Se afișează postările cu eticheta busuioc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta busuioc. Afișați toate postările

27 mai 2012

Spaghetti cu pesto de busuioc



Zice-se ca busuiocul e puntea intre medicina, gastronomie si traditie.. indraznesc sa completez.. suflet si trup. Io una sunt in stare sa-l intind frunza cu frunza pe-o felie de paine prajita, sa-l stropesc cu niste picaturi de ulei de masline, eventual o combinatie de caprese - fix palarie pentru el, gen mozarela si niste bucati de rosii si atat! Sau carbonarrrrraaaa... yummylicious, yeehh ;) 


Si cand vine vorba de pesto.. omg! Se pun punct aliantelor din casa.. pana si cel mic se bate pe spaghetti cu pesto, desi nu apreciaza ideea de paste nici dac'as sta in genunchi o zi intreaga... Dar cand vede verdele asta minunat si parfumat in borcan.. ehee se schimba treaba. Si nu-mi ramane decat sa ma conformez preferintelor segmentului masculin din casa, sa execut o fierbere al dente a pastelor, pe care indraznesc sa le infofolesc ca pentru iarna in cateva linguri bune pline cu pesto si apoi ma minunez cu cata 'delicatete' dispar din farfurie. 


Sa nu uit, pentru cel mare plus niste bacon prajit.. ca fara carne sughite brusc ! Deci, daca va stiti cu un asemenea exemplar in batatura, puteti sa prajiti niste fasii de carne, ca-i mult mai serioasa si virila treaba.. asa a zis ! ;))


Eu il inghit cu toast. Nu-s deloc mofturoasa, ca la cat pesto savurez in timp ce fotez isprava asta minunata, jur ca nu pot sa mananc mai mult de atat. E absolut delicios, consacrat e cu busuioc, dar puteti sa-l matrasiti cu leurda, alte combinatii de plante aromatice, sa adaugati nuci, bla bla.. ce vreti voi. 

Acum reteta: Da va avertizez de la inceput ca iese putin... un borcanel mic, pe care il terminati intr-o clipita. Va ajunge toata combinatia asta pentru vreo 4 portii serioase de spaghetti si inca vreo 2-3 felii de toast.. Suficienta cantitate zic, dat fiind faptul ca nu suporta prea multa amanare in frigider. Si oricat de ermetic ar fi capacul borcanului, daca vreti sa-l adapostiti in frigider spre pastrare olecutica mai mult, atunci nu adaugati parmezanul decat inainte de folosire si turnati o lingura cu ulei de masline peste pesto-ul din borcanu in asteptare. Cam astea sunt regulile de baza, serios. 


Altfel, daca il terminati in 2 -3 zile, executati reteta fix asa:  2 pliculete cu busuioc, respectiv 60 grame (il gasiti in Carrefoure), 5 catei mari de usturoi, 4 linguri cu seminte de pin (gasiti la Mega, Real sau pe pastaidevanilie.ro), 90 grame parmezan - Grana Padano am folosit (dar puteti la fel de bine sa apelati la Parmigiano Regiano, Pecorino Romano, etc), 9-10 linguri cu ulei de masline, 3-4 linguri cu zeama de lamaie, 1 varf de cutit sare si cam atat.


Nu ma linsati c-am pus zeama de lamaie, incercati si voi si-o sa vedeti ce nebunie aromata si parfumata o sa fie! Spalati busuiocul si puneti-l la uscat pe un prosop de hartie. Taiati in bucati sau razuiti parmezanul sa-i fie mai usor mixerului sa-si faca treaba si adaugati toate ingredientele astea in mixer si pulsati pe viteza potrivita la inceput, apoi pe aia mare sa fie.. Ii dati cateva pulse-uri mixerului, pana obtineti o crema fina, usor fluida, omogena, animata de zuper ingrediente si toata verdeeee ;).


Cat despre farfurioara cu pricina, am primit-o cado de la Kitchen Shop, impreuna cu alte minunatii, dar cum n-am avut stare sa deschid gura, le-am pastrat cumintica in deplina curatenie, pana acu' ;) Se pupa la fix cu pastele, nu?


Pastele sunt dupa plac. Pot fi farfale, spaghetti, tagliatele, ce gasiti voi prin dulapu cu de toate. Le fierbeti al dente, le treceti sub un jet de apa rece, apoi le incoronati cu cat pesto va dicteaza voua sufletul stomacului. Picilor putin, ca de.. mult usturoi se da doar vrajitoarelor; cat despre varcolacu cel mare.. sa fie mult, cam cat ma lasa pe mine inima, da mult am zis, ca altfel ii sticlesc ochii, la propriu, ca unui varcolac urland la Luna.. Si mai vedeti voi acolo niste fulgi de migdale, parmezan ras si o frunza de busuioc palarie..  Si as zice eu: fix asa s-aveti si voi in farfurie.. E delicioasa toata treaba asta, parol !




29 iulie 2011

Porc la gratar cu salata de vara

Ma jur pe rosu ca-mi place porcul ! La o adica va mint nitel.. il iubesc mai.. asa bulbucat cu grasime, pestritat cu sorici si niscaiva coaste printre halcile de carne, intr-o marinata de-ti sta mintea-n loc si-ti joaca limba feste. Apoi cuptorit sau gratarit bine, timp in care-ti indrugi povesti de adormit copiii mici cum ca n-ai sa pui botul prea mult pe porc, ca-n povestea asta cu porcul la cuptor sau asta cu ardei umpluti cu niste treburi alaturi..

Si parca mai sunt altele, dar sa nu-l uit pe porcul ciresat si hmm mai sunt multe povesti minunate cu acest lovely friend cu niste yummy vitamine ce inca n-au fost deconspirate, dar le vine si lor randul fiti pe pace ! ;)

Acum insir ingredientele pentru porcul asta marinat intr-un mare fel, musai adulmecat vreo 12 ore si-apoi perpelit pe gratarel. Teribil de simplu, savuros peste masura, din cale afara de porky toate treaba cu haleala. Furculita-i doar pentru salata ;) a se lua aminte ! 




Notati: 700 grame coaste de porc, 400 grame halca de porc taiata cubulete.
Iar pentru marinata: 60 grame unt de arahide, 6 catei de usturoi, 40 grame gem de caise (2 cutiute d'alea mici), 6 linguri ulei de masline, 20 grame busuioc, 1 lingura oregano, 1 ceapa rosie sau alba cum aveti, 8 cuburi zahar brun, 2 lingurite cu varf sare de mare, 1 ardei iute - orice culoare - dar musai sa fie mare.


Mixati strasnic toate ingredientele marinatei, pana va curg rauri - siruri de lacrimi (chiar daca e tinuta in frigider, ceapa asta rosie e a dracului de plangacioasa), apoi badijonati bine porcul cu bagare de seama sa-i ajunga pana-n maduva oaselor pasta. Bagati minunatia asta la frigider si asteptati vreo 12 ore! Eu am fost nevoita sa uit de ea o zi, nu de alta d'aveam si alte treburi. Mi-au crescut cotele raurilor de balute la maxim, dar nu m-a miscat nici inundatia asta, mi-am vazut de alte fapte.. si-ntr-un final.... am asezat la ceas de seara porcul pe gratar.


 La foc mic sa nu-mi plang dup'aia de mila, timp in care am pregatit salata.


Adica am taiat fasii 2 vinete, mai exact cred c-am avut vreo 12 bucati din astea perpelite pe gratar (la mine wok, ca 'alalt era ocupat cu porcu).


Am taiat apoi 4 rosii cubulete, niste salata verdeo legatura de patrunjel proaspat marunt marunt, una de busuioc chiar si pe ultima suta de metrii e totusi Provocarea Lunii Iulie, si le-am aruncat intr-un vas. Am picurat acolo ulei de masline dupa ochi, zeama de la o lamaie, sare de mare si piper dupa gust, o jumatate de ardei taiat marunt si-ntr-un final cand s-au copt iubitele mele  vanetele le-am taiat cubulete si pe dansele, le-am trantit peste celelalte treburi, am amestecat si cam atat despre salata. Ce s-o mai lungim atata .. ii buna rau !!


Eu am uitat de paine, al meu M nu... da na, el n-are nici o afacere-n derulare cu bucifer.. 
I rilly hate my man for that!



In stacanul ala mare de sus e un vin nebun de tara, bun de-ti curg lacrimile-n barba cand mananci din porc si sorbi din cana. Acum gata, v-am spus povestea toata si merg sa dau carnea jos de pe-o coasta ! Pam, pam !
























7 martie 2011

Orez brun cu fructe de mare

Ca o spovada, mancarea asta mi-a spalat pacatele si amintirile unor zile fara carbs. N-am avut nevoie de prea multe lucruri si nici de timp indelungat. Intai am pus la fiert 170 g orez brun.. asta nu se umfla prea tare, asa ca poti sa pui apa dupa ochi si putina sare. Am feliat niste ardei iute pe care l-am pus in wok, impreuna cu 200 g fructe de mare (amestec) si o lingura ulei de masline. Fara compromisuri am adaugat sare, piper, un praf de cilli, 2 linguri otet de orez si 2 linguri otet balsamic. Le-am lasat pe foc (amestecandu-le) pentru vreo 10 - 15 minute, in functie de flacara violet si apoi am oprit gazul.


Orezul l-am scurs de apa, dupa un timp de fierbere de 30 minute, apoi am amestecat combinatiile si busuioc proaspat tocat marunt, pentru un plus de savoare. Betele sunt doar de decor :).. la ce foame aveam, am fi mancat cu mana... Et voila, o portie delicioasa de orez brun cu fructe de mare.

25 februarie 2011

Cartofi taranesti si carnati la cuptor

Cand ajungi acasa dupa o zi de munca si un examen pentru 'bac", si esti intampinata de intrebari indecente gen "noi ce mancam azi?" ti se afiseaza pe 'ecran' o singura varianta de raspuns: Nimit !! (quote Edi), apoi treci la aparate /// sau NU.
Desi tot din categoria "capriciu stafidit", mancarea asta striga singura: eat me !!

E super usor de facut si yammmy. Taiati in bucati mari vreo 6 cartofi - big size, pe care ii puneti in wok la rumenit, cu putin ulei de masline, impreuna cu 10 prune uscate si 1 mana cu stafide aurii,  pentru vreo 7 - 8 minute, timp in care va plimbati cu lingura p-acolo.


Apoi adaugati cateva bucati de carnati copti (de casa, am pus eu - meritele i le atribui mamei soacre) -  cantitatea e apreciabila in functie de gradul de hamesire,  100 ml vin alb, 100 ml apa, 4 catei de usturoi, busuioc proaspat tocat marunt, sare si piper dupa gust. 


Amestecati totul, sa se intrepatrunda aromele, mai puneti 2 linguri cu bulion, inca o tura cu lingura prin wok si turnati totul intr-un vas, pe care il dati la cuptor pentru 25 minute la 170 grade cu o folie de aluminiu peste, si inca 10 minute fara acoperis.  Apoi casti gura la TV si astepti..


Si dupa ce-au executat prunele scufundari la mica adancime si tratamente complementare, tocmai bune pentru a stinge focul sufletului hamesit, raspundeti la indecenta cu o portie de cartofi taranesti la cuptor, prune scaldate-n vin si ierburi aromatice...... blink ;)

Sa aveti pofta !

15 februarie 2011

Caracatita cu garnitura de orez

Poveste lunga cu dansa, caracatita.. I ate it once acum vreo 13 ani, pentru prima si ultima data - pana azi. Aveam 2 motani, unul mai zapacit ca altul, care se intreceau zi de zi in pretentii culinare. Ajunsesem sa mancam, eu si colega mea de camera, ketchup pe paine, in timp ce motanii haleau pachetul trimis de acasa, pentru care schimbam 3 'metroaie' pana la gara, ca sa intram in posesia lui. Si cum primeam noi pachet, asa - saptamanal, s-a nimerit intr-un week-end sa gasim printre ouale invelite-n ziare, ca sa nu se sparga si cartoanele cu dulciuri care ne mentineau glicemia la un nivel constant... o conserva! cu o caracatita desenata pe ea... 
Eram in sesiune, n-aveam timp nici sa mestec, daramite sa gatesc. Si oricum, pe vremea aia legam sarmalele cu ata, sa nu se desprinda foaia de varza... asa ca conserva aia (musai am omis virgula) a fost considerata in ziua cu pricina - un super lunch, ce mai.. deliciu nu gluma..  Am halit-o ca purcelusele cat ai zice "sase, vine profa".... cam greu evident, aveam ceva de mestecat la cauciucul ala.... dar in fine, nu ne-a stat nici in gat..  A doua zi m-a intrebat mama ce-mi face Tomita, daca a mancat caracatita.. asta era mai pretentios decat Axl - ce vreti, inca eram fan Guns N'Roses. Am avut un flash in minte cu noi hlapaind conserva cu caracatita pentru pisici si apoi un stop cadru cu un juramant "Ever nu mai mananc caracatita".... si uite-asa au trecut 13 ani....
Pana azi, cand decretez ca s-a spart ghinionul ala..


Am descongelat 500 g caracatita for humans, aici dovada...


pe care am pus-o la fiert pentru 1 ora in apa cu putina sare si vreo 3 linguri cu otet. Intre timp am taiat julien o ceapa mica, jumatate ardei rosu, 1 morcov mic si vreo 5-6 ciuperci din alea mari si le-am trantit in wok-ul incins cu ulei de masline. Am adaugat o mana de curmale, sare si piper dupa gust.


Caracatita gata fiarta, aici dovada...


... am taiat-o frumusel si dupa ce s-au calit legumele, cam vreo 8 minute, am facut-o partasa leguminoaselor de sezon. Am turnat peste amestecul din wok 2 linguri cu otet balsamic si 50 ml vin alb.  


Cele 2 capatani de usturoi, mana de busuioc proaspat, tocat marunt, si 1 rosie maruntita bine, aruncate peste caracatita, au fost cireasa de pe tort.. Am lasat combinatia la foc mic, pana a scazut sosul, cam 10 - 15 minute, timp in care am dat ture- ture cu lingura de lemn prin wok, nu cumva sa mi se arda delicatesa ;)) ..


Si cum stiti deja ca lucrez la patru maini, am pregatit in timpul asta si garnitura de orez.. 200 g orez (un pahar orez- la aproape 5 pahare cu apa) + 1 plic cu zahar brun, 1 lingurita rasa cu sare si piper alb dupa gust.   Et voila, caracatita cu garnitura de orez.


Si ca sa ma citez de mai sus, "deliciu, nu gluma"...
Sa aveti pofta !

31 ianuarie 2011

Pui cu garnitura mexico

Sambata, pentru ca nu mai aveam nimic prin frigider, decat un schelet de pui care-si etala cu nonsalanta pieptul, am fost nevoita sa incropesc ceva rapid din el. So, am pus la cuptor vreo 300g ciuperci proaspete, cu un praf de sare, piper si putin cimbru,  pentru vreo 45 de minute, pana au prins o culoare greu de exprimat in cuvinte, dar delicioase la gust... Peste uleiul incins in wok am  pus bucatile de pui, ciupercile, trei feliute de lamaie, sare si piper dupa gust.


Le-am amestecat in tigaie vreo 5 minute; dupa, am turnat o punga de mexico mix, de 400 g...N-am prea stiut ce sa-i mai adaug, ca nu m-am uitat pe nici o reteta, n-am avut nici timp si nici stare, asa ca am pus ce m-a dus capul, adica 4 linguri de otet balsamic, busuioc, putin cilli, un pahar mic de vin rosu si le-am combinat intre ele inca 10 minute...


M-am oprit la timp zic eu, ca as mai fi cautat prin dulap dupa alte chestii, dar totul a fost perfect asa.... Nici bine n-am apucat sa pun o portie pe farfurie....ca mi-a sutit-o cineva din fata obiectivului...Mi-au iesit 3 portii din toata combinatia asta....2 terminate immediately, iar una la pachet...