa-l intind frunza cu frunza pe-o felie de paine prajita, sa-l stropesc cu niste picaturi de ulei de masline, eventual o combinatie de caprese - fix palarie pentru el, gen mozarela si niste bucati de rosii si atat! Sau carbonarrrrraaaa... yummylicious, yeehh ;) 


Si cand vine vorba de pesto.. omg! Se pun punct aliantelor din casa.. pana si cel mic se bate pe spaghetti cu pesto, desi nu apreciaza ideea de paste nici dac'as sta in genunchi o zi intreaga... Dar cand vede verdele asta minunat si parfumat in borcan.. ehee se schimba treaba. Si nu-mi ramane decat sa ma conformez preferintelor segmentului masculin din casa, sa execut o fierbere al dente a pastelor, pe care indraznesc sa le infofolesc ca pentru iarna in cateva linguri bune pline cu pesto si apoi ma minunez cu cata 'delicatete' dispar din farfurie. 


Sa nu uit, pentru cel mare plus niste bacon prajit.. ca fara carne sughite brusc ! Deci, daca va stiti cu un asemenea exemplar in batatura, puteti sa prajiti niste fasii de carne, ca-i mult mai serioasa si virila treaba.. asa a zis ! ;))


Eu il inghit cu toast. Nu-s deloc mofturoasa, ca la cat pesto savurez in timp ce fotez isprava asta minunata, jur ca nu pot sa mananc mai mult de atat. E absolut delicios, consacrat e cu busuioc, dar puteti sa-l matrasiti cu leurda, alte combinatii de plante aromatice, sa adaugati nuci, bla bla.. ce vreti voi. 

Acum reteta: Da va avertizez de la inceput ca iese putin... un borcanel mic, pe care il terminati intr-o clipita. Va ajunge toata combinatia asta pentru vreo 4 portii serioase de spaghetti si inca vreo 2-3 felii de toast.. Suficienta cantitate zic, dat fiind faptul ca nu suporta prea multa amanare in frigider. Si oricat de ermetic ar fi capacul borcanului, daca vreti sa-l adapostiti in frigider spre pastrare olecutica mai mult, atunci nu adaugati parmezanul decat inainte de folosire si turnati o lingura cu ulei de masline peste pesto-ul din borcanu in asteptare. Cam astea sunt regulile de baza, serios. 


Altfel, daca il terminati in 2 -3 zile, executati reteta fix asa:  2 pliculete cu busuioc, respectiv 60 grame (il gasiti in Carrefoure), 5 catei mari de usturoi, 4 linguri cu seminte de pin (gasiti la Mega, Real sau pe pastaidevanilie.ro), 90 grame parmezan - Grana Padano am folosit (dar puteti la fel de bine sa apelati la Parmigiano Regiano, Pecorino Romano, etc), 9-10 linguri cu ulei de masline, 3-4 linguri cu zeama de lamaie, 1 varf de cutit sare si cam atat.


Nu ma linsati c-am pus zeama de lamaie, incercati si voi si-o sa vedeti ce nebunie aromata si parfumata o sa fie! Spalati busuiocul si puneti-l la uscat pe un prosop de hartie. Taiati in bucati sau razuiti parmezanul sa-i fie mai usor mixerului sa-si faca treaba si adaugati toate ingredientele astea in mixer si pulsati pe viteza potrivita la inceput, apoi pe aia mare sa fie.. Ii dati cateva pulse-uri mixerului, pana obtineti o crema fina, usor fluida, omogena, animata de zuper ingrediente si toata verdeeee ;).


Cat despre farfurioara cu pricina, am primit-o cado de la Kitchen Shop, impreuna cu alte minunatii, dar cum n-am avut stare sa deschid gura, le-am pastrat cumintica in deplina curatenie, pana acu' ;) Se pupa la fix cu pastele, nu?


Pastele sunt dupa plac. Pot fi farfale, spaghetti, tagliatele, ce gasiti voi prin dulapu cu de toate. Le fierbeti al dente, le treceti sub un jet de apa rece, apoi le incoronati cu cat pesto va dicteaza voua sufletul stomacului. Picilor putin, ca de.. mult usturoi se da doar vrajitoarelor; cat despre varcolacu cel mare.. sa fie mult, cam cat ma lasa pe mine inima, da mult am zis, ca altfel ii sticlesc ochii, la propriu, ca unui varcolac urland la Luna.. Si mai vedeti voi acolo niste fulgi de migdale, parmezan ras si o frunza de busuioc palarie..  Si as zice eu: fix asa s-aveti si voi in farfurie.. E delicioasa toata treaba asta, parol !




24 mai 2012

O rezerva de afectivitate exploatata


Nici nu stiu cum sa incep postarea asta. Mi-a fost greu sa-mi adun gandurile, la un moment dat mi-a fost chiar teama de propriile simturi in care cuvintele refuzau parca sa se inlantuiasca, cu momente de abandon in care desi imi doream o cale de intoarcere, fugisem de lume, ma izolasem cu buna stiinta si asteptam terapia timpului.. Sunt constienta ca fiecare reactioneaza diferit in felul sau, iar eu una nu pot picta in cuvinte atunci cand umezeala calda ce se revarsa pe fata imi intuneca sufletul, ma lasa fara grai si ma desprinde usor de 'injuraturile' care pana la urma fac si ele parte din instrumentele de cercetare cu care venim pe lumea asta. Am vrut sa ma lupt cu 'sabiile', dar n-am reusit.. m-am simtit vlaguita trup de suflet si suflet de trup. Si desi realizez ca e ciudat ce scriu aici, fara sa stiti despre ce e vorba, prefer sa tin pentru mine momentele prin care am trecut, pana voi prinde curaj in ganduri si cuvinte sa exprim ce-am trait si ce simt. Inca nu pot si poate n-o voi face niciodata, hmmm acum nu stiu nimic. Cert e ca timpul trece cu devenirea fiecaruia in viata, iar eu - noi - am invatat ceva din toata povestea asta sau cel putin asa sper eu.

Tot ce pot sa va zic e ca deznodamantul situatiilor acestei luni, incununata de tacere p'aici, a culminat acu 2 zile cand, desi totul mi se parea al dracului de dramatic si nici picaturile in nas nu-mi mai alinau respiratia, am primit o lectie de la fii-miu.. "Nimic nu-i atat de grav pe cat vezi tu mami.. Nu zici tu mereu sa vad partea plina a paharului? Daca m-ai mintit o sa-ti creasca nasu mare!" omg, my preciosss! Il ador, din prima clipa si pana-n vecii vecilor !! Cu amigdalele coapte, temperatura si o masea inflamata si cariata - care pentru mine a fost un mare ohhh my God!, la cei 4 ani ai sai a stat cuminte pe scaunul de foraj al dentistului personal Alexandra :) - timp de 1 ora si 10 minute - fara inhalosedare (pe motiv de raceala ofc) si fara anestezie (frica de ac - doh) cu freza in gura si nerv scos! "Eu m-am indragostit de tine Alexandra!" - asa i-a zis doctoritei, care dupa umila lui parere nu avea mai mult de 6 ani ! O dulce, ce mai ! Am zis ca o luam acasa, iar daca ea nu vrea sa vina mergem noi la ea, lol !!

Ce-am aicisea? Reteta? Nicicăcum! E Lurpak usor sarat, spreadable! N-are nevoie de reteta! Se ocupa altii de ea! Un drum la market si o sacosa plina cu Lurpak butter si paine prajita mi-au fost suficiente luna asta! Mie cel putin, o da! Toast de paine prajita si Lurpak de dimi pana pe dupa pranz, cu dulceata, cu sunca, cascaval si salata.. Lurpak asta daca nu-ti poate alina sufletul, iti alinta pe cat poate el de lin si cremos sufletul stomacului si-ti trezeste, macar pentru clipele in care il savurezi, simturile...


Si de la o mare altitudine, luni si marti mi-am contemplat proiectele, gandurile, m-am vazut mai optimista si increzatoare.. capabila sa plutesc printre ele. Cumva mai proaspata, eliberata, stapanita de un dor de liniste stranie a ceva situat dincolo de priceperea mea.. Si mi-am zis stop! Stop cu gandurile negre, I want to live ! I want to break free. :)


Iar aseara, undeva tarziu spre 23 m-am lasat sedusa iar de butter-ul asta al naibii de cremos si bun si pe un teren virgin de o luna incoace - bucataria - adeziv de care nu ma puteam dezlipi inainte - am intrat cu Nikonul in mana si l-am surprins tacit, aproape pe-ntuneric in toata splendoarea lui!


Cu dulceata de nuci verzi, homemade by mama soacra - sarumana ! Si a fost bun si dezamagitor de putin (am ajuns la fundul pungii dupa o luna intreaga de sedare numai cu el), la fel de bun ca prima data cand mi s-a topit in gura si mi-am lins degetele de placere, sclipitor ca o dragoste sublima care se consuma cu zgarcenie si dramuire.



Si nu puteam inainte de culcare sa nu ma ofer voluntara acestor bijuterii mici si cremoase - Raffaello - coz i rilli love them! Apoi mi-am trantit trupul istovit pe 'iarba' moale a patului si mi-am propus sa nu-mi mai cultiv cu intrebari oricum fara raspuns fermentul reflectiunii. Azi sunt fresh! Cum n-am mai fost de-o luna! Ma asteapta o lucrare de dizertatie pe care trebuia s-o fac terminata demult, dar n-a fost chip! Mai am putin si putine zile, asa ca sa-i dau bice zic! Si tot ce mai pot sa fac acum, e sa-i multumesc din suflet lui Doamne Doamne si piciului meu! Love U !


Iar voua va multumesc din suflet ca existati ! Sunteti ca o piatra de temelie, tare aproape de sufletul meu ! Mi-a fost tare, tare dor de voi ! O saptamana faina sa aveti si tineti minte ca viata e pink, chiar cand totul e black ! Parol !!