Se afișează postările cu eticheta nuci. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nuci. Afișați toate postările

8 iunie 2011

Blueberry Crumble

Stimabil, onorabil auditoriu, "faceti tacere... avem cestiuni arzatoare !!"
Io subsemnata, domiciliata in Dulcegarii culinare, Strada Virtualitatii, formulez prezenta plangere impotriva faptuitorului Bucatar sub acoperire, pe numele ei drag Lavinia, domiciliata colea, motivand: provocarea constienta, la data da ieri, a unui tsunami de balutze, acutizarea zbuciumului meu interior la fiecare refresh de pagina (poate poate fu o inchipuire), trezirea unor pofte grave de care nu ma credeam in stare ever - dupa o dragoste mai veche. Prejudiciul pe care impricinatul mi l-o creat se compune din adoptarea unui comportament fara echivoc (adik imi dedicam un monolog in bucatarie), eschivarea drumului in parc cu piciul, pe motiv ca, daca nu mesteresc crumble-ul immediately, o sa traiesc in respectiva noapte cosmarul vietii unui narcoleptic.
In drept, fapta constituie o provocare terifianta pe fatza, prin urmare impricinatul si ceilalti nevinovati (adik voi), se pedepsesc zdravan cu o perceptie vizuala ... reflectata in persoana acestui minunat Blueberry Crumble.

























Una dintre dulcegariile mele preferate, cu o executie simpla si musai cu repetitii mii..



Cum va indragostiti de minunatia asta: intai de toate aveti nevoie de 100 grame faina, 60 grame unt, 40 grame nuci macinate, 50 grame zahar, 1 lingura Whisky.. 




Amestecati ingredientele, formati o bila, pe care o dositi intr-o punguta si o aruncati in congelator pentru 10 minute, cat spalati voi cele 250 grame afine proaspete.


Intre timp pregatiti doua forme (io de inimioara, ca sa va arat cata love pluteste in the air cand pregatesc dulcegaria asta)... si impartiti frateste afinele, presarati peste ele o lingura cu zahar in fiecare forma, putin miez de nuca dupa plac si o lingura - doua- cu zeama de lamaie/lime.


Scoateti aluatul din congelator (sa nu stea mai mult de 10 minute) si dati-l pe razatoarea mare. Apoi incuscriti afinele cu crumble-ul (tot asa impartit frateste pentru cele doua inimioare, pus ca boss-ul deasupra), presarati niste nuci macinate dupa plac, o lingurita cu zahar si dati formele la cuptor pentru 30 minute la 190 grade.



Ete, acu e buba.. cuptorul meu o cam ia razna si daca mai am ceva pe foc, flacara o ia la vale sau urca la ceruri ca nebuna.. Si cum mesteream in acelasi timp ciorba noastra cea de toate zilele, m-am si trezit ca flacara s-a dus naibii.. Asa ca am dat iute pe 200 grade si hop poc pana sa-mi arunc un ochi, sucul lasat de afine a si atins punctul de fierbere..  Nu va mai zic ca era o splendoare cand l-am scos din cuptor... se umflase-n pene de mi-a atins cea mai sensibila coarda.. ii vedeti urma...


Dar pana sa-mi misc eu trupul, sa pregatesc aparatul, i-au picat bulbucii si s-a scufundat crumble-ul ca Titanicu' lasandu-ma cu buza sparta... Amu in fine, no comment ca mi-am ales impricinatul..  pofta nebuna dupa aceasta pedeapsa divina... Blueberry Crumble.




Din acest pacat gustativ pe veci n-o sa mai puteti iesi ! E absolut delectabil !! Am zis !!


Reteta imi apartine.

29 mai 2011

Sarailie

Suta de metrii garduri e pe sfarsite.. iar eu eram cat pe ce sa o ratez de uituca ce sunt... Cand am inscris varza in concursul Bloggospodina... v-am zic c-am ochit o dulcegarie in casuta Laurei Laurentiu... si anume sarailia.  Hmm... ce dulce cuvant.. .. Sunt atat de parfumate, dulci si arhi cunoscute, intocmai ca melodiile unui acordeonist uitat de lume intr-un colt de strada.. 

Ca sa-i aflati secretul notati asa: 1 pachet foi de placinta (cam de 400 grame), 300 grame nuca macinata, 50 grame unt topit sau ulei (facultativ.. eu nu am pus),  vointa si o rabdare de fier..  asta e cel mai mare secret... Daca detineti ingredientul asta, atunci etapele se scurg usor si la sfarsit va delectati cu cea mai mare miza... o aromata si ispititoare sarailie...  























Desfaceti pachetul de foi, le taiati transversal si pe din doua, obtinand 4 calupuri de foi..  cam de 15 cm / 20 cm..























Pastrati un calup de foi aproape, restul le tineti infoliate, pentru a preveni uscarea excesiva.. Asta daca va apuca ceasul sa insirati sarailiile... Altfel, in ritm alert, ceva gen 100 metrii in 9 secunde??, unse pe toata suprafata cu apa si stropite cu ulei sau unt topit (dupa plac).. n-au moarte, merg struna tinute toate la-ndemana ;)) 


























Da' cum mie nu mi-a placut ever sportul... le-am tinut infoliate si le-am udat asa pe rand... Timp am avut destul sa ma gandesc la toate... de la inceput pana acum ;)) Cica stau bine la capitolul rabdare !? :) Deci, luati cam 2 foi (o singura foaie - mie una mi se pare inutil), presarati niste nuca macinata si rulati foaia pe batul de frigaruie - aliniat pe latura mica a foii... 























Acum urmeaza tehnica 'acordeonul'... Doar parcurgeti in gand melodia si inchideti instrumentul .. impingand extremitatile foii catre centru... si o sa va iasa exact asa.. 























Iar dupa ce va dovediti insiva rabdarea excesiva ;)) o sa aveti o tava plina de sarailii in devenire, incolonate intr-o tava tapetata cu hartie de copt si unsa cu putina grasime...  Apoi predati minunile astea cuptorului preincalzit -  cam 25- 30 minute la 190 grade....  
Intre timp va ocupati de sirop..  Puneti la fiert 600 ml apa, 300 grame zahar, 1 lingura esenta de vanilie, 1 lingura miere de albine, 1 lingura zeama de lamaie... si lasati siropul sa fiarba timp de 8 minute.. Dupa ce scoateti sarailiile din cuptor (uitai de poza cu gandul la savurat) turnati siropul fierbinte peste dulcegaria din tava..  si va fi absorbit imediat.... 























Dupa ce s-au racit complet, le pastrati in frigider... asta daca nu s-au pierdut pe drum.. ;) Stiu eu pe unu caruia nu-i e frica de .. "nu pune mana, e cald !! ;))"... 























Nu au prea multe secrete... desi li se destainuie papilelor de fiecare data, ca si cand ar fi prima oara.. Nici o sansa sa te saturi, sa te plictisesti vreodata de ele.. Ti se topesc in gura.. si fiecare imbucatura mai cere o bucata .... si inca o bucata....























Au toate elementele necesare pentru ca vorba "grasa si frumoasa" sa nu ramana doar la rangul de expresie...  Dar acu ce mai conteaza? Ne apucam dupa ... de suta de metrii garduri ;)
























Sa aveti pofta !! 

8 mai 2011

Chec pufosila

Chiar daca aparent vi se par si voua banalitati, va pot spune doar cateva lucruri, asta asa ca sa-mi salvez eu pielea pentru capriciile astea stafidite :)) : asta e baza.... de aici va lasati imaginatia sa zboare pe culmi nebanuite :)) Acum, c-am zis-o si p'asta, skip to the recipe.

Totul incepe cu 4 albusuri (oua marimea L -XL) care se bat militareste cu 6 linguri cu zahar.

Intr-un pahar (de regula cand separ ouale, iar galbenusurile trebuie sa le amestec doar cu ulei, le pun intr-un pahar... imi e mult mai usor si nici nu ocupa prea mult spatiu in chiuveta :)  se bat cele 4 galbenusuri cu 50 ml ulei, iar apoi se adauga peste albusurile mixate bine. Se arunca mixerul, stiti deja procedura, se ia lingura de lemn si cu o maiestrie deja experimentata se adauga treptat 120 g faina - amestecata cu o lingurita praf de copt.  Se innobileaza compozitia cu o esenta de vanilie  - 30 ml Dr' Otker - the best; apoi se pregateste o tava gen guguluf - unsa cu unt si pudrata cu faina - peste care se presara vreo 2 maini de nuci macinate, iar apoi jumatate din compozitie. ...

In compozitia ramasa eu am pus in loc de cacao 2 linguri cu varf de nessquik. Am amestecat bine si am turnat-o peste cea simpla existenta deja in tava..  Aici era doar jumatate din a doua parte..

Cu o tepusa am amestecat putin culorile, apoi am umezit cu putina apa 30 g stafide si le-am trecut putin prin faina... sa nu se scufunde ca Titanicu' si am insamantat compozitia cu ele. Tot chec-ul asta a stat la cuptor pentru 30 minute la 180 grade.. dar infailibil e testul cu scobitoarea..

Dupa ce s-a racit l-am pudrat cu praf de stele alb si gata..  poate veni pustimea (si nu numai) ...la masa !

 E un chec pufos si plin de arome.. !

Sa aveti pofta !


5 aprilie 2011

Cookies

Un joc mai simplu decat crearea acestor biscuiti nu exista. Pentru inceput aveti nevoie de doua vase. Eu va zic varianta finala, ca am cantarit faina si zaharu-n etape, de era sa pierd siru gramajului la un moment dat, noroc de phone records. So, intr-un vas puneti 380 g faina, 10 g cacao, 5 g ness (o lingurita), 10 g praf de copt, 5 g bicarbonat si un praf de sare... next step: amestecati !

Dupa, adaugati tot in acest vas 50 g nuca snopita in bataie c-un facalet si 150 g ciocolata de menaj ciopartita in aschii potrivit de mari. Eu am folosit ciocolata de menaj cu aroma de vanilie - luata din Cora.



In celalalt vas: 190 g zahar, 80 g margarina, 3 oua mari, 100 g smantana, 1 lingura unt de arahide si 1 plic zahar brun - puteti sa-l omiteti pe asta. Initial eu zahar brun mi-am dorit sa folosesc pentru reteta, dar cand am pus un plic am auzit un chiuit in ureche..."io de unde iau dup'asta zahar la cafea? " asa c-am inghitit in sec si am pus in cookies cristal alb. Deci puteti sa folositi ori alb - ori negru. Next step: mixati ! 

Turnati amestecul din primul vas peste compozitia din al doilea si incorporati usor cu lingura. Nu insistati prea mult. Udati-va mainile si pregatiti-va de modelat. Daca ati pus gramajul de faina de mai sus...sigur aveti o pasta flexibila la mana, aproape ca o plastelina.


Eu am facut niste bulgari mari, i-am turtit s-apoi i-am numit simplu biscuiti giganti de buzunar: ca asa li se intampla.. Poate-mi ghiceste si mie careva in palma...:)))  ce scrie acolo...? e prima data cand pune M. mana pe aparat ! :)) - (sa fie oare si ultima !?  :))

Ii asezati pe o tava mare de cuptor, tapetata cu o foaie de copt, pudrata din plin cu faina si-i coaceti pe  frumosii astia pentru 25 minute la 180 grade. Sa lasati putin spatiu intre ei, ca se intind cat ii tine plapuma si se umfla-n pene rau de tot.


Dupa ce s-au racit bine ii pudrati cu un super strat de zahar praf. Io bag un giant cookie intr-o punga, sa nu ma murdaresc de zahar praf si plec la munca. :)) Sunt plini de aschii mari de cioco si savoare de nuca. Nu le-am pus nici o esenta, ca e suficienta aroma proprie ingredientelor.

Acu, sa ma scuzati cu pozele, dar la 20 cand i-am terminat de unde lumina naturala? Voi puteti sa fiti mai inspirati si sa-i serviti in compania unei cani cu lapte sau cafea.. Sunt biscuiti nu prajitura, asa ca-i musai sa-ti trosneasca aschiile de cioco prin gura. Sa aveti pofta !