Gogosi

Voi ce parere aveti de alinturile gen gogosica, or other kinky stuff like this?:) Io una nu ma impac deloc cu asa ceva (pretenii stiu de ce;)), imi iau imediat jucaria si plec! Da cand vine vorba de gogoasa-nfuriata (desi-i detesc atributu si nu-i percep comparatia??) stau la coada aia lunga, alaturandu-ma celor ce asteapta cu sufletu la gura sa-si prafuiasca mustatile cu zaharu ala pudra, ori sa-si smaltuiasca dantura cu ciocolata, caramel si alte toppinguri !

De ce infuriata, dle'? E delicata si lovely rau - asa colorata - intr-un ocean de praf de stele (cititi si voi pudra de zahar) simplu sau indoit c-un strop de apa si pictat in zeci de feluri.

Povestea gogosii e antologica, parerea mea! Cat despre pufoseniile astea, pana acum le-am mesterit de 3 ori. Totul a inceput intr-o seara cand, primind un colet mare cat cutia unui televizor cu tub, pe langa my precioussss Ken se afla si o mini carticica pe 3 foi A4 - printre care si o reteta de gogosi! Dar nu e asta de v-o zic voua acum, ca aleia din carticica ii lipseste pufosenia, de aroma nu mai zic, Ralu stie - ca doar Ken-ul ei e frate de cruce cu al meu si-au venit pe lume cu aceeasi 'carticica' companie !;) Si nu stiu cum naiba se face ca esecurile primesc mereu cantitati duble ;) Ete ca m-am lecuit sa fac o reteta pentru prima data - la patrat !;) Da-n verva aia, cu Ken-ul ala sclipitor in casa, am zis s-o fac lata cu reteta din dotare, si chiar a fost hard de lata dar in a bad way ;)

O sun pe mama, ii raportez esecul, ingredientele, modalitatea de preparare si-mi zice unde-i buba: ca regula generala pufoseniile cer aproape juma de cantitate apa raportata la intreaga cantitate de faina! Si da, poti pune lapte, dar sa fie chiar mai putin de jumatate din toata cantitatea de lichid! Si alte treburi, dar le vine si lor randul!;) Asa ca reteta aia am modificat-o pe vecie, nu se mai pupa nimic ! ;) Io mi-am notat, am executat si repetat - si iaca aici la ceas de seara va conjur sa o testati! Acum haideti sa vedem cum sta treaba:

Aveti nevoie de: 450 grame faina, 90 ml lapte, 130 ml apa, 1 ou intreg, 1 galbenus de ou, 40 grame unt (mama zice ca untura sau margarina e mai buna), 50 grame zahar, 1 praf de sare, 1 plic de drojdie uscata - 7 grame, coaja rasa de portocale, 1 lingura plina cu esenta de vanilie sau portocale, si in bucatarie - cald sa fie musai, da ?!

In primul rand, faina trebuie sa fie la temperatura camerei! O cerneti intr-un vas (sau direct in bolul mixerului), ii faceti o gropita in mijloc in care turnati laptele cald in care ati dizolvat drojdia, pudrati lichidul cu putina faina din vas, acoperiti bolul cu un servet si lasati maiaua asta vreo 10 minute la dospit. Apoi incalziti apa (aveti grija sa nu opariti drojdia, sa nu fie apa fierbinte, ci doar incalzita), adaugati zaharul, untul (topit si racit), si celelalte ingrediente si amestecati manual (sau cu orice mixer de bucatarie dotat cu carligul de aluat) - cam 15 - 20 minunte, iar cu mixerul Ken / Aid - timp de 7-8 minute - pe puterea 2 la inceput, apoi pe 3.

Mutati aluatul intr-un vas dat cu o pelicula fina de ulei, acoperiti-l cu un prosopel si lasati-l la dospit cam 1 1/2 - 2 ore pana-si dulbeaza/tripleaza volumul.  Dupa cum stiti de la reteta de pizza, eu pun de regula vasul in cuptorul bine incins inainte, cu usa intredeschisa si atunci timpul se reduce semnificativ. Dar e mult mai fain cand creste de la sine putere, fara sa fie fortat de nimeni! Alte poze cu ele n-am ;((

Asa ca eu am lasat-o vreo 2 ore (si bine am facut), ca in acelasi timp lucram la 1 cuptor cu '6 maini' si Nikon-ul in dinti: o minunatie de varzuca de Bruxelles, niste ficatei de porc innecati in vin si-o minunatie de painica pentru ciorbita de perisoare - buna de sta matza-n coada.. repetitie aproape saptamanala.. am io un fan al meu ;), chiar 2!

Cat despre painica asta, o bunatate - e reteta Gabrielei, my lovely friend, care m-a lasat paf cand i-am vazut lucratura fina nene, nu gluma, la un super strudel, chiar ca super zic eu! Inca n-am avut tupeul necesar sa-l fac, dar o sa prind eu intr-o zi curaj! Multumesc Gabi tare mult !

Si revin la gogosi: Dupa timpul ala scurs presarati pe masa de lucru faina (data prin sita); mama in schimb unge masa cu ulei - dar nefiind reteta ei asta, nu vreau sa le incurc;)), intindeti usor aluatul cu sucitorul (aveti grija ca-i elastic / moale si se intinde foarte lejer si cu mana), croiti acolo niste forme rotunde cu ce aveti la indemana (de 7 cm in diametru am folosit eu, plus un capac de sticla), pe care le mai lasati la dospit inca 1/2 ora, desi cred ca le-am lasat mai mult. Coca ramasa dupa operatiunea asta, nu o mai intindeti, ca s-a zis cu pufosenia! O taiati/rupeti asa in bucati potrivite si le lasati sa se umfle-n pene la gramada! Excuse the mess !!

Apoi incingeti ulei, mult ulei, sa tot fie o balta mare, n-am masurat, am pus din ochi! Si toata chestia asta nu se testeaza cu dejtu ci cu un praf de faina, sau chiar o bucatica de coca ce-o lasati acolo ca sa se arda ea si nu uleiul, iar la urma o aruncati. Ridicati cu lama unui cutit pufoseniile, ca sa nu-si piarda forma si prajiti-le in uleiul ala, intorcandu-le pe partea ailalta cu ajutorul unui bat de frigaruie.

Na, sau furculita cum vreti voi! Da o sa vedeti ca-i mai usor sa prindeti pestele cu undita, decat sa-i dati in cap cu lopata!

Dupa ce le scoateti din balta de ulei, le puneti pe un prosopel absorbant, apoi le pudrati cu zahar pudra... the easy way .. or the amazing way cu zahar pudra indoit cu picaturi de apa, care cum vreti ! Ideea e cam asta. Eu n-am cantarit cantitatea, dar cred c-am folosit cam 400 grame zahar pudra pentru toata cantitatea de gogosi. Am topit si 50 grame ciocolata alba cu 20 grame margarina (la microunde), am incorporat ciocolata in zaharul pudra si apoi am pus lingurita cu lingurita de apa, pana cand am obtinut consistenta perfecta pentru glazura. O sa simtiti la mana cand trebuie sa va opriti! Si daca nu si nu, si va rezulta o zama din toata treaba asta (desi e aproape imposibil ca si Edutu stie sa-o prepare) .. pulsati cu zahar pudra pana obtineti consistenta pe care v-o doriti!

Puteti imparti glazura in boluri separate, le colorati dupa plac (pentru tenta ciocolatoasa am pulsat cu o lingurita cu cacao; alteori topesc separat ciocolata neagra si apoi adaug zahar pudra si putina apa.. fix in ordinea asta, daca-i musai sa fie multa ciocolata) si apoi cufundati gogosile in curcubeu ;) Daca vreo glazura din bol s-a intarit, pulsati cu o picatura - doua de apa si-si revine!  Si cam atat!

Si acum va terorizez si pe voi cu melodia asta pe care am ascultat-o toata ziua si  zau ca inca vreo 2 zile o s-o ascult continuu ! Cum sunt gogosile astea?? Mah sunt bune rau, pe cuvant!!!!!!

Scovergi vs trandafiri

Acum ceva vreme ochisem minunatiile astea in bucataria lui Carmen... si ideea lor m-a urmarit de atunci din cand in cand .. :)

Fac parte din dulciurile copilariei mele si desi practic mi-a fost mai la indemana sa o sun pe mama sa o intreb reteta... m-a lovit in ureche un invariabil raspuns pentru o dulcegarie atat de usoara... "Cerni faina intr-un vas, pregatesti maiaua,  torni apa cat are nevoie, putin ulei.. lasi coca la crescut, apoi intinzi aluatul si impletesti scovergile ;))" "Yuuppiii ce usor nu? Mama.... am nevoie de gramaje !! ;))"  "Lasa ca te descurci tu !!" Hmm,.. apreciez increderea?!... si cu siguranta zic eu ca m-am descurcat ;)) Am vazut la Carmen o cana cu apa.. deci experienta   si-a pus amprenta si un simt tactil de invidiat ca sa simt nevoia de apa ;)) si intr-un final reteta a mers ca unsa, ce-i drept cu putin ulei ca sa nu mi se lipeasca coca de mana, iar finalitatea a fost mai mult decat delectabila.. O amintire pura.. pe care n-am mai perceput-o de ani buni .. delectandu-ne trupul si sufletul cu dulcele divin al copilariei in toata simplitatea lui....

E the simplest recipe I ever made.. daca ma gandesc bine.. desi mi-a dat usoare batai de cap, ca nu am executat scovergile perfect, iar la urma am dat-o pe trandafiri... ca-s foarte usor de modelat ;)) fara studii de specialitate.. Si da, din arsenalul rautatilor, cea mai dureroasa e sinceritatea... dar ce sa fac daca am operat scovergile prea mult??? Notati asa, ca ma intind cu vorba si ajungem cine stie unde ?! 

Intr-un vas cerneti 400 grame faina. Faceti un crater in mijlocul mormanului de faina pe care il adapati cu 200 ml apa calda in care ati diluat 7 grame drojdie uscata.. sau 15 grame drojdie proaspata..

Pudrati putin vulcanul cu faina, apoi acoperiti vasul cu un prosopel curat si va vedeti de treaba in continuare... timp de 15 minute... Apoi framantati bine aluatul, care mai cere un praf de sare, 15 ml esenta de vanilie, 3 linguri cu ulei... si-l lasati la crescut.. cat de mult vreti voi ;)) Ba un vas de spalat, ba o serie din Prison Break .. ideea e ca nu dureaza prea mult sa-si faca coca de cap.. dar eu am lasat-o pret de 2 episoade ca nu ma induram sa ma despart de Wentworth Miller..:))  Deci o lasati acolo sa-si faca de cap si 2 ore.. ca nu va judeca nimeni ;)..

Apoi framantati coca, avand grija la dramuitul fainii... mai cere clar putina.. dar nu mai mult de 50 grame... Veti simti la mana structura aluatului, puneti cele 50 grame faina daca mai considerati necesar, daca nu - ba !;) Presarati apoi faina din plin pe masa de lucru... intindeti aluatul cu sucitorul, apoi il taiati romburi, ii faceti o incizie la mijloc (pe diagonala mare) si treceti unul din varfurile corespondente axei pe care o delimiteaza incizia prin aceasta... E simplu, pe bune... !! doar cu multa dezordine in jur ..:(( vroiam sa sar peste poza.. dar hic !;) cine sunt eu??:))

Intre timp puneti un vas cu mult ulei la incins... si cand incepe sa sfaraie aruncati acolo scovergile...

Nu le trebuie prea mult sa se rumeneasca... lasati-l pe Miller sau Dr. House sa-si mai traga putin sufletul in stand by.. si fiti pe faza ! Apoi pudrati minciunelele cu praf de stele alb din plin.. si ce mai ... vorba lunga saracia omului... va uitati la ele o clipa de dragul amintirilor lasate in urma .. si apoi le prapaditi !! ;)