Spaghetti cu pesto de busuioc

Zice-se ca busuiocul e puntea intre medicina, gastronomie si traditie.. indraznesc sa completez.. suflet si trup. Io una sunt in stare sa-l intind frunza cu frunza pe-o felie de paine prajita, sa-l stropesc cu niste picaturi de ulei de masline, eventual o combinatie de caprese - fix palarie pentru el, gen mozarela si niste bucati de rosii si atat! Sau carbonarrrrraaaa... yummylicious, yeehh ;) 

Si cand vine vorba de pesto.. omg! Se pun punct aliantelor din casa.. pana si cel mic se bate pe spaghetti cu pesto, desi nu apreciaza ideea de paste nici dac'as sta in genunchi o zi intreaga... Dar cand vede verdele asta minunat si parfumat in borcan.. ehee se schimba treaba. Si nu-mi ramane decat sa ma conformez preferintelor segmentului masculin din casa, sa execut o fierbere al dente a pastelor, pe care indraznesc sa le infofolesc ca pentru iarna in cateva linguri bune pline cu pesto si apoi ma minunez cu cata 'delicatete' dispar din farfurie. 

Sa nu uit, pentru cel mare plus niste bacon prajit.. ca fara carne sughite brusc ! Deci, daca va stiti cu un asemenea exemplar in batatura, puteti sa prajiti niste fasii de carne, ca-i mult mai serioasa si virila treaba.. asa a zis ! ;))

Eu il inghit cu toast. Nu-s deloc mofturoasa, ca la cat pesto savurez in timp ce fotez isprava asta minunata, jur ca nu pot sa mananc mai mult de atat. E absolut delicios, consacrat e cu busuioc, dar puteti sa-l matrasiti cu leurda, alte combinatii de plante aromatice, sa adaugati nuci, bla bla.. ce vreti voi. 

Acum reteta: Da va avertizez de la inceput ca iese putin... un borcanel mic, pe care il terminati intr-o clipita. Va ajunge toata combinatia asta pentru vreo 4 portii serioase de spaghetti si inca vreo 2-3 felii de toast.. Suficienta cantitate zic, dat fiind faptul ca nu suporta prea multa amanare in frigider. Si oricat de ermetic ar fi capacul borcanului, daca vreti sa-l adapostiti in frigider spre pastrare olecutica mai mult, atunci nu adaugati parmezanul decat inainte de folosire si turnati o lingura cu ulei de masline peste pesto-ul din borcanu in asteptare. Cam astea sunt regulile de baza, serios. 

Altfel, daca il terminati in 2 -3 zile, executati reteta fix asa:  2 pliculete cu busuioc, respectiv 60 grame (il gasiti in Carrefoure), 5 catei mari de usturoi, 4 linguri cu seminte de pin (gasiti la Mega, Real sau pe pastaidevanilie.ro), 90 grame parmezan - Grana Padano am folosit (dar puteti la fel de bine sa apelati la Parmigiano Regiano, Pecorino Romano, etc), 9-10 linguri cu ulei de masline, 3-4 linguri cu zeama de lamaie, 1 varf de cutit sare si cam atat.

Nu ma linsati c-am pus zeama de lamaie, incercati si voi si-o sa vedeti ce nebunie aromata si parfumata o sa fie! Spalati busuiocul si puneti-l la uscat pe un prosop de hartie. Taiati in bucati sau razuiti parmezanul sa-i fie mai usor mixerului sa-si faca treaba si adaugati toate ingredientele astea in mixer si pulsati pe viteza potrivita la inceput, apoi pe aia mare sa fie.. Ii dati cateva pulse-uri mixerului, pana obtineti o crema fina, usor fluida, omogena, animata de zuper ingrediente si toata verdeeee ;).

Cat despre farfurioara cu pricina, am primit-o cado de la Kitchen Shop, impreuna cu alte minunatii, dar cum n-am avut stare sa deschid gura, le-am pastrat cumintica in deplina curatenie, pana acu' ;) Se pupa la fix cu pastele, nu?

Pastele sunt dupa plac. Pot fi farfale, spaghetti, tagliatele, ce gasiti voi prin dulapu cu de toate. Le fierbeti al dente, le treceti sub un jet de apa rece, apoi le incoronati cu cat pesto va dicteaza voua sufletul stomacului. Picilor putin, ca de.. mult usturoi se da doar vrajitoarelor; cat despre varcolacu cel mare.. sa fie mult, cam cat ma lasa pe mine inima, da mult am zis, ca altfel ii sticlesc ochii, la propriu, ca unui varcolac urland la Luna.. Si mai vedeti voi acolo niste fulgi de migdale, parmezan ras si o frunza de busuioc palarie..  Si as zice eu: fix asa s-aveti si voi in farfurie.. E delicioasa toata treaba asta, parol !

O rezerva de afectivitate exploatata

E Lurpak usor sarat, spreadable! N-are nevoie de reteta! Se ocupa altii de ea! Un drum la market si o sacosa plina cu Lurpak butter si paine prajita mi-au fost suficiente luna asta! Mie cel putin, o da! Toast de paine prajita si Lurpak de dimi pana pe dupa pranz, cu dulceata, cu sunca, cascaval si salata.. Lurpak asta daca nu-ti poate alina sufletul, iti alinta pe cat poate el de lin si cremos sufletul stomacului si-ti trezeste, macar pentru clipele in care il savurezi, simturile...

Cu dulceata de nuci verzi, homemade by mama soacra - sarumana ! Si a fost bun si dezamagitor de putin (am ajuns la fundul pungii dupa o luna intreaga de sedare numai cu el), la fel de bun ca prima data cand mi s-a topit in gura si mi-am lins degetele de placere, sclipitor ca o dragoste sublima care se consuma cu zgarcenie si dramuire.

Si nu puteam inainte de culcare sa nu ma ofer voluntara acestor bijuterii mici si cremoase - Raffaello - coz i rilli love them! Apoi mi-am trantit trupul istovit pe 'iarba' moale a patului si mi-am propus sa nu-mi mai cultiv cu intrebari oricum fara raspuns fermentul reflectiunii. Azi sunt fresh! Cum n-am mai fost de-o luna! Ma asteapta o lucrare de dizertatie pe care trebuia s-o fac terminata demult, dar n-a fost chip! Mai am putin si putine zile, asa ca sa-i dau bice zic! Si tot ce mai pot sa fac acum, e sa-i multumesc din suflet lui Doamne Doamne si piciului meu! Love U !

Iar voua va multumesc din suflet ca existati ! Sunteti ca o piatra de temelie, tare aproape de sufletul meu ! Mi-a fost tare, tare dor de voi ! O saptamana faina sa aveti si tineti minte ca viata e pink, chiar cand totul e black ! Parol !!

let me keep my eyes closed

Gastronomie moleculara... pe terasa restaurantului Mica Elvetie

Bucataria este viata lui Jakob Hausmann, un altar unde dorintele si visele i se materializeaza in minuni gastronomice, fara echivoc! Cam asa am vazut eu lucrurile joi, cand Restaurantul Mica Elvetie si-a deschis oficial terasa pentru acest sezon.. 'pictata' cu gazon, cateva flori de primavara, unde puteai respira aer proaspat, 'necosmetizat' de oxigenul cosmopolit al unui Bucuresti supra aglomerat. Acolo a fost un show in toata regula, care, dupa umila mea parere, poate starni chiar si invidia magicienilor care pun in scena spectacole de iluzionism si magie neagra ;) pana cand le este descoperit secretul, apoi.. pauza!

Gastronomia moleculara in schimb nu se bucura daca 'u didn't get it', nicicăcum! Ci iti ofera posibilitatea crearii unui mini lab in propria bucatarie, dupa scurte cautari pe www a unor kit-uri de Molecular Cuisine. La Mica Elevetie, Jakob Hausmann a creat in acel spatiu intim ce-l defineste atat de bine, o experienta / un parcurs a unei istorii culinare, o senzatie de teatru, in care, desi el e si actor si regizor.. iti lasa impresia ca tu esti interpretul principal..

Si uite asa, ajungi.... sa asculti si sa intelegi lectiile povestite in 3 limbi de Jakob, sa-ti doresti in sinea ta o executie proprie fara cusur a temelor, sa patrunzi si sa te joci pe acest imens teren de experimentare si creatie, sa ramai maxim de surprins cand vezi ca dorinta de a savura o cremoasa inghetata de ciocolata sau capsune cu carpaccio de ananas ti-e satisfacuta in doi timp si trei miscari, nu ca la mamii acasa, ci cu azot lichid dom'le, folosind fix racirea rapida cu azot lichid... acele cristale de gheata nemaiavand timp sa se formeze.. hmmm..

Si dupa un asa deznodamant cremos, fitzos si dulce, pici fix in fund.. fascinat fiind;), apoi e musai sa te ridici, sa savurezi si sa contempli iar aroma pura / inghetata si contaminanta ;), sau cel putin 'cazatura pe spate' au executat-o cu mare talent 'ai doi motani nazdravani care-au urlat si fulgerat/alergat si cochetat cu molecular cuisine..;) Tineri clienti in devenire, pls!! ;)

Gastronomia asta moleculara pe mine una ma surprinde si ma incita mai mai sa picur nitel azot in cratita, chiar daca n-am avut legaturi prea stranse, prin liceu, cu eprubeta, si singurele explozii / fumurii argintii, s-au petrecut cand am incurcat un vas de sticla cu unul de yena ..aveam 8 ani atunci, nu dati cu barda, pls ;).

Dar promisiunile transferurilor stiintifice, a texturii pe care o capata uleiul de masline picurat de Jakob cu o pasiune mai mare decat mica Mare elvetie, intr-un 'bol magic de cristal' plin cu azot lichid, m-au facut sa-mi doresc extrapolarea celor citite pe diagonala la orele de fizica si chimie.. no bine dupa un studiu serios, ca nu-mi pun eu pielea la saramura asa rapid, stupid si usor fara un studiu comparat.. fizica, chimie, instructiuni kit ;) Al meu e pe vine, deci fix curand voi face si eu asa ceva ;)) Asta daca o sa-mi ramana degetele la locul lor, ca sa va pot descrie incrucisat.. ce, si cum s-au petrecut lucrurile 'la palat' ;)

Dezbracate de secrete, Molecular Cuisine si show-ul ca la carte sustinut de Jokob, au purtat acu mai bine de un veac tresele unui <*** experiement lansat de Nicholas Kurti in 1969 cand a tinut la Royal Society in Marea Britanie o prelegere intitulata "Fizicianul in bucatarie"- pe care a sprijinit-o ulterior cu demonstratii ce aratau modul in care fizica si chimia pot interveni in prepararea hranei. Dacă Nicholas Kurti este inventatorul conceptului şi al expresiei, adevăratul său pontif este chimistul francez Hervé This. Prieten şi colaborator al lui Kurti, acesta e autorul unor cărţi best-seller şi a nenumărate articole în reviste. De dragul anecdotei, amintim că This e omul care a reuşit să des-fiarbă un ou (!); procesul a durat trei ore şi a fost realizat cu ajutorul boro-hidrurii de sodiu, care desface legăturile formate în timpul încălzirii între moleculele de proteine. Tot el a calculat că se pot produce 24 de litri de maioneză folosind un singur gălbenuş de ou şi a inventat felurite mâncăruri extraordinare, cum ar fi "ciocolata bătută", un fel de frişca, dar făcut din ciocolată!***> sursa google!

Si cam asa s-au petrecut lucrurile acolo. Dupa salata asta cu mozarella, rosii, busuioc si fragmente/nu picaturi de ulei de masline inghetat maximal in azot, a urmat o crema fina de broccoli, si inca ceva ce se pregatea a fi minunat...

... da io nu-mi aduc aminte ce, ca fii-miu si Madalin - pe care l-am revazut cu mare placere, au fost degustatori principali, Eduard.. mai cu seama ca s-a simtit pe teresa Elvetiei ca la el acasa, parol.. ;).

A urmat apoi un pui gatit Sous Vide, adicatelea "sub vid", pa persoana unor 'sani' giganti de pui, acompaniati de mirodenii fel de fel, impachetati in vid si gatiti in apa la o temperatura controlata exact. Pregatita la modul asta, puiutul ala si-a aratat pentru prima data adevarata valoare in fata mea.. un gust perfect, o aroma profunda, o savoare de invidiat si toate vitaminele la-ndemana. Faza misto e ca dupa gatire, metoda permite conservarea la rece a alimentelor pana la 3 saptamani ;) Iar portiile pot fi regenerate dupa nevoie, fara nici o pierdere de calitate si in functie de numar de oaspeti ;).  Puiul asta fain de care va ziceam a fost insotit pe farfurie de un risotto cu pesto de leurda .. o nebunie dom'le! Jur ca mi-a placut maxim de mult!! Ehe.. cam asa stau lucrurile intr-o bucatarie 'adevarata'.. xxxl e masura consacrata!! Misto "tigaita" nu?? ;)

 Si era fix sa uit ce minunatii ne-au intampinat cand am ajuns acolo.. da nu ma intrebati ce-si astepta lingura direct pa centru paharului, ca n-am nici cea mai mica idee. Doar le-am fotat nu si mancat, ca eram ocupata sa-i surprind miscarile piciului agitat si norisorilor moleculari ;)

Si mai la vale, dulcegariile din care Eduard s-a servit cam toata seara.. raportez niste tiramisu cu fructe de sezon din care a mancat my preciousss vreo 2 portii si i-am zis stop ca mai vroia ;), niste sorbet de lamaie, inghetata de cafea.. si ce mai deduceti voi de acolo..

Iar daca veti ajunge acolo, si musai trebuie sa ajungeti, va doresc o pofta pe masura si alegeri moleculare si nu numai.. dintre cele mai savuroase !! Eu una, le multumesc mult pentru invitatie Ancai si Dianei si stiu sigur ca ajung curand, ca musai vreau sa-ncerc niste carnitza pe un 'patutz' de piatra epocal, atat de strigata-n toate cele 6 zari ! Si dac-o ploua, o sa-mi aleg fix masa asta luminata si tihnita din interior..

Sau asta??.. deja situatia devine dilematica.. acolo nu m-ar vedea nimeni cu cate guri beu si mananc ;))  o sa ma hotarasc atunci.. ! Desi sper numai la soare, cer senin, explozii moleculare, macar pa urmatoarele 5 - 6 luni ..

Nu se mananca, doar se admira ;)