Somn la cuptor, cu orange flavor

Ieri m-am jucat putin cu somnul, mai precis cu 1 medalion de-un kg... . L-am portionat, dezosat si asezat intr-un vas de yena. L-am decorat cu o para coapta, feliata rondele, dar nu pentru aspect, cat pentru suculenta cu care innobileaza pestele in timpul coacerii.  O mana de smochine uscate si-au gasit si ele rostul in toata povestea asta, plus o lingura sare, piper alb, zeama de la 2 lamai, 4 linguri cu ulei de masline si musai 10 linguri cu sirop concentrat de portocale.  Si c-o mana de marar deasupra, am dat vasul la cuptor pentru 30 minute cu o folie de aluminiu peste, apoi inca 20 minute fara folie, la 170-180 de grade - adica la foc potrivit. ;)

In timp ce pregateam garnitura, mi-au sosit si carcotasii, in stare sa-mi bage pestele pe gat, daca ratam ceva. Daca-l manjeam cu usturoi, as fi si acum indopata... asa ca-i musai sa-l omiteti..   Iata-l ! .. scos din cuptor, arata asa...

Garnitura, am facut-o din  orez, sare, piper alb, o mana cu stafide si putin marar, si am transformat-o in stelute. :)  Dupa etapa asta, am eliminat smochinele din poveste. E suficienta aroma pe care o lasa mostenire somnului.

Cat despre s.o.s. ... te lasa fara grai! .. iar creierul iti dirijeaza miscarile dupa miros. Cand gustul ajunge sa-si faca simtita prezenta, uiti de furculita si manci cu mana, lingandu-te pe degete ;))  Sosiera e undeva acolo in locul paharului cu vin ;)  care by the way era o Feteasca Regala, pregatita de socrul meu cu mare maiestrie,  ce a intensificat aromele prin usoara aciditate de care a dat dovada.

Si dupa ce ne-am lins degetele pana la cot, innobilati cu buna dispozitie,

ne-am declarat toti adeptii combinatiilor de n luate cate k ...
Until next flavor, enjoy!



"40" de mucenici

N-am pregatit ever sfintisori sau mucenici, doar i-am mancat, facuti de altii ofc. Si pentru ca Iuli, my colleague, mi-a starnit indemanarea, mi-am zis sa-ncerc, de post, ca sa pape si ea..

Am pus intr-un vas un cub de drojdie proaspata (50g), 250 ml apa calda, 100 g zahar pe care l-am diluat bine, si timp de zece minute le-am lasat asa in voia lor. Au urmat apoi 700 g faina, 7 linguri ulei incalzit, 1 esenta vanilie, un praf de scortisoara si coaja rasa de la o lamaie. Am framantat aluatul vreo 10 minute si l-am lasat pentru o ora la crescut.

A urmat partea cu opturile; ma pricep mai bine la ala pe care-l astern pe hartie, nu va ganditi la prostii... decat la opt-urile din coca. Nu mi-au iesit 40, dar asta pentru ca nu mi-am dat silinta. ;)

I-am facut niste grasani, cat sa-ncapa doar intr-o tava mare de cuptor, nu de alta, dar aveam niste treaba cu 40 de lingurite de 'apa', asa pentru antrenament.  Si timp de 20 minute le-am tinut la caldurica, noroc ca mai baga Radet-ul caldura, asa c-a mers brici.

Dupa, i-am bagat in cuptorul incins la foc potrivit, pentru 45 minute. Intr-un bol, am pus miere (vreo 20 linguri), o lingurita scortisoara si zeama de la o lamaie, si dupa ce i-am scos din cuptor, asa calzi,  i-am incleiat bine cu amestecul asta, si incoronat cu nuca macinata - amestecata cu zahar brun. 

Ca o mea culpa, nu pot sa zic decat ca, anul asta se poarta grasa si frumoasa,

asa ca nu-i invidiati ca sunt in pas cu moda...

Ciorbita de pui cu mazare

Ce faci daca te trezesti la 5 dimineata si nu mai ai somn? Te apuci de o maneca, te dai jos din pat si-ti faci de lucru. Apoi te uiti prin frigider si impovarata de gandul ca n-o s-aveti nimic de papa, cand va-ntoarceti de la job, pui o cratita cu apa pe foc, in care trantesti doua piepturi si doua copane de pui, de tara (scoase cu inspiratie din congelator cu vreo 7 - 8 ore inainte), s-apoi te uiti la televizor sau te maimutaresti prin oglinda, sa nu sperii the Beast, tu Beauty fiind..
Dupa ce ai certitudinea ca notiunea atinge perceptia, asta fiind cam dupa o ora jumate asa,  fara sa fii totusi exemplar de circ, iti manjesti putin manutele delicate cu praful de pe  o ceapa, 1 morcov potrivit si o bucata de telina.
Le cureti bine, le speli, le tai marunt sau cum preferi, si le lasi sa alunece in cratita. Evident ca n-ai uitat sarea si piperul dupa gust, nu? Si cu putinul testosteron pe care-l detii, te faci ca deschizi un borcan cu mazare (400 g), sau de ce nu... il pui pe 'el' sa ti-l deschida, asa in somn, musai pe la un 6.30 a.m.... si pe fundalul unor sunete neelucidate, ramase in urma ta ... culci mazarea-n ciorba si zeama de la o lamaie. Ai grija sa nu scapi si borcanul, e totusi prea devreme pentru atata dibacie; sa iei in calcul si acest risc..;)

Apoi fugi fuguta-n living si-ti faci retusurile la french, ca de, incepe o noua zi de munca..   Iar dupa vreo 30 minute,  arunci in cratita o manuta de marar uscat, iei ciorba de pe foc,

s-o-ntinzi pe usa, c-ai intarziat  !

Orez brun cu fructe de mare

Ca o spovada, mancarea asta mi-a spalat pacatele si amintirile unor zile fara carbs. N-am avut nevoie de prea multe lucruri si nici de timp indelungat. Intai am pus la fiert 170 g orez brun.. asta nu se umfla prea tare, asa ca poti sa pui apa dupa ochi si putina sare. Am feliat niste ardei iute pe care l-am pus in wok, impreuna cu 200 g fructe de mare (amestec) si o lingura ulei de masline. Fara compromisuri am adaugat sare, piper, un praf de cilli, 2 linguri otet de orez si 2 linguri otet balsamic. Le-am lasat pe foc (amestecandu-le) pentru vreo 10 - 15 minute, in functie de flacara violet si apoi am oprit gazul.

Orezul l-am scurs de apa, dupa un timp de fierbere de 30 minute, apoi am amestecat combinatiile si busuioc proaspat tocat marunt, pentru un plus de savoare. Betele sunt doar de decor :).. la ce foame aveam, am fi mancat cu mana... Et voila, o portie delicioasa de orez brun cu fructe de mare.

Motivatie la chiul

Am chiulit o saptamana din spatiul internautic si recunosc cu jena ca mi-a fost dor de acest "eu". Dar mi-am inchipuit ca, de partea cealalta a timpului / drumului pe care il parcurge toata informatia asta haotica, se afla macar un singur click, si de atunci mi se tot face dor de el..

Un training de PM in Ljubljana, e ca orice alt scop - un permanent mijloc; amintirea lui nu ma poate decat bucura, iar prietenia legata prin intermediul lui, nu poate decat sa ma satisfaca. Nu am descoperit mari atractii ale lumii, dar cu siguranta am plecat de acolo mai "bogata". Slovenia m-a frapat prin infrastructura bine pusa la punct, iar "Cocheta Venetie din Balcani"- prin perfecta imbinare intre arhitectura baroca si art nouveau si "ljuba" (meaning love) care pluteste in aer, teatre, galerii, also restaurante, cafenele la tot pasul. Iar daca spun ca n-am pus piciorul in nici o carciumioara, a, va mint... decat in una prin Postojna, asteptand o ora un autobuz, in timp ce sorbeam dintr-un ceai,... se vor divide 2 mari categorii... the unbelievers si the unbelievers :)). Acum poate am un gram de regret, dar efectiv timpul si ratiunea mi-au jucat feste. Drept dovada am raspuns in numele echipei la o invitatie de gen, cu un "no, we need to sleep"... si da, ne-am ales cu no beer in that night, dar cu un guided tour the next day, after class. Mi-au ramas in gand....

Catedrala cu hramul dedicat Sfantului Nicolae, construita incepand cu 1841, pe locul unei foste bazilici... E definitely un must see!...

Galeria Nationala, ce este, din 1918 pana in prezent, punctul de intalnire al colectiilor de arta slovena.



Muzeul de Arta Moderna se afla langa Parcul Tivoli. Recunosc ca n-am avut curiozitatea sa-l vizitez, desi ne-am salutat in fiecare zi, unul pe celalalt.

Muzeul National al Sloveniei.

Parlamentul sloven

Biblioteca Nationala si a Universitatii (NUK), care nu duce niciodata lipsa de cititorii atrasi de faima si varietatea colectiilor. E ca la coafor: musai o programare cu 2 zile inainte.. in case you want to polish your intelligence.

Piata Preseren respecta amintirea poetului si eroului national sloven France Preseren. Dominata de statuia scriitorului, piata e dimensiunea care da efect cuvintelor "love is in the air"....

Biserica Romano-Catolica Franciscana 'Buna Vestire' din centrul pietei, mi-a starnit pentru o clipa gandul, realizand cat sunt de bogata: am rude, prieteni, sanatate si pe Dumnezeu!

Cativa pasi pe foc mai departe de Triple Bridge, am vazut prin obiectiv Podul Dragonului.

Ne-am multumit cu o poza si am traversat spre funicular, sa vizitam principala atractie, Ljubljana Castle.

Ca sa ajungi in turnul Castelului, trebuie sa platesti un extra de 2 euro. O nimica toata, mai ales daca ai 'norocul' sa ramai in turn peste noapte, iar daca ai langa tine un camarad de incredere, atunci risti, domnitza, sa nu mai fi salvata de nici un print :)). Fiind deja sfarsitul programului cand am terminat vizita turnului (probabil eu si Dana am fost singurele care am vizitat turnul in ziua aia, altfel nu-mi explic) ne-am vazut cu ochii mintii, pentru cateva minute bune, sechestrate de zidurile cetatii, pana a doua zi. Usa imensa care ne permitea trecerea, era atat de bine inchegata in zid, noroc ca Dana, a prins forta mai ceva ca vitejii din poveste, si a impins usa cu o putere pe care nici ea nu o banuia.. Asa ca vii si nedegerate (erau doar vreo - cateva grade) ne-am suit in funicular si am pornit, amuzate de situatie, spre hotel.

 

In the last day, am vizitat Pestera Postojna, una dintre minunile lumii subterane. Sunt trei vizite repartizate pe parcursul unei zile, ultima (cea in care ne-am incadrat cu timpul) incepe fix la 15.

Accesul in pestera se face cu un trenulet gen mocanitza, in care incap o multime de vizitatori. Pana sa intram in adancurile naturii, am strabatut niste kilometri prin galeriile stramte, care ne-au dat senzatia ca-n orice moment ne poate zbura pepenele de pe umeri, daca nu suntem suficient de atenti.

Cu o viteza uimitoare pentru un trenulet atat de invechit, creat prin 1800, inlesnind totodata si slujba ghizilor, nevoiti pana in acel moment sa-l impinga manual pentru a satisface lacomia vizitatorilor fascinati de frumos, acest mocanitza ne-a indemnat sa intuim rationamentul vitezei.

Ajunsi pe 'peron', suntem reinformati ca temperatura in pestera nu este mai mare de 8 grade, iar de acolo drumul se continua pe jos.

Intregul tablou .... ce surprinde unele dintre cele mai impresionante imagini subterane - Grota neagra, Grota paradisului, Sala de dans, Sala concertelor, Podul rusesc, in timp ce la tot pasul straniile formatiuni calcaroase, stalacmitele, stalactitele, si incredibila varietate a speleotemelor, uneori sub forma unor ace, si deseori sub forma unor draperii, ascunzandu-si parca miile de ani sub falduri, .... ne-a fortat sa simtim ca in spatele timpului se ascunde pana si lumina, iar ghidul nu s-a sfiit sa ne arate acest lucru pe viu.

Acum, in liniste, va citesc printre randuri gandurile... Si cu deplina constiinta ca nu detin monopolul revelatiilor terestre sau culinare, va indemn sa va mimati gandurile, de orice natura si sa incercati perceptia lor in fiecare zi. Daca ati ajuns sa cititi pana aici, nu-mi ramane decat sa spun:

"Ma inclin!'