15 iulie 2011

Garden Party Electrolux

Intr-una din zilele lunii mai, cand ma impiedicam de toate usile si luam peretii dupa mine, s-a intamplat si pour moi povestea unui lovely cooking session cu Electrolux si altii ca mine, pasionati de gatit si papa buna - invariabil. Atunci aflasem ca multe mese s-au desfasurat inaintea noastra si multi dintre bloggerii din marea familie foodie au trecut pragul Clubului Cortina. Saptamana trecuta, cand zaceam cu pistolul de Klabax la nas am primit o alta invitatie de gen si mooama ce ciuda m-a cuprins ca o s-o ratez ;). Ca stiti vorba aia cu norocul, pe care nu trebuie sa-l astepti niciodata ca prinde el personalul si te suna doar sa vi sa-l iei din gara,  si na-ti-o buna tu esti cu perfuzia in vena si nu stii ce sa faci.. Hai pe bune acum, scoti acul din vena si pleci ;))


Mi se facuse asa un dor nebun de my fellows bloggerii, de cina aia in sine cand ne-am delectat cu toate cele, de care v-am povestit pa indelete AICI, obviously de agreabila companie a celor de la Electrolux, incat am pus in balanta aspirina, klabaxul vs echipa asta minunata de oameni ce imbratiseaza, ca si mine, cu o deosebita placere toate cele considerate vicii (de catre platistii de lamaie –apa) si ofc the lovely papica si am cantarit bine lucrurile.. Ei na.. ca sa fiu sincera, va cam mint.. Nu am mai cantarit nimicuta si-am zis clar da, moarta coapta, here I come ..;)


Si uite asa ieri seara cand soarele mai avea putin si atipea deasupra blocului nostru.. mai mai sa-mi spuna ca la Corbeanca e o umbra deasa, piscina umeda, o limonada misto langa cristalele de gheata, mi-am luat soarta de mana, ne-am aruncat cu nikonu’n masina si-am accelerat..

Mah iar acolo s-au intamplat niste treburi minunate in frunte cu Blog culinar, Bucatar sub acoperire, Chez mazilique, Easy peasy, Gurmandino, Le blog piquant, Placeri simple, Raftul bunicii, Retete de suflet, Retete istete.. si jumatatile lor,  "strigati" de mine aici ca la catalog, nu de alta dar ii indragesc pe toti in egala masura.. mult mult !!


Ne-am pus pe treaba aproape de cum am ajuns (?;), nu inainte de a savura din limonada aia minunata de care va ziceam. Carmen de la Electrolux a facut oficiile de gazda si uite asa prezentandu-ne am aflat cine/care/cum se ascunde in spatele unei clandestinitati princiare, iar apoi ne-am apucat de vase, cutite, carnuri grave, fructe, legume, verdeturi, gratare .. povesti ce mai, ni se intamplau lucruri, dle ;)

Eu am apucat pestele de piele si l-am despielitat, somon si cod-dezbracat mai exact si l-am pus la marinat fix dupa reteta prezentata ieri, sa evit intrebari unde-i reteta dle”? .. asta fiind varianta prajita.. tot la fel de buna ;)


Cu bagare de seama, cred c-am terminat toti repede treaba.. Aschiile de flacari pocneau in gratarele de afara, carnea sfaraia, pestele inota, fructele dansau pe mese, apa clocotea-n piscina indemnandu-ne sa ne scufundam de la trambulina. Altii au facut-o :) ferice de ei.. ca doar dejtu mic de la unul din picioarele mele, nu mai stiu care a simtit caldura ei..

S-apoi sa te tii dle.. A urmat that thing that brought us together la masa aia intinsa ca pentru nunta... mancarea!! Iar viitorul cinei care necesita mai mult decat infranare...  nu ne-a fost doar prevestit.. ci l-am pregatit cu mana noastra...:)  Electrolux l-a numit Garden Party.. si pe buna dreptate fu Garden - Grand Party si fu tare bine .. A se consemna de p’acum ca mai vreau ;)

V-am spus mai multe data trecuta despre aparatura SF si ustensile... Am ramas blocata cand am vazut-o tot la locul ei ;)) nu si-a miscat nici una trupul spre alta casa, a mea de exemplu e tare usor de nimerit ! - retine bine M. ;)) N-am putut sa mananc din toate.. mi-as fi dorit tare, dar ar fi insemnat sa nu ma dau plecata si sa ma rostogolesc direct la Cortina-n pat.. eventual cu o buba ugly in my tummy ;) Dar cum mi-am luat man-ul cu mine, va desfasor aici ce-am mancat noi doi impreuna ;) si ofc toti ceilalti co-mancatori:

Pe un „prieten” cu niste yummy 'vitamine' – porcul - in persoana lui porc teriyaki,























o minunata salata  de vara - coleslaw,


iar un porc de data asta condimentat si aromat cu portocale si cuscus de vara – lovely cuscus


niste burgari misto de curcan, suculenti si tare buni



souvlaki si o salsa cu ananas la gratar .. hmm sexy food

porumb la gratar cu unt aromat si baghete cu mozzarella - bune ca nici n-au mai ajuns in cadru



vinete la gratar cu branza, rosii si masline..


salata greceasca si diva serii - bagheta magica cu usturoi si patrunjel – nu s-a lasat pozata.. a ajuns ea direct unde trebuie;) dar sigur o vedeti voi undeva..



cartofi Hasselback..  hmm ..cui nu-i plac cartofii noi aromati, intr-o seara de vara?


cartofi cu seminte care mi-au trezit niste ganduri salbatice inca de cand sareau semintele-n tigaie si salata tzatziki

ciupercile la gratar cochete si istete rau


Pai inainte si dupa asa festin se mai dadea cineva plecat spre casa rapid ? Am stat la pahare de vorba, bere si suc pana spre dupa miezul noptii si ne-am simtit bine!

Multumiri si imbratisari cu drag tuturor!!!

Dar cum cea mai buna revansa dupa o fapta d’asta minunata e somnul ;)) ne-am indreptat care / cum am putut spre casele noastre.. Si asa ca la confesionul de dupa: am visat tare frumos.... Eu una mai vreau niste picaturi magice din realitatea asta pink, musai cu gasca de co-mancatori.. Parol Electrolux draga..!


14 iulie 2011

Somon si creveti la gratar cu sos tartar

Pink day ieri si o reteta simpla na :)) care face trecerea la o postare ce sper sa urmeze azi sau maine. E un peste marinat senzational.. ca sa citez din cronici .. Sper sa-l incercati si voi..





Notati asa:



700 grame somon proaspat file taiat cubulete, 400 grame creveti proaspeti (sau / 300 grame cod proaspat) pus la marinat intr-un mix format din 100 grame ulei de masline, 1 lingura oregano uscat4 catele de usturoi, o legatura patrunjel - aveti grija sa jumuliti si folositi doar frunzele, juma legatura tarhon - asemenea, o lingurita cu varf sare de mare, piper sa fie clar si zeama de la o lamaie..  Aici mai 'subtire', apoi restul..


Treceti amestecul asta prin blender, apoi aruncati pestele in marinata, plus ceapa verde taiata in vreo 4 -5 locuri.. o legatura de ceapa sa fie, da? .. pentru o ora -  dar nu mai mult.

Hmm povestea se complica nitel ca urmeaza maioneza... asa ziceti voi ?!.. Eu de cand am vazut la Cristina maioneza facuta in ce 30 secunde?? ba 15 indraznesc sa zic, n-am mai mixat galbenusuri si nici n-o voi mai face ever. Deci, pe principiul: in bolul blender-ului se toarna 200 ml ulei masline, 100 ml ulei de floarea soarelui, 1 lingura cu varf mustar, 1 lingurita cu varf cu sare, putin piper, zeama de la o lamaie, apoi cu grija se sparge un ou intreg caruia i se da drumul in oceanul de ulei, avand grija sa nu se sparga galbenusul ca v-ati spart la buzunar cu uleiul de masline..  se carmuieste bine piciorul blender-ului in bol, astfel incat sa prinda oul fix pe centru paletei..  se spune un Ave Maria-n gand si se apasa butonul blenderului vertical pe viteza mare si gata maioneza in 15 secunde.. hai 30...  ca mai depindem si de mixer ;)



Apoi urmeaza sosul tartar... Cum il fac? Iar gustul e departe de cel al sosului clasic tartar.. e mult mai savuros, bogat, complet zic eu, capabil sa-i taie din start greata maionezei.
A se tine minte: jumuliti frunzele de la o legatura de patrunjel si jumate legatura de tarhon, taiati marunt marunt verdeata... apoi aruncati-o peste maioneza. Next, 100 grame capere... dar nu le aruncati acolo si gata.. ci taiati-le pe din doua.. Stiu ca suna complicat ca-s mici rau si timpul e la fel de mic- scurt na.. dar faceti cum va zic si nu veti regreta... Sucul caperelor taiate si pierdute-n maioneza isi intinde ca niste tentacule savoarea in tot sosul ala tartar..
Apoi manuiti cutitul asupra unor castraveti murati, 4 la numar mai mici - sau 2 mai mari.. scapati de capete, taiati marunt castravetii, pe care ii faceti partasi sosului tartar, mai potriviti de piper, sare (doar daca-i nevoie) si gata... Incorporati cu grija toate ingredientele amintite in maioneza, folosindu-va de o lingura de lemn, apoi ori il mancati direct din bol, ori pus pe paine, iar ce mai ramane in sosiera sau in ce vreti voi..  si va-ndreptati spre peste..

Presarati 200 grame pesmet peste marinata, incorporandu-l cu grija, ca sa nu rupeti pestele ca-i fraged rau, da bun ! Tepuiti somonul si crevetii in betele puse la muiat cu vreo juma de ora inainte, intre peste musai puneti si bucatile de ceapa verde (eu am uitat de ele).. apoi perpeliti minunatia asta pe gratarul de aragaz intorcand o singura data pestele pe cealalta parte... Dar la fel de bine puteti folosi o tigaie si mai bine wok, in care ati picurat cateva linguri cu ulei de masline si-l puteti praji.. e minunat! Unu la mana : important e sa ajunga sosul tartar peste / langa somon / creveti / cod...  ca sa-si impartaseasca din savoare..Et voila...





Iar mai apoi stiti voi .. ii prapaditi ! :)


Ingredientele pe scurt:

700 grame somon proaspat,
400 grame creveti,

- Marinata -
100 grame ulei de masline,
1 lingura oregano uscat,
4 catei de usturoi,
1 legatura patrunjel
jumatate legatura tarhon,
1 lingurita cu varf sare de mare,
piper – un varf de cutit,
zeama de la o lamaie,
200 grame pesmet;
1 legatura ceapa verde

- Sos tartar –

- Maioneza –
200 ml ulei masline,
100 ml ulei de floarea soarelui,
1 lingura cu varf mustar,
1 lingurita cu varf cu sare,
putin piper,
zeama de la o lamaie,
un ou intreg

- Celelalte ingrediente necesare sosului tartar –
1 legatura de patrunjel,
jumatate legatura de tarhon,
100 grame capere,
4 castraveciori murati 




Reteta imi apartine, precum si metamorfoza sosul tartar dozat la aceste cantitati. Gustul e mult mai grozav decat cel al sosului tartar clasic, parol!;)


13 iulie 2011

Mini-tarte cu ganache de ciocolata si dulce de leche

Putina rabdare va rog, "Anonim" imi interpreteaza alegoric gandurile: 
<<<< Carei d-re nu-i plac bijuurile, rochitele?? Da stiu, intrezaresc cateva maini ridicate in semn ca voua nu... dar nu vorbesc de voi acum ;)) Nici mie nu-mi plac bijuurile, nu in mod deosebit, dar dupa rochite ma dau in vant! Port bratara pe care mi-a daruit-o tata, careia ii ador insemnatatea, catusa de pe inelar..(I'm joking my love;))  pe care n-am dat-o jos nici cand eram cu burta la gura, cu mainile si picioarele umflate de mai avea putin si-mi pocnea singura pa deget, cand ma faceam recunoscuta doar prin deductii logice, de la distanta punandu-ti intrebari gen.. "who's that f-king gorilla?".. Iar cand se izbea cineva de mamut auzeam suav "O da iubita, ce-ti mai face burtica.. cat esti de frumoasa!!! infloresti pe zi ce trece, nu alta". Au mai resimtit si altii povestea asta, sau ba ?? Da sincer nu-mi pasa... eu infloream in toata plinatatea.. fiecare intelege ce-o vrea.. Iar finalul celor 9 luni insarcinate cu bucurie de goriloi - s-a transformat intr-o secunda, de atunci si pana-n vecii vecilor intr-o noua viata in care iubirea e un moft de durata ce mi-a fost stantat (cu sh si tz, la naiba cu diactriticele) in suflet, pa retina, pe simturile tactile, mi-a umplut circumvolutiunile .. ei na cu timpul se intrezaresc altele.. stati linistiti ;)) .. intrebandu-ma.. "Doamne ce-am facut ca sa-ti merit Creatia?"  Dar nu vorbesc de asta acum.. pentru anonim e deja mult prea mult!! ;) Mooamma si ce-mi mai placea sa merg prin magazine .. Sa probez si eu rochite, una alta na.. ca orice suava mamica-n devenire. Ofc... multe, hai na, ca sa fiu sincera aproape toate ma strangeau..:) Ce-i drept nu erau pentru gravide.. dar eu nu-mi imaginam prea mult toata treaba asta.. asa ca privind retrospectiv la lipsurile sau hapciu plusurile enuntate-nainte..  din tricouri pana-n pamant si blugi n-am iesit 9 luni !! I s-a mai intamplat cuiva?? Si cate si mai cate rochite erau ... colorate-n fel si chip, croite cat sa pari si imbracata si dezbracata... imi sticleau ochii in vitrina, ce mai !.. Si basca ieri nu stiu cum mi-a fluierat gandul, a ...da stiu anonim m-a facut sa vad o alta latura a lucrurilor:  rau am facut ca n-am luat atunci vanzatoarea de gat.. ""femeieee.. mie de ce nu-mi vine marimea 34????"" ;)) Dar na, lovita in crestet inca din primii 7 ani de viata de distincta intelepciune a celor din jur, imi caram trupul dupa atitudine si priveam cu zambetul pe buze manechinul dintr-o alta vitrina!! Si tot asa pana cand imi auzeam vocea interioara: "asta-i rochita mea!! si ma lipeam de ea!!" ... si ATAT !  >>>

Nu caut emulatia, desi mi-as dori sa o imbratisez macar o data.. ca sigur nu i-as mai da drumul.. ;)) Si chiar daca imi mai suprim din cand in cand regretele, gandul lor imi aduce intotdeauna revelatia micilor mele satisfactii .. Ieri am avut alt regret cand am sters al doilea comentariu, dar imediat m-a izbit satisfactia da' admin, dle , da ;)) Deci / care va sa zica am delete si voi dili cu seninatate "incurabilele ganduri de bine", insotite de injuriile de rigoare... ale respectivului anonim si altii ca el/ ea..  ofensat/a ca mai toate retetele contin "inflorituri"?? Pe bune acum, cine nu iubeste primavara? ;)) Atata timp cat nu exista contradictii referitoare le retete...--  pe care nu ma voi sfii sa le public.. permitand inconsecventa opiniei pentru ca vreau sa invat inclusiv din greselile mele, dar cu grija si bagare de sama da? :)).... "ca cand" cuptorul e de vina.. clar nu sunt eu :))).. --  aici o sa curga numai lapte si miere, cu toate repetitiile ce deriva din lantul asta exhaustiv... ca-i gratis.. curge pe banii mei!  Voi incheia cu un citat pe masura: "Pentru ticalos, pedeaspa capitala este demnitatea!!" Si cu asta basta! " Bu-hu-huuu !! " :))

Dar, cum spuneau prietenii mei pe FB si cum imi sta in caracter, de regula privesc partea plina a paharului si cum orice rau exista si dintr-o nefericita necesitate... promit sa ma gandesc la o varianta simpla.. pentru toti cei care isi doresc cu adevarat reteta si in formatul clasic! Pe principiul drept e sa ceri - intr-un anume mod, corect e sa primesti, sunt constienta de necesitatea ei!

Iar tuturor celorlati le multumesc din inima pentru clipele pe care mi l-ati acordat in tot acest timp, pentru suport, intelegere si suflet!! Pentru mine sunteti de nepretuit!!!  Cu sfiala in glas.. dupa tot repertoriul de mai sus.. va zic ca de azi pot sa stau in fundulet.. ca am 6 luni :))..



Cat despre reteta asta e pe cat de simpla, pe atat de grozava, incununand deliciul a trei retete prezentate pe blog:  Aluatul de tarta merge pe principiul stelutelor din aluat fraged suportand usoare modificari: si anume 150 grame faina, 100 grame unt, 1 galbenus, 50 grame zahar, putina sare... iar imaginile povestesc pasii de la sine putere, zic eu ;) Dupa ce a stat la rece, intindeti aluatul pe masa de lucru pudrata cu faina, pregatiti formele unse cu putin unt, iar apoi mulati aluatul pe ele.. o sa va ajunga pentru vreo 8  ... formele mele sunt mari: 



Imbracati aluatul cu hartie de copt si puneti din plin fasole, paste, alune neprajite.. ce mai vreti voi.. si dati formele la cuptor pentru 20 minute la 180 grade...


 Apoi le lasati la racit.. si pregatiti minunatul ganache de ciocolata.


 Ciocolata de casa cu alune de padure si iz de migdale  e un must do pentru a acompania mini-tartele.. si anume pregatiti un ganache de ciocolata din  200 grame cioco de casa (incercand sa evitati partea cu alune) cu 200 grame smantana de gatit pusa pe foc mic la incalzit.. fara sa o aduceti la punctul de fierbere, apoi stingeti focul si adaugati ciocolata data pe razatoarea mare si amestecati ganache-ul pana se topeste ciocolata.. Iar cand s-au racit tartele le umpleti nu cu varf dar nici doar baza cu acest delectabil ganache de ciocolata, nu inainte de a lasa sa pice in mini-tarte vreo 4 -5 alune de padure .. Apoi le lasati putin la racit.. si la urma le incoronati cu dulcele de leche pregatit exact dupa reteta prezentata la cheesecake-ul cu dulce de leche..


Apoi va indemn sa le serviti!! 
VA MULTUMESC !!



























11 iulie 2011

Risotto cu pui si ciuperci

Acest risotto si mai toate variatiunile lui e unul din preparatele pe care le pregatesc aproape saptamanal.. Da stiu, nu se vede ;)) .. Uitandu-ma cu stupoare in lista mea cu orezarii ;) mi-am dat seama ca nici eu nu m-as crede pa cuvant ;)) Asa ca am purces la treaba, i-am tras un shooting risotto-ului asta.. pe cat de usor de preparat pe atat de plin de savoare.. asa, cat de cat sa scap basma curata ;)



Si-ncep iara cu wok-ul.. ca de, mai am putin si dorm cu el in pat.. cum zice M.. la cat de mult il ridic in slavi.. o sa va spun curand ca-mi tine si de cald ;)) dar tare bun mai e ! Deci notati asa: coafati 350 grame piept de pui, adic spalat, taiat dupa plac si aruncati-le in wok-ul incins cu 50 grame ulei.. ca de eu n-am mai gasit untul prin frigider.. Apoi apucati o ceapa din frigider, nu de alta dar e mai bine s-o dositi acolo ca sa nu va chinuie amintirile alea cand "flacai" fiind paduri cutreierati ;)) Deci curatati ceapa, o taiati julien, o aruncati peste puiul din wok impreuna cu 3 catei de usturoi si caliti putin amestecul... timp de vreo 5 minute la foc iute.


Pregatiti din timp 150 grame ciuperci proaspete - Champignon am folosit eu (feliate dupa plac).. desi ar merge de minune niste hribi ;) si-i aruncati peste puiul din wok. Apoi faceti ture ture prin tigaie.. timp de 15 minute.. nici prea multe ca sa nu va doara mana.. asa din cand in cand..


Faceti partas puiului - 200 grame risotto, pe care il caliti cu tot amestecul ala timp de 2 -3 minute, adaugand sare si piper dupa gust... cam o lingurita cu sare am pus eu..



Adaugati 300 ml vin alb si 600 -700 ml baza de supa (merge si apa).. si lasati risotto-ul la foc mic pana scade lichidul. La finalul procesului, boabele de orez trebuie sa fie fragede, dar sa pastreze in acelasi timp putina tarie de caracter.. stiti voi.. nici imbracata, nici dezbracata, ci suculent, apetisant, cu o textura cremoasa, perfecta ! ;) Incorporati in risotto 60 grame parmezan ras, blagoslovind din plin simplitatea asta de pranz sau cina cu patrunjel proaspat tocat marunt ... Et voila.. un gust minunat.. ce inlatura din start pornirea fada a pieptului de pui.
























E o asociere tacita si delectabila intre aromele care intregesc acest periplu ...  
ca sa nu mai vorbim de simplitatea parcurgerii lui . 


10 iulie 2011

Scovergi vs trandafiri

Acum ceva vreme ochisem minunatiile astea in bucataria lui Carmen... si ideea lor m-a urmarit de atunci din cand in cand .. :)


Fac parte din dulciurile copilariei mele si desi practic mi-a fost mai la indemana sa o sun pe mama sa o intreb reteta... m-a lovit in ureche un invariabil raspuns pentru o dulcegarie atat de usoara... "Cerni faina intr-un vas, pregatesti maiaua,  torni apa cat are nevoie, putin ulei.. lasi coca la crescut, apoi intinzi aluatul si impletesti scovergile ;))" "Yuuppiii ce usor nu? Mama.... am nevoie de gramaje !! ;))"  "Lasa ca te descurci tu !!" Hmm,.. apreciez increderea?!... si cu siguranta zic eu ca m-am descurcat ;)) Am vazut la Carmen o cana cu apa.. deci experienta   si-a pus amprenta si un simt tactil de invidiat ca sa simt nevoia de apa ;)) si intr-un final reteta a mers ca unsa, ce-i drept cu putin ulei ca sa nu mi se lipeasca coca de mana, iar finalitatea a fost mai mult decat delectabila.. O amintire pura.. pe care n-am mai perceput-o de ani buni .. delectandu-ne trupul si sufletul cu dulcele divin al copilariei in toata simplitatea lui....



E the simplest recipe I ever made.. daca ma gandesc bine.. desi mi-a dat usoare batai de cap, ca nu am executat scovergile perfect, iar la urma am dat-o pe trandafiri... ca-s foarte usor de modelat ;)) fara studii de specialitate.. Si da, din arsenalul rautatilor, cea mai dureroasa e sinceritatea... dar ce sa fac daca am operat scovergile prea mult??? Notati asa, ca ma intind cu vorba si ajungem cine stie unde ?! 

Intr-un vas cerneti 400 grame faina. Faceti un crater in mijlocul mormanului de faina pe care il adapati cu 200 ml apa calda in care ati diluat 7 grame drojdie uscata.. sau 15 grame drojdie proaspata..


Pudrati putin vulcanul cu faina, apoi acoperiti vasul cu un prosopel curat si va vedeti de treaba in continuare... timp de 15 minute... Apoi framantati bine aluatul, care mai cere un praf de sare, 15 ml esenta de vanilie3 linguri cu ulei... si-l lasati la crescut.. cat de mult vreti voi ;)) Ba un vas de spalat, ba o serie din Prison Break .. ideea e ca nu dureaza prea mult sa-si faca coca de cap.. dar eu am lasat-o pret de 2 episoade ca nu ma induram sa ma despart de Wentworth Miller..:))  Deci o lasati acolo sa-si faca de cap si 2 ore.. ca nu va judeca nimeni ;)..

Apoi framantati coca, avand grija la dramuitul fainii... mai cere clar putina.. dar nu mai mult de 50 grame... Veti simti la mana structura aluatului, puneti cele 50 grame faina daca mai considerati necesar, daca nu - ba !;) Presarati apoi faina din plin pe masa de lucru... intindeti aluatul cu sucitorul, apoi il taiati romburi, ii faceti o incizie la mijloc (pe diagonala mare) si treceti unul din varfurile corespondente axei pe care o delimiteaza incizia prin aceasta... E simplu, pe bune... !! doar cu multa dezordine in jur ..:(( vroiam sa sar peste poza.. dar hic !;) cine sunt eu??:))


Intre timp puneti un vas cu mult ulei la incins... si cand incepe sa sfaraie aruncati acolo scovergile...


Nu le trebuie prea mult sa se rumeneasca... lasati-l pe Miller sau Dr. House sa-si mai traga putin sufletul in stand by.. si fiti pe faza ! Apoi pudrati minciunelele cu praf de stele alb din plin.. si ce mai ... vorba lunga saracia omului... va uitati la ele o clipa de dragul amintirilor lasate in urma .. si apoi le prapaditi !! ;)