2 martie 2024

În drumul meu spre vindecare

 

Nu există nici un manual de pregătire pentru momentele cruciale din viaţa asta. Bucuriile compleşitoare sau suferințele devastatoare pe care le simțim, la un moment dat, nu pot fi anticipate sau învățate dinainte.

 

12 este o cifră magică. De atâţia ani am avut nevoie pentru a-mi găsi puterea să aştern aici câteva rânduri. Mi-a fost greu să-mi adun gândurile, mi-a fost chiar teamă de propriile emoţii în care cuvintele refuzau parcă să se înlănţuiască, cu momente de abandon în care, deşi îmi doream o cale de întoarcere, am ales conştient să fug de lume vlăguită fiind trup de suflet şi suflet de trup, să mă izolez cu bună ştiinţă şi să astept terapia timpului.   

 

Pierderea soţului meu, acum 12 ani, ne-a lovit pe mine şi fiul meu, la vremea aceea un puşti de 4 ani jumate, fără avertisment și ne-a zguduit în profunzime noţiunea şi perceptia şi realitatea. Am simțit adânc fiecare emoție, de la furie, deznădejde și disperare până la tristețe, iubire pierdută și dor şi abia în timp am acceptat că nu există o rețetă universală în faţa pierderii şi că fiecare persoană are propriul drum spre vindecare, sau aşa cum îmi place mie să-i spun… DEVENIRE în faţa întunericului.


Renăscut în Abis


Deşi vulnerabilitatea nu este comodă, încă învăţ că nu este nici semn de slăbiciune, ci de curaj și autenticitate.  Într-un moment în care viața mi se părea o pictură sumbră, am redescoperit că arta îmi poate fi şi scut și călăuză în drumul personal spre DEVENIRE / transformare. Pictura mi-a redevenit, după foarte mulţi ani, dans al culorilor și al sentimentelor, oglindă a sufletului în care durerea și bucuria se întrepătrund într-o armonie tulburătoare şi magică, descoperind astfel o nouă formă de expresie și o sursă inepuizabilă de eliberare, împlinire şi iubire de sine!



În călătoria mea am aflat că pot găsi bucurie și lumină chiar și în mijlocul suferinței. Am descoperit că iubirea și amintirile rămân mereu vii și că putem onora viaţa prin modul în care trăim, visăm, iertăm și manifestam iubirea în continuare. Sper ca povestea mea de transformare să aducă inspirație și sprijin celor care trec prin momente dificile și să le amintească faptul că sunt mai puternici decât cred și că lumina străluceşte întotdeauna în întuneric!

 


Eu vă mulţumesc din toată inima că îmi dăruiţi din timpul vostru citindu-mă. Despre „dulcegăriile pline de culoare”  în care m-am regăsit de ceva vreme puteţi citi pe site-ul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România și pe New and Abstract. 



Fragmente din devenirea mea găsiţi și pe paginile mele de INSTAGRAM şi FACEBOOK dedicate artei, pe care vă rog, cu recunoştinţă, să le apreciaţi cu un like, follow, comentariu.  💖💖💖


Sprijinul vostru mă onorează. Fără susţinerea voastră, arta mea ar fi doar un gest singural, dar cu voi devine un dialog frumos între culori, forme şi suflete. 

 


P.S.: la acest moment, bucătăria îmi este atelier plin de culoare, iar aragazul prea bătrân pentru dulci încercări. Cu toate astea îmbrăţişez ce îmi dăruieşte clipa şi sunt deschisă către infinite oportunităţi ! 


P.P.S.: Site-ul destinat artei se află în construcţie, inclusiv secţiunea destinată shop-ului. Toate lucrările mele pot fi vizibile pe Instagram, iar dacă ceva vă încântă privirea şi doriţi să achiziţionaţi, îmi puteţi lăsa un mesaj AICI sau direct pe Instagram.

20 iulie 2012

Trufe raw


Postarea asta e din gama raw da bun ;) Si nu, nu cred c-o sa vedeti aici o desfasurare nedesfasurata de forte raw vegane prea curand! E scump dom'le ! Sa traiesti raw vegan, sa bei din licoarea tineretii - a se citi lapte de migdale - nu-i chilipir deloc! Asta nu inseamna ca nu veti primi in dar deserturi raw incercate si gandite dupa capu' meu.  Si cum o poza face mai mult decat o mie de cuvinte, luati de aici si interpretati-i parfumul, consistenta si deliciosenia..


Cum ziceam ieri, imi mustaceste prea mult gandul la chestiuni profane si simt asa apasat si rece o fractura imaginara a intelepciunii mele raw vegane, deci o sa le iau treptat, soltac soltac pe toate.. salate, porc, dulcegarii culinare, chestii raw fix pe limba mea pe care-i aplicata din nascare o anumita marja de perceptie a chestiunilor dulci si sarate, fix ca-ntr-un perpetuum mobile compus dintr-o spirala a contradictiilor .. porc vs raw! Deci asa, da!


Reteta e simpla, basca poate fi folosita drept blat de tort raw. Daca nu va iubiti ca mine cu avocado-ul, atunci il puteti elimina si pulsa cu apa.. functioneaza la fel de bine pe principiul.. care cum vreti ;)

150 grame curmale
150 grame migdale / sau caju / sau alune
1 avocado mare - bine copt
3 -4 lingurite cu pudra de cacao + cacao pentru tavalit trufele
2 -3 linguri pline cu miere de albine
apa - cat sa obtineti consistenta dorita  (sau lapte de migdale pentru cunoscatori)

Taiati avocado-ul pe din doua, dati-i una in cap samburelui, pe care il eliminati cu cutitul bine infipt intr-insul, apoi scoateti miezul cu lingurita, si puneti-l in blender alaturi de toate celelalte ingrediente, exceptand apa. Adaugati cate o lingura doua cu apa - pana atingeti consistenta dorita a trufelor. Depinde si de marimea avocado-ului - daca e cumva destul de mare, si fara sa adaugati apa consistenta e mult prea moale pentru simtul vostru (desi e aproape imposibil), atunci adaugati cateva migdale sau nuci, altfel daca nu e nevoie de apa, nu mai adaugati deloc. Eu de exemplu am adaugat destula apa, cam 50 - 60 ml.. da' na, asa e pe fix gustul meu ;). Trufele nu-s tari, ba au chiar si o migdala incorporata in centru, tocmai bune de muscat.. daca vrei o adaugati si voi, daca nu ba! La fel de bine puteti folosi cirese deshidratate, nuca de cocos deshidratata. Repet.. consistenta si umplutura o decideti voi. Lasati amestecul in frigider timp de 1 ora, apoi formati trufele. E mult mai usor de lucrat cu ea, rece fiind.


Luati in palme o cantitate mica de compozitie, prefaceti-o intr-o chestie rotunda pe care o infasati in pudra de cacao (eventual bio ca sa fim vegani in toata regula) si gata. Sa va mai zic ca, deloc raw - puteti folosi umplutura asta + cirese + putina esenta de migdale - rulata intre niste foi de placinta, bagata mai apoi la cuptor? omg, e nebunie, incercati va rog ;)


Le tineti la frigider, asta daca nu le terminati in cateva minute ;) Sunt absolut grozave, jur! As putea trai cu un asemenea desert o zi intreaga si inca o zi, doua, peste prima ;)



19 iulie 2012

Despre Street Delivery, trufe raw si niste treburi



"Numele meu e A.S.S., 'fumez' porc de vreo treijde' de ani si (cica) vreau sa ma tratez" 

 nici sa n-aud  "llooooolll" in grup, ok?

Chestiunea de mai sus mi-o zic adesea in momentele in care burta imi e plina cu porc evident, si judecata mi se topeste sub amprenta lui, intocmai cascavalului pe o pizza abia scoasa din cuptor - pe numele ei de scena - Carnivora (musai) - my middle name, ce sa mai!  Indecizia are si ea semne de punctuatie, care vin insotite de niste zvarcoliri interioare asa din te miri ce ;) ...al 'mirarii' (chiar am ajuns sa gandesc/fac eu asta?) strivit de semnul intrebarii - cu un mare why sau why not in coada; intrebarii (de ce sa ma tratez, cand 'io la o adica il iubesc - pe el porc care este intr-un asa hal de bun, bun) - cand ma vad pusa la zid, de mine insami si de una singura, c-un mare pahar cu smoothie verde = niste frunze de salata, busuioc si cateva de morcovei, blenduite si innobilate cu apa (omg! nu pot sa cred ca fac asta); si exclamarii (e musai dom'le sa-i dau peste bot porcului, ca doar circula chestia asta total neinspirata 'esti ceea ce mananci' si chiar nu vreau sa cred despre mine, ca-s porc bun, adica in toata regula) si cand citesc (ca eu n-am, dohh) despre perfectibila combinatie intre celulita si porc versus constiinta! Si ce sa fac, ce sa fac mai?

Si, ca intotdeauna, exista un totusi! Acum o luna de zile - ca de atunci tot rumeg si rumeg din cand in cand iarba si abia azi ideea in sine - la Street delivery si mai apoi atelierul raw vegan al Oliviei Steer, s-au intamplat niste lucruri dom'le si mi s-au aprins niste becuri, beculete, becusoare bleu, verzi si-ntr-un final roz, am primit palme si pe stanga si pe dreapta (virtuale ofc, ca veganismul asta nu-i masochist deloc), le-am pasat porcului si m-am cam lasat de el, sa vedem cat ma tine. Da pui am voie (!!!), ca nu e porc.

Ca am si acum un mare drooll in gura cand ma gandesc la niste bucatele mici de chorizo, fasii de prosciutto, si-o tiganie de bacon prajit - varsate asa peste-o salata cu rosii si verdeata, na! Bun nene, bun, 'nu radea'! Lame, i know! Da voi judecati singuri, ca fix acu dezbat si eu problema negru pe alb, si insiruindu-mi asadar gandurile aici, va conjur sa-mi intariti voi una din convingeri (le-am lasat la urma di 'tat), cu argumente, cu tot, pro si contra!

Da s-o iau cu inceputul... ca asa-i frumos! Habar n-am avut pana acu o luna, ca intr-un locsor din Bucurestiul asta mare, de vreo 6 ani incoace, se petrec niste lucruri fabuloase. Strada Arthur Verona, aka Street Delivery, isi pune lacat la inceput si sfarsit de strada in fata vehiculelor pe 4 roti - de obicei la ceas de vara, vreo 3 zile, si fix in Parcul Icoanei se dezbraca de secrete: arhitectura, arta stradala, teatrul, muzica, atelierele culinare, yoghinii in starea lor naturala (infasati doar, o stare zen de numa'), hipsterii adevarati si entertainmentu'. Iar toata chestiunea asta, redata in totalitate pietonilor, e organizata an de an de Fundatia Carturesti si Ordinul Arhitectilor din Romania, o-la-la!;)




Si se pare ca 7-le mi-a soptit sa spun da;), si mare mi-a fost bucuria sa le impartasesc minunatilor participanti, dornici sa afle din gura mea profana, despre mancarea sanatoasa, sa le graiesc vorbe-aplicate, despre uleiuri bio, bulgur, basca de oua m-am bucurat sa explic maxim, parfumuri de menta, busuioc, alune, toate astea contopite-ntr-o salata sanatoasa numita Tabbouleh (cand vedeti rosu in fata ochilor, dati click) despre care v-am vorbit acu ceva timp in urma, cand Plafar a binevoit a aduna laolalta oameni pasionati de cooking sanatos, treaba serioasa dom'le, nu gluma!













Si uite asa au organizat oamenii astia cu ale lor puteri de provenienta proteica zamislita dintr-un pumn de migdale sau nuci - un concurs in care FB-ul a fost aruncat in aer de retete raw vegane, vegetariene care au purtat amprenta oamenilor frumosi de s-au infatisat pe Street Delivery in ziua aia de duminica - celor ce mi-au fost alaturi - le mare multumesc, si mai apoi ne-am cunoscut in toata multimea noastra, cunoscatori raw sau nu, dar dornici de cunoastere (ca mine), la atelierul Oliviei Steer - tinut, unde altundeva decat intr-un Plafar - pe Radu Beller mai exact, da.. vedeti aici spotul video realizat cu Olivia.

In duminica aia, in Parcul Icoanei, introducerea mea a fost finuta, fara conotatii raw (si fara discutii imbecile despre porc, ca altfel mi-o luam pe coaja), luand in calcul fiertura sparturii de grau si rezultatului cotcodacelii cocosului asupra unor gaini in calduri, dar musai bio toate - alimentatie naturala si sanatoasa nene, ca nu ne-am jucat doar povestind incins si interesant, ci am facut acolo niste treburi.. Faina misiune, dom'le, da!





Mai ales ca my lovely Ralu (care absenteaza motivat acu si pe care o pupacesc cu drag) m-a incantat cu prezenta. A durat o ora atelierul culinar, timp in care m-am imprietenit pentru prima data in viata cu o plita electrica.. din aia de camin, am intalnit oameni frumosi si interesanti, asa ca fu' misto treaba, plus explicatii, explicatii.. ;) la o ora arzatoare din zi!



Unde mai pun la socoteala ca-ntr-una din zile, Edutu meu prezent in fapte ne-a arat si explicat cum si-n cate feluri se incordeaza muschiul vanos, si musai cum se despart niste cirese si visine de samburi.. Asta da clasa, dom'le! no, ziceti voi acu'!





Asa, acum ca am tot dat din casa, sa continui.. Intr-o zi din timpul saptamanii, imediat dupa Street Delivery, am cunoscut-o in toata splendoarea ei adevarata, in carne si oase vegane pe Scufita Rawsie. Da nene si eu credeam ca-i facatura, dar exista in toata desavarsirea ei! Cantec de leagan ii era vocea, chipul sculptat in creme naturale, subtire ca o copilita de-a 9- a, dotata sufleteste cu un compendiu raw vegan, deci da!


Am picat pe scaun de cum am intrat in Plafar, i-am prins Ralucai mana ca-ntr-un cleste si i-am zis..  "soro, daca vezi ca ma pierd in fata alunelor scufundate in lapte de migdale si ma zbat ca o naluca sa le pescuiesc; daca incep sa ling semintele de susan ramase in urma bulgarasilor ce le contin; daca observi ca mi se indeseste pe loc parul cand sorb din salata facuta nectar, si mi se tranforma dejtele in betisoare chinezesti nu de alta dar ar fi fost pacat sa fac uitata in pahar o cat de mica bucatica de dovlecel prefacut in tagliatelle, imperecheat cu un pesto de caju si usturoi - absolut dementiale !!!-  da-mi peste ochi, trage-mi doua palme sa-mi revin ca altfel ii pun gand rau lui M. - raw vegan o sa scrie pe el" Zis si facut! M-am trezit luata la palme, asa metaforic vorbind - din fericire, sau pacate o sa realizez in timp - si am plecat  de acolo ca o nauca!






Si uite asa si din cauza aia, imi sterg ochii injectati de lacrimi cu dosul palmei si ma intreb.. 'A fi sau a nu fi raw-vegan, sau macar vegan, sau cel putin vegetarian'? Hai, ziceti, ziceti voi! Stiu ca postarea asta n-are zvacniri prea mari de acceptare a ierbii, ca de, porcu' mi-a intrat ca raia in piele, in creier, in toate madularele fiintei mele  - drept pentru care am ca intriga o intreaga poveste de viata si o prietenie care s-a lasat asa din mosi stramosi cu limba de moarte - deci parsiv rau de tot, dar totusi, am vreo scapare? Si daca da, cum?. Ca eu mi's tare sensibiloasa si atasata de lucrurile pe care le-am cunoscut in timp si iubit intr-o zi cat altii intr-o viata si c-un zvac de mica masochista (ca o balanta veritabila ce sunt) - cantaresc cam la modul asta lucrurile:
  •  p'un taler porc (uhhh moama - coaste imbaiate-n lapte de cocos, unt de arahide, usor bulbucat cu grasime, pestritat cu sorici, marinat intr-o chestiune de-ti sta mintea-n loc si-apoi aruncat pe gratar, sau cuptor, intr-o idila perfecta cu cirese, caise, prune, etc (insert drooling face here) - pe stanga mai la vale vedeti vreo 10 preparate din porc, go, go, go !!;)) 
  • si pe alt taler - constiinta mea raportata la "tinerete fara batranete si viata fara de moarte" - aspect imbracat in haine raw vegane, cica, si celulita aia de care va ziceam mai sus, sau viitoarea celulita (ca eu, acum, doar v-am zis, n-am d'aia, lol)! 
Personal va indemn sa judecati in cunostinta de cauza si sa extrageti si pentru voi taleru castigator. Chiar mi-s tare curioasa ce ganduri imbratiseaza domniile voastre, parol!

Deci, ma ajutati fetelor, ca am musai nevoie de-o ispita raw, sau macar vegana - cu documentatia stiintifica de rigoare, cu linkuri, ingrediente, principii si povesti de viata pe de-o parte; sau pe de alta - porc tata, simplu fara prea mult zvac din partea voastra, ca pe asta il stie mandea pe de rost din cale afara!! Deci, ma pot astepta la idei/sfaturi? Le primesc cu mare bagare de seama si muuuuult drag! 

Acu sigur va asteptati la reteta de trufe raw, da mai am facut-o si p'asta, dupa mintea mea din capu' meu. Absolut groazava treaba, cu un parfum si-o consistenta de sta matza in coada, bune rau, da stiti cum! Dar hai sa vorbim despre ele maine, ca acum prea mult mi-a copt mintea ba porc, ba raw si e vremea somnului de frumusete, nu de alta ;) 





15 iulie 2012

Dulceata de caise


N-o sa stau prea mult la povesti, ca n-as vrea sa zaboviti si sa omiteti drumul la piata sau market! Fructe mai gasiti si prin Cora, Mega sau Billa, si nu mai zic ca pietele sunt inca pline cu caise romanesti - din astea baţoase, colorate, dulci acrisoare si maxim de parfumate. Dulceata asta n-are nevoie de povesti, este ea insasi  un soi de fericire, poveste intre povesti.. E reteta bunicii mele, usor adaptata, ca draga de ea nu purta dupa ea caiet de notite, ci o facea dupa ochi si tare bine mai vedea lucrurile in asezarea lor.. caise, nuci, lamaie si stafide.. e perfecta! Sa trecem la treaba, zic!


Eu am facut multa, din vreo 10 kile luate asa pe rand, sa ajunga la tot neamu, pretenii, pofticioasa din mine si al meu copil. Notati va rog ingredientele de mai la vale. Va dau de treaba pentru doua kile, daca va doriti o cantitate zdravana, matematica va e prietena fara doar si poate, asa ca va faceti de cap. 

2 kg caise 
1300 grame zahar
200 grame nuci
100 grame stafide
1 lamaie 


Cand vorbesc de 2 kile caise - luati in calcul ca sunt cantarite fara samburi; cu samburi ar fi cam 2300 grame, da io zic ca-i o-bli-ga-to-riu sa le cantariti dupa ce le curatati de samburi, ca sa nu existe dileme si sa fie intr-un asa hal de buna cum o am eu.

Daca aveti loc in frigider folositi direct cratita in care o veti fierbe, altfel ( daca-l aveti pe domnu ala ocupat cu 10 kile de pepene, apa minerala si Montepulciano d'Abruzzo ) puneti ingredientele-ntr-o tava (ca-i mai usor de manevrat intre doua rafturi inguste, basca zaharul acopera mai bine ingredientele intinse - cel putin asa fac eu si a doua zi vars ingredientele in cratita) si-o lasati la frigider pana a doua zi. 

Adicatelea... caisele coafate bine (spalate si curatate de samburi - rupte pe din doua, deci), nucile usor taiate cu cutitul in mai multe parti, sau rupte asa in degete (nicidecum macinate), stafidele, o lamaie mica sau o jumatate lamaie mare (spalata bine si feliata subtire) si zaharul. 

Anyway, o fierbeti doua zi, dupa cel mult 22 de ore de stat la rece  (daca aveti caise mai moi le lasati doar 10 ore), dar e de preferat sa folositi caise usor tari, coapte, baţoase, dulci acrisoare. Fiind vorba de o imperechere a unor ingrediente mai mult decat complementare - au nevoie de timp sa-si cedeze una alteia impresiile si sa formeze un tot unitar. 

Dupa timpul ala scurs, puneti dulceata pe foc potrivit cam o ora, o ora si. Cand incepe sa fiarba, stati langa ea, sau reveniti asa din 5 in 5 minute sa amestecati. Dupa vreo 40 minute de fiert, dati focul pe putere mica si amestecati mereu sa nu se prinda. Fierbeti pana capata o culoare usor aramie - nucile ajuta maxim sa se intample asta, va garantez eu! Pentru controlul de calitate procedati asa: scoateti pe o farfurie cateva lingurite cu dulceata si puneti farfuria in frigider pentru 2 -3 minute. Daca staruie pe farfurie.. atunci dulceata-i gata..

Stingeti focul, lasati dulceata de caise la racit vreo 15 minute, apoi o turnati in borcane curate, le infiletati si intoarceti putin cu capacu-n jos pentru vreo 10 minute. Daca faceti mai mult de 2 kile si vreti s-o pastrati pentru la iarna, bagati borcanele in cuptor, intr-o tava cu putina apa - la foc potrivit timp de 10 minute.. ca sa se formeze vidul.. Pentru 2 kg insa nu vad justificare in joaca de-a sterilizarea..


E desavarsita in every way, si va rog io, macar o data - nu mai insistati sa faceti dulceata de caise clasica, pentru ca asta desfasurata in fata voastra e the real deal, o bate la fund pe ailalta, zau asa! E mare smecherie dulceata asta, pe cuvantu' meu!




13 iulie 2012

Castigatorii concursului cu premii pentrugatit

Buna sa va fie ziua ! E 13, zi cu noroc! Cel putin eu n-am avut niciodata sentimente negative la adresa numarului, drept pentru care blogul l-am creat tot intr-o zi de 13.. Cred ca abia asteptati sa aflati castigatorii concursului cu premii KitchenShop, nu? Sorry ca am lasat suspansul sa intervina, dar abia am ajuns de la serviciu, deci n-o mai lungesc mult. In primul rand vreau sa va multumesc si felicit pentru minunata participare si rabdarea cu care ati tratat acest concurs! Si multumiri maximale celor de la KitchenShop pentru suport! Tare mi-ar fi placut sa am posibilitatea sa ofer tuturor participantilor premiile dorite, dar din pacate n-am castigat inca la Loto. Daca o sa... promit ca ne strangem toti si mergem peste magazin, sa-l 'praduim' ;) Pana atunci sa bata tobeleeee.. and the winners are..



Nr. 64
Miha 28 iunie 2012, 23:09
Am treut in lista "de facut" inghetata cu ciocolata de casa...mmm... http://www.dulcegarii-culinare.ro/2011/07/inghetata-cu-ciocolata-de-casa-cafea-si.html
Miha Simiuc



Nr. 30
Poliana 21 iunie 2012, 23:03
Antonina, concursul asta vine la fix pentru mine. De mult cochetez cu niste produse de pe site-ul Kitchen Shop, si tu poti sa ma ajuti sa-mi indeplinesc visul :P Hmm...e greu sa aleg din minunatia aia de produse, dar o sa ma limitez acum la
Am incercat multe din retetele tale ;;) cred ca ti-am mai spus, cel mai mult mi-au placut inghetata cu dovleac copt si tortul cu ciocolata si caramel, niste nebunii dulci!
Am dat like cu numele Paula Gafitescu.



Nr. 77
Anonim 9 iulie 2012, 20:03
Bună seara Antonia!
Acesta este produsul pe care l-aș dori: http://www.pentrugatit.ro/index.php?productID=1164. Am încercat și mi-au reușit mai multe rețete de pe blog. Toate sunt absolut delicioase. Pot enumera http://www.dulcegarii-culinare.ro/2012/02/tort-cu-ciocolata-si-visine-alcoolizate.html, http://www.dulcegarii-culinare.ro/2011/02/tort-de-ciocolata.html, http://www.dulcegarii-culinare.ro/2011/08/im-back-in-bussines-iar-mare-munte.html, etc. Toate sunt divin și excepțional de bune. Am dat like cu numele Cristina Monica Țugui. Mulțumesc pentru rețete, în primul rând, și pentru concurs.



Nr. 45
Diana Munteanu 23 iunie 2012, 23:18
Te urmaresc de cateva luni, de cand mi-am descoperit marea mea pasiune : gatitul. mi-as dori foarte tare setul acesta de forme ( nu am stiut ca exista asa ceva pana nu l-am vazut intr-o reteta de-a ta) http://www.pentrugatit.ro/index.php?productID=4609. Al doilea lucru pe care l-as vrea sunt linguritele acestea pentru ca mi s-au parut foarte utile. http://www.pentrugatit.ro/index.php?productID=3781 
Am dat like cu numele Diana Munteanu. Ce imi place la blogul acesta? Imi place felul cum scrii, retetele sunt delicioase si tortul cu arome exotice a fost bestial! Am avut putin de lucru la el si garnitura de kiwi mi-a cam dat de lucru, dar a meritat....delicios!!! te pup si continui sa ne inveselesti papilele gustative :)


Felicitari din suflet tuturor!! 
Sa stapaniti si folositi cu drag si spor maxim produsele pe care curand le veti primi in dar! PS: Sa verificati mail-ul zilele urmatoare ;). Zile pline de savoare si racoare (pe canicula) sa avem toti! ;)  Hugs !