5 aprilie 2011

Cookies

Un joc mai simplu decat crearea acestor biscuiti nu exista. Pentru inceput aveti nevoie de doua vase. Eu va zic varianta finala, ca am cantarit faina si zaharu-n etape, de era sa pierd siru gramajului la un moment dat, noroc de phone records. So, intr-un vas puneti 380 g faina, 10 g cacao, 5 g ness (o lingurita), 10 g praf de copt, 5 g bicarbonat si un praf de sare... next step: amestecati !

Dupa, adaugati tot in acest vas 50 g nuca snopita in bataie c-un facalet si 150 g ciocolata de menaj ciopartita in aschii potrivit de mari. Eu am folosit ciocolata de menaj cu aroma de vanilie - luata din Cora.



In celalalt vas: 190 g zahar, 80 g margarina, 3 oua mari, 100 g smantana, 1 lingura unt de arahide si 1 plic zahar brun - puteti sa-l omiteti pe asta. Initial eu zahar brun mi-am dorit sa folosesc pentru reteta, dar cand am pus un plic am auzit un chiuit in ureche..."io de unde iau dup'asta zahar la cafea? " asa c-am inghitit in sec si am pus in cookies cristal alb. Deci puteti sa folositi ori alb - ori negru. Next step: mixati ! 

Turnati amestecul din primul vas peste compozitia din al doilea si incorporati usor cu lingura. Nu insistati prea mult. Udati-va mainile si pregatiti-va de modelat. Daca ati pus gramajul de faina de mai sus...sigur aveti o pasta flexibila la mana, aproape ca o plastelina.


Eu am facut niste bulgari mari, i-am turtit s-apoi i-am numit simplu biscuiti giganti de buzunar: ca asa li se intampla.. Poate-mi ghiceste si mie careva in palma...:)))  ce scrie acolo...? e prima data cand pune M. mana pe aparat ! :)) - (sa fie oare si ultima !?  :))

Ii asezati pe o tava mare de cuptor, tapetata cu o foaie de copt, pudrata din plin cu faina si-i coaceti pe  frumosii astia pentru 25 minute la 180 grade. Sa lasati putin spatiu intre ei, ca se intind cat ii tine plapuma si se umfla-n pene rau de tot.


Dupa ce s-au racit bine ii pudrati cu un super strat de zahar praf. Io bag un giant cookie intr-o punga, sa nu ma murdaresc de zahar praf si plec la munca. :)) Sunt plini de aschii mari de cioco si savoare de nuca. Nu le-am pus nici o esenta, ca e suficienta aroma proprie ingredientelor.

Acu, sa ma scuzati cu pozele, dar la 20 cand i-am terminat de unde lumina naturala? Voi puteti sa fiti mai inspirati si sa-i serviti in compania unei cani cu lapte sau cafea.. Sunt biscuiti nu prajitura, asa ca-i musai sa-ti trosneasca aschiile de cioco prin gura. Sa aveti pofta !

3 comentarii:

  1. buna ziua,cat farmec in a detalia retetele.nu m-am abtinut sa ma exprim in cuvinte.......frumoase naratiuni iar ceea ce s evede din poze lasa papilele gustative in multa saliva.felicitarile mele!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc frumos Ovidiu! Ma bucur ca-ti place ce vezi!

    RăspundețiȘtergere