6 martie 2011

Motivatie la chiul

Am chiulit o saptamana din spatiul internautic si recunosc cu jena ca mi-a fost dor de acest "eu". Dar mi-am inchipuit ca, de partea cealalta a timpului / drumului pe care il parcurge toata informatia asta haotica, se afla macar un singur click, si de atunci mi se tot face dor de el..
Un training de PM in Ljubljana, e ca orice alt scop - un permanent mijloc; amintirea lui nu ma poate decat bucura, iar prietenia legata prin intermediul lui, nu poate decat sa ma satisfaca. Nu am descoperit mari atractii ale lumii, dar cu siguranta am plecat de acolo mai "bogata". Slovenia m-a frapat prin infrastructura bine pusa la punct, iar "Cocheta Venetie din Balcani"- prin perfecta imbinare intre arhitectura baroca si art nouveau si "ljuba" (meaning love) care pluteste in aer, teatre, galerii, also restaurante, cafenele la tot pasul. Iar daca spun ca n-am pus piciorul in nici o carciumioara, a, va mint... decat in una prin Postojna, asteptand o ora un autobuz, in timp ce sorbeam dintr-un ceai,... se vor divide 2 mari categorii... the unbelievers si the unbelievers :)). Acum poate am un gram de regret, dar efectiv timpul si ratiunea mi-au jucat feste. Drept dovada am raspuns in numele echipei la o invitatie de gen, cu un "no, we need to sleep"... si da, ne-am ales cu no beer in that night, dar cu un guided tour the next day, after class. Mi-au ramas in gand....
Catedrala cu hramul dedicat Sfantului Nicolae, construita incepand cu 1841, pe locul unei foste bazilici... E definitely un must see!...


Galeria Nationala, ce este, din 1918 pana in prezent, punctul de intalnire al colectiilor de arta slovena.



Muzeul de Arta Moderna se afla langa Parcul Tivoli. Recunosc ca n-am avut curiozitatea sa-l vizitez, desi ne-am salutat in fiecare zi, unul pe celalalt.



Muzeul National al Sloveniei.

Parlamentul sloven

Biblioteca Nationala si a Universitatii (NUK), care nu duce niciodata lipsa de cititorii atrasi de faima si varietatea colectiilor. E ca la coafor: musai o programare cu 2 zile inainte.. in case you want to polish your intelligence.


Piata Preseren respecta amintirea poetului si eroului national sloven France Preseren. Dominata de statuia scriitorului, piata e dimensiunea care da efect cuvintelor "love is in the air"....



Biserica Romano-Catolica Franciscana 'Buna Vestire' din centrul pietei, mi-a starnit pentru o clipa gandul, realizand cat sunt de bogata: am rude, prieteni, sanatate si pe Dumnezeu!

Cativa pasi pe foc mai departe de Triple Bridge, am vazut prin obiectiv Podul Dragonului.

Ne-am multumit cu o poza si am traversat spre funicular, sa vizitam principala atractie, Ljubljana Castle.





Ca sa ajungi in turnul Castelului, trebuie sa platesti un extra de 2 euro. O nimica toata, mai ales daca ai 'norocul' sa ramai in turn peste noapte, iar daca ai langa tine un camarad de incredere, atunci risti, domnitza, sa nu mai fi salvata de nici un print :)). Fiind deja sfarsitul programului cand am terminat vizita turnului (probabil eu si Dana am fost singurele care am vizitat turnul in ziua aia, altfel nu-mi explic) ne-am vazut cu ochii mintii, pentru cateva minute bune, sechestrate de zidurile cetatii, pana a doua zi. Usa imensa care ne permitea trecerea, era atat de bine inchegata in zid, noroc ca Dana, a prins forta mai ceva ca vitejii din poveste, si a impins usa cu o putere pe care nici ea nu o banuia.. Asa ca vii si nedegerate (erau doar vreo - cateva grade) ne-am suit in funicular si am pornit, amuzate de situatie, spre hotel.
 
In the last day, am vizitat Pestera Postojna, una dintre minunile lumii subterane. Sunt trei vizite repartizate pe parcursul unei zile, ultima (cea in care ne-am incadrat cu timpul) incepe fix la 15.




Accesul in pestera se face cu un trenulet gen mocanitza, in care incap o multime de vizitatori. Pana sa intram in adancurile naturii, am strabatut niste kilometri prin galeriile stramte, care ne-au dat senzatia ca-n orice moment ne poate zbura pepenele de pe umeri, daca nu suntem suficient de atenti.


Cu o viteza uimitoare pentru un trenulet atat de invechit, creat prin 1800, inlesnind totodata si slujba ghizilor, nevoiti pana in acel moment sa-l impinga manual pentru a satisface lacomia vizitatorilor fascinati de frumos, acest mocanitza ne-a indemnat sa intuim rationamentul vitezei.

Ajunsi pe 'peron', suntem reinformati ca temperatura in pestera nu este mai mare de 8 grade, iar de acolo drumul se continua pe jos.

Intregul tablou .... ce surprinde unele dintre cele mai impresionante imagini subterane - Grota neagra, Grota paradisului, Sala de dans, Sala concertelor, Podul rusesc, in timp ce la tot pasul straniile formatiuni calcaroase, stalacmitele, stalactitele, si incredibila varietate a speleotemelor, uneori sub forma unor ace, si deseori sub forma unor draperii, ascunzandu-si parca miile de ani sub falduri, .... ne-a fortat sa simtim ca in spatele timpului se ascunde pana si lumina, iar ghidul nu s-a sfiit sa ne arate acest lucru pe viu.













Acum, in liniste, va citesc printre randuri gandurile... Si cu deplina constiinta ca nu detin monopolul revelatiilor terestre sau culinare, va indemn sa va mimati gandurile, de orice natura si sa incercati perceptia lor in fiecare zi. Daca ati ajuns sa cititi pana aici, nu-mi ramane decat sa spun:
"Ma inclin!'

4 comentarii:

  1. O imbinare minunata intre imagine si cuvinte...
    O saptamana minunata nu se putea incheia decat cu o rememorare corespunzatoare a ceea ce am trait acolo... Deci, draga prietena, nu pot spune decat..."Ma inclin".

    P.S. M-a amuzat teribil partea cu viteazul din poveste.

    RăspundețiȘtergere
  2. "Ma inclin" si eu Dana.
    Intamplarea a fost memorabila, pacat ca panica nu face casa buna cu aparatul foto. :))
    Te pup

    RăspundețiȘtergere
  3. frumos si adevarat!ma bucur ca reusesti sa-ti faci timp de.......(vreau o pauza).ajunge ora cand simtim nevoia de un asa zis respiro!pe cand prossimo chiul????aveti grija sa nu inghetati anul cu atatea absente nemotivate(**********)te puup si sincer ma bucur ptr ceea ce am vazut.meriti toate astea!aceeasi camy

    RăspundețiȘtergere