Let's meet la Kika

Undeva pe la inceputul saptamanii trecute 'rasfoiesc pe e-mail', invitatia Roxanei, despre Kika event. Ii transmit ca abia astept sa ajung, iar printr-o stranie intamplare, intre inceputul si sfarsitul saptamanii, spiritul imi devine atat de liber, ca pana si timpului ii este greu sa ma urmareasca: 13 octombrie, adica joi, devine in cateva clipe 15, imi arunc trupul in masina, le zic alor mei preteni ca plec la Kika si pornesc la drum.

Pe la Unirii pauza mare, de rezervor ofc! Ma abat putin sa-i fac nesatulului plinul si o iau sper Cotroceni! Ma gandesc in sinea mea, ca o carcotasa cu carnet deja, ca aici e locul unde toti trebuie sa-si dea permisul si sa-si rumege clipele alea cu piciorul pe acceleratie si mana pe schimbator! Traficul devine insuportabil. Ii ''transmit'' lui Oprescu ca musai ne mai trebuie o pasarela, un pod, ceva.. ca doar mai erau cateva minute, sa tot fie vreo 15 si teoretic eu trebuia sa ajung la Kika. Da nu cedez usor, desi totul imi era potrivnic, pana si drumul ma tintuia pe loc, spunandu-mi parca  'hei Anto, 13 nu e 15, stai !' ;)

Pe drum vorbesc cu my friend, Ioana. Ma astepta deja la Apaca de vreo 10 minute, timp in care eu imi fumasem toti nervi stand bara la bara.. O ajung din urma, o claxonez, ii tai fata, o sun si-i spun ca-i dau blana la pedala si musai sa ma urmareasca, ca-ncepe eventul' fara noi;)). Ajungem in apropiere de pod si-i cedez intaiul loc, ca nu mai tin minte care curba, prima, a doua??

Mda si uite ca ajungem aproape la timp.. iar Kika ne astepta.. :) Linistita, cu spatiile ei vaste incorporate perfect in designul architectonic. O luam grabite pe scara interioara ce permite accesul catre toate etajele, iar in zona unde urma sa se intretina – ba bine ca da - peste 2 zile - evenimentul Let’s meet for cooking, isi gaseau odihna bucatarii fel de fel, pentru toate gusturile si buzunarele. Clar am comis-o intr-o mod caracteristic mie, dandu-mi intalnire cu doua zile inainte, cu Kika, si Ioana cu care mi-am beut gandurile timp de ora in restaurantul Vienna House, de la etaj.

Si tare faina seara am avut, cu shooping inclus, cu chicoteli despre desuurile cu care am asorta lingura intr-o astfel de bucatarie din gama Nolte... si cu ochii deschisi ne imaginam lucruri, dle' !



Cum sa nu pretuiesti si mai mult ‚locul de joaca’ si sa nu sfintesti lacasul cu-n pahar de vin rosu si torturi culinare fel de fel daca ai detine asa ceva?? Indrazneste careva sa spuna ca n-ar simtii un ceva in stomac daca ar avea acasa o astfel de jucarie, in toata splendoarea ei, dotata-n fel si chip cu plite high tech, cuptoare incastrabile, masini de spalat vase pentru divete si o modalitate originala de a valorifica maxim spatiul de depozitare? Pe bune ca-i incape si lui cravata intr-unul din spatiile alea si musai l-as pune sa stea asa cocotat pe insula din bucatarie, doar ca sa ma uit la ea si sa-i admir potentialul.. vorbesc de bucatarie acum, da??



Si cate si mai cate accesorii si idei atractive pentru casa, de-ti vine sa pui de-un copil numai ca el capitano sa stea tolanit / sa se joace-n patul ala cool cu volan? Mergeti de-l vedeti la etaj ;) Ehei, si ne caram noi trupurile-ntr-un final spre casa.. Eu cu torba plina cu accesorii, Ioana cu niste ganduri mai mult decat indecente starnite de focarul de excitatie puternica...marcat de bucatariile Kika, ofc :)

Stapanita si io de feeling-ul asta, mi-am luat cavalerii la brat, in ziua de sambata, si-am plecat la event-ul Kika... "Let’s meet, de data asta, for cooking" !!;)  Mai si acolo, timp de 3 ore bune, 37 persoane, pasionate de gatit si dornice sa socializeze, au ocupat cinci dintre cele mai moderne bucatarii, din gama Nolte si Vonderstedt - ce le găsiţi doar acolo.

Si uite asa ghidati cu atentie de bucatarii profi ai restaurantului Vienna House: Florea Ilie si Catalin Carp, au trecut oamenii aia la platane, iar amosfera a prins o culoare si un parfum de neimaginat..

Si daca n-as fi mers acolo cu doua zile inainte si n-as fi absorbit din timp conceptul Kika, in seara cu pricina n-as fi stiut unde si ce sa surprind mai intai..  Ideea Kika de a „testa pe viu” aranjamentele de mobilier, a prins contur in acea seara, iar intregul magazin, invadat de arome ispititoare, s-a transformat intr-un veritabil camin functional, ce ne-a permis sa savuram atmosfera si adevarata esenta.

Iar noi, 6 muschetari food bloggeri invitati la eveniment: Lavinia, Cristina, Carmen, Cristina, Andi si eu, am perceput... parfumul somonului acompaniat de legumele trase in tigaie intr-un mare fel de amatorii bucatari...

... aromele salatei de fructe - ademenitoare, dominata sau nu de cupa de inghetata ce i-a tinut companie la final..

... si mi-as permite sa zic nelipsita Caprese..  Chiar si la dieta fiind, poti sa mananci pana zici piua ;) Absolut savuroasa! Spuneti si voi, nu-i asa?

Let's meet for cooking a fost o adevarata provocare pentru toti cei prezenti, ce a prins contur, s-a transformat firesc intr-o cina cocheta, de invidiat la final, ce sper eu ca o sa prinda roade..

Da, cadrul era mult prea placut ca sa ne dam plecati curand, dar batu ceasu-n 22, si cu toate ca as fi vrut sa mi se lipeasca mainile de tot ce mi-a iesit in cale, m-au tras de maneca o cafetiera si-un set de cesti.. ca de, alea de le aveam acasa, erau vechi, ori s-au spart, ori sigur se vor sparge, singure ofc!!  Asta in timp ce Edutu s-a lipit de-un scaun cu vibro masaj, de nu se mai dadea dezlipit de acolo, pentru care musai trebuie sa invete 5 volume cu poezii si vreo 15 dvd-uri muzicale.. ;)

Iar intr-un final, am plecat spre casa parca mai proaspeti de cum am venit. Si-mi vin asa razlet in minte niste ganduri de reamenajare... iar daca timpul o ia dara putin inainte sau ramane in umbra, dati de stire .. let's meet la kika for cooking, shopping and fun.. and i came again!! Sau mergeti singuri, ca sunteti fete mari si baieti descurcareti!!  I double dare u ! ;)



Porc de Peris, cu prune si caise la cuptor

A fost o data ca niciodata Tilica.. Ca de n-ar fi, nu s-ar povesti.. Si Tilica asta hlapaia cat era ziulica de lunga tot ce ramanea pe la mese, basca halea capete de peste si drinkuia la greu direct din sticla.. bere. Pana intr-o zi, cand Tilica s-a implinit cu vreo 180 kg.. asa dupe ochi ;) si i-a venit sorocul.. Ma ascunsesem atunci in bezna din sifonier, cu degetele dopuri in urechi, sa nu vad, sa nu aud, sa nu cunosc nimica, dar fu degeaba... Ca uite asa, in doi timpi si trei miscari, a ras Tilica asta niste tarie, ca deja invatat cu beutura incepuse sa nu-si mai faca efectul un 5%.. si se cereau complicate lucrurile pana la vreo 90% alcool.. Si credeti ca s-a auzit ceva in afara de rasete?? Ete na, nu s-a auzit nimica! Ca Tilica.. desi beat, era mai abitir de chicere ca bunelu.. Si cum din sifonierul cu pricina se auzeau numai hohote si admonestari la adresa porcului .. am iesit din ascunzatoarea ce ma scapa la vremea aia de 'traumele' sarbatorilor de Craciun, ce se lasau an de an cu petrecania individului, sa vaz' care-i treaba cu porcu'.. Si nebunie mare imi fu dat sa vad, la vreo 8 ani, cum bunelu alerga dupa Tilica si tipa cat il tinea gura... "Stai ma Tilica.. vina de bea ca-ti mai dau!! Uite, am sticla nu cutitu! Stai ma cand zic eu, stai!! ".. Sor'mea se tavalea pe jos de ras, iar unchii, tata si bunelu alergau dupa porc prin batatura.. Mai departe.. nu mai zic nimica.. ca Tilica fu prins si i se facu felu!! Si moooama ce nebunie pe noi sa calarim porcul, sa-i mancam coada, sa-i rumegam soriciul.. Si mai apoi ne-am tinut dara de burti.. c-a urmat pomana lu Tilica fara frica, cu vreo 20 de oameni la masa aia bogata unde se petreceau lucruri, cu Tilica calare pe ea si noi moderand situatia dupa vorbele lui Labis... Si mor de ras si acum cand imi aduc aminte, desi protectia animalelor m-ar pune pe mine si mai nou pe porc la zid, ne-ar intreba care-i ultima dorinta, mi-ar da sa fumez electronic, lui i-ar da ceva sa bea s-apoi ar face POC!! Si cam asta fu pe scurt a true story!! Ei si da.. il iubesc pe Tilica si pe mai tot neamul lui, chit ca n-am mai calarit demult nici un porc! ;) 

Si acu sa revin in era noastra, la porcu cumparat din magazin si amortit organic cu-n eco pistol!! Cat despre porcul ista.. e nebunie curata, ce s-a lasat asteptat ca-n povestea porcului, pana si-a facut pod singur dupa o luna de zile ca sa ajunga virtual in casele voastre..  ca dara vi-l aratasem la fata AICI.. ;)

E vorba de Porcul de Peris, faimos pentru pieptul si picioarele sale foarte musculoase. „Porcul de Peris” s-a evidentiat întotdeauna prin proportia mare de carne din masa totala, fragezimea, aspectul placut si gustul sau inconfundabil. Calitatile sale fizice se reflecta si în calitatea produselor recunoscute prin concentratia ridicata de carne. Peris sustine un stil de viata sanatos, dedicate persoanelor interesate de propria alimentatie, calitate si experienta gustului. La Peris toate mezelurile sunt 100% naturale, iar în procesul de producie al preparatelor nu se folosesc coloranti si conservanti artificiali, nitrii, MDM-uri i E-uri nocive. Compozitia si gustul specific al preparatelor sunt determinate de cercetarile si ameliorarile genetice pe linie de nutritie. Astfel, au fost abordate si aprofundate studii privind efectul unor enzime si probiotice asupra modului de valorificare a hranei, perfectionarea tehnologiilor de preparare, conservare si administrare a nutreturilor. Peris este dedicat ideii de a pune pe masa românilor acele produse din carne pe care ni le dorim cu toii din ce în ce mai mult: 100% natural.

Mai bine zis, pregatiti 800 grame macra de purcelus - taiata in bucati, 2 cepe taiate si ele marunt, 2 ardei iuti taiati asijderea si 6 catei de usturoi. 

Incingeti 100 ml ulei de floarea soarelui si dati-i drumului porcului sa se scalde-n copaie, c-o lingurita sare de mare... la foc potrivit de iute, intorcandu-l pe mai toate partile pana prinde culoare.

Apoi il scoateti de acolo cu o paleta si le dati drumul in uleiul ramas.. bucatilor de ceapa, ardeiului iute si cateilor de usturoi luati ca atare, pulsand c-o lingurita plina cu sare de mare... pana se soteaza toate astea cam 7 -8 minute la foc potrivit si devin aurii.

Apoi se stinge focul si i se regizeaza porcului urmatoarea schema: Se varsa legumele astea si uleiul ramas intr-un vas special pentru cuptor (pe cel de la souffle-ul de cartofi l-am folosit eu), se adauga porcul, 600 ml vin alb demidulce... (Tamaioasa am folosit eu), 200 ml apa, 1 legatura coriandru tocat marunt...

... 1 lingura patrunjel uscat, 1 juma lingurita rasa piper... si se introduce vasul in cuptor pentru 1 ora la 180 grade, acoperit cu folie de aluminiu.. La inceputuri o sa arate cam asa..

Dupa ora aia, se scoate cu bagare de seama vasul din cuptor, se adauga 150 grame prune uscate, 100 grame caise deshidratate, zeama de la o portocala si se da iar la cuptor pentru inca 1 ora la 190 grade (tot cu folie de aluminiu peste).

Apoi i se scoate folia si urmeaza inca 30 minute de nudism la caldurica, adica fara folie, pana mai scade sosul si ramane porcul asta dezbracat cu totul de secrete...

Intre timp se pune de-o garnitura de orez.. simpla sa fie ca nu-i nevoie de prea multa cumetrie, cu-n praf de sare si putin piper, ca va ajunge toata savoarea ce sta in porc si-n fructele alea ce-i tin lui companie. Apoi sa va tineti dara cu mana de burti ca o sa mancati pan' o sa zica altcineva piua...

Si uite asa se imbraca porcu ista in porfira imparateasca si toti musterii trec la masa.. Metamorfoza mai savuroasa ca asta nu-i ! Mananci si plangi... dai peste cap un pahar cu vinoase, seci de preferat, si iar mananci!! Iar eu m-am suit p-un porc virtual din batatura si v-am lasat sa simtiti pe barba voastra parfumul dulce picant ce vi-l traduce porcusorul asta fara pereche-n gura.. Pam, pam !

Inghetata cu fructe de padure

Sa nu va imaginati nici o clipa ca ma sperie toamna / iarna si n-o sa mai vedeti in casuta asta inghetata pe parcursul celor doua anotimpuri... No way!! Eu imi aduc aminte cu o ciudata placere de perioada in care-mi pocneau amigdalele de durere si totusi mi se dadea inghetata, pa reteta, pe principiu "cui pe cui se scoate" ;) .. asta pe langa sacul cu cartofi innecat in alcool ce mi se lega ca piatra de gat, ce mai o nebunie.. Dar cica asa se face si pe bune ca ma simtem grozav de bine.. si racita si cu inghetata sub nas.. !! Si toate mergeau struna oricat de dubioasa ar fi situatia.. Ei si cam asa se intampla lucrurile si acum.. Iar vinovatul pentru inghetata asta e cel mai aprig motan M. tratat fara izbanda cu fervex si nurofen... 

Si trebuie sa recunosc ca eu ma dau in vant dupa inghetata cu ciocolata de casa si cafea, inghetata cu pepene galben si multe altele, nu dupa asta. Dar cum el e innebunit dupa ea, a trebuit sa-l tratez.. Cum?? Pai cat se poate de simplu.. in doi timpi si trei miscari... 

Mai intai, stiti voi.. se pune cuva aparatului de inghetata in congelator pentru cateva ore bune, sa tot fie vreo 8, dar se preteaza excelent si fara aparat.. Apoi se scoate din congelator o punga de 450 grame fructe de padure....

Se mixeaza intr-un vas 200 grame zahar cu 250 grame mascarpone, se adauga 300 ml lapte gras, 3 linguri esenta de vanilie, se amesteca totul cu o spatula... si se lasa deoparte, timp in care se blenduiesc bine 350 grame fructe de padure congelate .. care se varsa peste crema mesterita dinainte..

Se incorporeaza ingredientele, se toarna in cuva aparatului de inghetata si i se da drumul reginei zapezii..  Si-n nici 20 minute veti putea gusta din dulcegaria asta... Apoi turnati inghetata intr-un recipient in care ati amestecat si restul de 100 grame fructe de padure.. si eventual mai lasati putin recipientul in congelator pentru o inghetare completa..

Si daca aparatul inca nu-i iesit din garantie.. sigur va puteti delecta imediat cu o cupa incarcata cu inghetata si decorata cu fructe de padure, arome dulci acrisoare ca-i fac motanului si implicit voua bine  ;) 

Si o sa-l citez pe M: "e grozava, parfumata, consistenta, fructata, dulce acrisoara, hmmmm.. o nebunie de inghetata!".. Asa ca va conjur sa o incercati!

Reteta imi apartine.

Despre Dulcegarii Culinare

In toate exista un motto, nu? Iar acesta: ‚livrand’ pasiune, cu siguranta i se va simti vraja in preparate,  incheie interviul acordat la invitatia Culinario, pe care va invit, cu mare placere, sa il urmariti AICI. 

Multumiri tuturor!!

Un pranz delicios intamplat la Belmondo, gratie bloggerilor

Sa tot fie vreo 5 zile de cand mi-au vazut ochii si mi-au simtit papilele un cheesecake - the good stuff nu alta - cu dulceata de zmeura cred, desi dulceata aia ..hmm, n-am mai avut putere-n burta s-o simt pe barba mea mai spre final.. Dar de, eu m-am dat de 3 ori peste cap, am topit o spatula bagand spaima-n bucatari si era clar .. nu te pui cu mine, da?! ;). Asa ca am mancat undercover in bucatarie l lingurition din imparatia gustului, la fel de grozav ca cel de care va ziceam aicea, numai ca deasupra avea un strat de jely belly - panna cotta - altceva.. Si tare fain fu' sa aud "da-ul" Francescai, managerul restaurantului Belmondo.. cand i-am zis ca io fac ce fac si mesteresc reteta, mai ales ca am tras-o-n shooting. Da' o sa va arata alta data poza!;) Asa ca-n curand o sa-mi fac de cap cu ea  - reteta ;). Vreti poze cu cheesecake-ul?? N-am!!;) Ca-n forfota aia nu m-a pandit al meu sot cu aparatul, sa-mi vada gura plina cu dulcegarii.. ;) Dar stati pe faza, ca-l handmade-uiesc curand, parol ca da si-i impartasim secretul !;)

Si cine nu si-ar dori sa gateasca de la 11 la 13 continuu, intr-o bucatarie imensa, care nu e dotata musai industrial - desi io imi imaginam dinainte lucruri - ci parca e aia primitoare de-o avem acasa (muhahaha;)), adica mare, luminoasa, dotata cu fel si fel de chestii, printre care un cuptor imens de pizza.. sigur avem cu totii acasa asa ceva ;)), niste vase suspendate-n tavan, un iatagan de chef bucatar - dat pe mana altcuiva doar pe inventar, cu o insula pe mijloc si geam larg deschis spre centrul vechi al Bucurestiului ? Pai da... eram eu sigura ca toti vrem asta...;)

Cam asta-i cocheta straduta in care oamenii se imbratiseaza si-si marturisesc lucruri.. "La vita è bella, la cucina e chiar langa nasucul nostru iubitule, hai sa mancam ceva!"... in timp ce noi am omis vita si am dat-o pe peste.. Pai altfel se putea ?  

Si cum mie nu-mi cade mana pe cutit fara un fresh de porto.. aici urmau sa fie cate patru la puterea unu.. pentru Francesca, Denis - PR-ul, Ovidiu - Lumea retetelor si setilaaa ..

Si cum ziceam, gratie Stefanei - Lumea Retetelor - care mi-a lansat invitatia,  am dat-o pe urma pe treaba, pe persoana:  Ioana - Lumea Retetelor, Andreea Chinesefood, si eu. Era si cazul ca, dupa o anumita ora incepea zarva din bucataria restaurantului... ba pizza, ba niste paste, ca doar e cucina italiana.. Asa ca am dat bir cu fugitii, ne-am impartit pe oale, pe gramaje pregatite din timp de bucatarii bucatariei ce bibilesc bucataria belmondo :).

Si cum fu? Pai Ioana si Andreea au pregatit de toate.. si nu s-au oprit pana nu s-a dat piua ;))

...bruschette cu rosii si mozzarella ...

.. al forno - trebuia sa testam cuptorul dara, nu?

....ciuperci cu usturoi si crema de branza pe bagheta magica ...

... alea de se vad in spate sunt iataganele ce mi se pasau pentru tortura de cioco si quiche...

...reteta Ioanei de clatite cu busuioc, spanac si ricotta...

... invartite si para invartite-n aer de Andreea.. 

...si asezate pe farfurie ca pentru concurs, de Dragos - un pusti de 22 de ani, bucatar in restaurantul cu pricina, care-si merita toti banii dupa parerea mea.. 

..nu stiu cati, dar daca-s putini sa-i mai dea ;)

... fettucine Alfredo...

...salata de ruccola cu somon, parmezan si rosii cherry...

Pe de alta parte intrasem in scena si eu.. Am pregatit quiche-ul de somon afumat si tortura de cioco si imi facusem planurile cum sa-mpart smecheriile pe treburi.. Am pus cartoful la fiert pentru quiche si m-am ocupat de caramel.. Si da mai, am cerut o spatula de silicon.. am primit o spatula de altceva si nu m-am mai uitat ce si cum, si-am invartit, invartit, cu gandul la migdalele care atunci au fost nuci, si la cartoful care fierbea contra cronometru, pana mi s-a topit spatula-n caramel ;) Deci da! Si am luat-o iarasi de la capat cu nitica apa si un praf de zahar.. ;)) Dar a iesit cu lingura de lemn apoi.. o invarteala-n caramel nevoie mare... va zic cu mana pe rosu, ca fusera rauri rauri ;)

L-am lasat pe asta la racit si m-am apucat de umplutura pentru quiche.. ca intre timp facusem aluatul si statea nenea asta la racit.. 

De data asta cam asa: 350 grame somon afumat, 400 grame smantana, 40 grame capere, 4 oua, 1 legatura patrunjel si una marar, un praf de piper si gata.. O nebunie, zic eu si farfuria goala.. ;) Et voila gata scos din cuptor..

Iar intre timp tortura prindea aripi catre sufletele mistuite de pofta de caramel si cioco..

Si uite asa mi-am dat seama ca am acasa un jaf de cuptor.. Aici s-a copt dulcegaria-n 35 minute la 180 grade... am modificat si in reteta mea unde initial am scris 45 .. ca mie asa mi s-au intamplat lucurile acasa.. Acu na, aveti si voi grija de buruiana de acasa, ca imparat sau cersetor va face.. Fiecare e de acum inainte pe barba lui ..;) Glumesc nitel.. doar ca aveti in vedere marja de 10 minute de la al meu cuptor la al vostru.. asta -n cazul in care nu aveti un un jaf de ariston ca-l meu..! Iar acum priviti-l pe frumosul meu.. cu rauri umede de caramel..;)

Cat despre feliuta asta... e pentru voi..

Si da.. a fost o zi perfecta de sambata.. in care am cunoscut new people draguti, mancaciosi, iubitori de bucatareala si papica..;) A fost tare fun in bucatarie alaturi de cei cu pasiuni comune.. Si musai eu vreau repetitie ;)

Si daca ar fi fost la fel de cald si misto ca dimineata, atunci cand am inceput sa ne ridicam trupurile inspre casa, se cerea d-un spritz si-o bere la teresa.. 

Dar na, next time mergem la bere si cheesecake! 

Ca nu se poate asa ceva.. eu vreau unu-ntreg acasa, sa-l impart cu nimenea !! ;)