Biscuiti de migdale cu crema de ciocolata si menta - adica Passion4Cooking pentru pici, by Electrolux

Edi nu e debutant in bucatarie. O nu, si-a pus amprenta pe dulcegarii si nu numai, din frageda pruncie as putea sa zic ;)). L-ati vazut la aparate punand un strop de magie si muschiul de 3 ani in functiune fix la pufosenia asta aromata de chec, sau invartind la manivela de numa, framantand aluatul de taitei de casa mai bine ca mine, parol pa orgoliul lui de cavaler in devenire. Ce-i drept mi-am cam cules pana acum laudele si pentru el.. rusinica sa-mi fie! Gata, am zis. Acum e timpul sa ma spal de pacate si sa-mi zic ofu: lume, lume, 'croitorasul cel viteaz' al dulcegariilor de le vedeti voi pe aici.. e Eduard !! Mai multe n-am voie sa zic! E secret !! ;) Ta-damm..

Invitatia Roxanei la un nou concurs marca Electrolux Passion4Cooking de Ziua Copilului, a picat ca cireasa de pe tort in weekend-ul ce tocmai a trecut asa lipsit de culoare, fara parcuri uscate, bicla sau role. Povestea e pe cat se poate de simpla, dar plina de savoare si ca orice bucatar genial, Eduard s-a depasit pe sine de data asta, uimindu-ma cu perfectiunea organizarii ;) Nici daca vroiam sa pozez biscuitii cu tot covorul ala de zahar pudra nu-mi reusea ;) Noroc cu Eduard.

Mah, da pe bune ca nu l-am ajutat decat in faza de cuptor, cantarit ingredientele - ca inca nu stam bine la capitolul asta (da exersam), microunde si putin mixer, in rest e doar opera lui! Sunt guilty as charged doar cu pozele.

Faza misto e ca pe 7 iunie, asta in caz ca my preciousss se va remarca printre finalisti, va fi petrecere mare, confetii, baloane, dulcegarii in the making la Club Cortina in Corbeanca, cu picii Chefi.. ;) Sa-i tineti pumnii, pretty, pretty pls !

Ce si-a ales de facut? Biscuiti de migdale cu crema de cioco, ofc! Aluatul e simplu, dar coplesitor de aromat: 200 grame faina, 200 grame zahar, 200 grame unt rece (in bucati), 200 grame migdale si 2 linguri cu esenta de migdale.. 

Noi am avut niste fulgi de migdale, asa ca i-am pus la bataie, i-am trantit in mixer, Eduard i-a dat niste pulse-uri pana i-a facut praf si pulbere, s'apoi i-a amestecat in compozitie.. Dar puteti la fel de bine sa folositi migdale coapte/ nesarate/ cu tot cu coaja, ca-i tare misto si rustica treaba cu picatelele alea maro usor conturate.. iar in cazul asta sa nu va asteptati la finete, da? Toate ingredientele laolalta intr-un vas s'apoi sa te tii.. S-a afundat in fericirea asta de prafuri pana peste cap ;)

Si a amestecat toata combinatia asta de ingredinte, pana s-a format o bila de aluat pe care a adapostit-o pentru 15 minute la frigider. Apoi i-am pregatit masa de lucru.. O foaie de copt.. peste care cheliuta a rulat aluatul..

Apoi a decupat din fasia asta, de vreo 0.5 mm - 1 cm grosime, niste discuri cu diametrul de 6 cm, cu ajutorul formei de taiat ravioli pe care am adus-o tocmai din Milano;).. Dar voi puteti sa-ti dati orice forma doriti. Pe Kitchen Shop, de ex, gasiti o forma patrata la un super pret. Si apoi s-a apucat de numarat. Treaba, treaba, dar mai avem nevoie si de matematica. I-au iesit in total doua tavi de cuptor, ceva inspre 40 de biscuiti.. stau cam prost cu memoria, dar cand il intalniti sa-l intrebati, ca spune tot ;)

Avand cuptorul preincalzit, mi-am bagat eu nasul si i-am lasat acolo pentru 12 minute la 180 grade. N-am mai pus faina pe hartia de copt, ca s-ar fi umplut din cap pana in picioare cu ea, dar chiar si fara faina nu s-au ars. Dar pentru siguranta voastra, puteti sa aruncati un praf de faina si apoi sa-i asezati peste ea.. nu-i deloc gresit nici-nici. Fiecare biscuit a beneficiat, inainte de a baga tavile-n cuptor, de o picatura de apa intinsa peste si cativa fulgi de migdale 'coviltir'.

Intre timp am pus de crema: 200 grame ciocolata Milka cu lapte, 100 ml sirop concentrat de menta (gasiti in Carrefour, la sectorul de sucuri si apa), 150 ml smantana dulce, 90 grame unt la temperatura camerei. 

Si cu toata experienta din dotare a rupt Eduard ciocolata in bucati.. Am pus eu intr-un vas toate ingredientele din lista si am bagat vasul la microunde timp de 1 minut. Apoi le-a amestecat pana s-a topit toata ciocolata, s-au incorporat ingredientele si am zis eu Stop ! ;) De retinut: daca nu s-au topit mai lasati vasul timp de 1 minut la microunde, sau topiti ingredientele la bain marine (folositi orice marca de ciocolata fina, dar NU folositi ciocolata de menaj ca nu se leaga nici o treaba). Apoi am lasat vasul la frigider pentru 15 minute, a mixat apoi Eduard crema (l-am ajutat si eu, da na putin de tot ;) si am mai lasat crema, mixata bine, la rece pentru inca 15-20 minute. Se poate lucra cu ea imediat dupa ce ati mixat-o, dar capata consistenta daca mai sta putin la frigider, va orientati voi.. 

Apoi s-a afundat in joaca pana peste cap.. 

Si-a asezat biscuitii pe masa de lucru, i-a pudrat cu niste magie alba (zahar pudra), le-a pus un motz de crema, i-a acoperit cu biscuitele capac si cam atat..

Simplu ca buna ziua, fara dezastrul ratiunii, doar o stare de fericire pe care am dobandit-o alaturi de el alegand calea trairii. E chiar misto sa fii copil !

Cum e dulcegaria? Pai, ca un praf de magie intr-un ocean de voie buna.. Divine, fragede, cremoase, aromate, ce va indeamna strumfii sa uite de turismul culinar in bucataria proprie, iar pe voi - sa ii lasati in mediul lui natural.. pe bune ca e..

Un an de Passion

Nu m-am gandit pana acum sa scriu aceste randuri, nu am avut nici timp si mi-am motivat personal absenta acestora prin darnicia in cuvinte a blogosferei culinare, care a acordat Cezarului ce-i al Cezarului ;)  Acum, in ceas de sarbatoare insa, eliberata intr-o oarecare masura de treburile sincrone care mai mult ca sigur ne macina pe toti uneori, am simtit ca haosul zilnic, ce pe moment ne schimba ritmul, nu e niciodata memorabil, asa ca l-am dat deoparte si am retrait cu ochii mintii clipele din 2011 care m-au surprins placut si mi-au readus in suflet prospetimea acelor momente, cu o intensitate parca si mai mare, realizand pentru a nu stiu cata oara... cat de darnica e viata asta cu noi.. !

Chiar daca nu in ordinea asta, mi-am amintit si de 13 ianuarie, ziua in care asterneam aici prima reteta, ziua in care ceva frumos, numit prietenie, urma sa prinda-ncet incet contur. Si a echivalat anul asta cu multe schimbari si noutati la care nici nu visam, cu un ritual de impartasire a retetelor, secretelor din lumea culinara, chiar si a unor clipe personale, a sentimentelor legate intre mine si multi dintre voi !

Si am simtit fericire! Si cu bogatia asta in suflet, intretinandu-mi ideile, m-am decis sa astern clipelele minunate pe care le-am simtit acum o saptamana, cand in fata ochilor multora dintre noi s-au derulat, in acelasi timp, un botez si un Craciun venit parca mai devreme, prilej de bucurie pentru niste copii minunati care ne-au descretit fruntile pentru cateva clipe, cu extensie emotionala in timp, si totodata o ocazie minunata de a  accentua parca ceea ce am simtit din prima clipa... legatura emotionala.. stabilimentul acestui proiect de succes.

Si ma gandeam ca e mult mai usor cand e o simpla cheie, un simplu proiect de PR, ghidat de reguli ca la carte, asupra carora cei in masura sa le dirijeze au un control deplin. Dar nu, nu a fost atat de simplu ! Lucrurile sunt mai complicate cand intervin oameni din exterior, cu personalitati, caractere si ambitii diferite, dar oamenii astia minunati, despre care vreau sa va vorbesc acuma, au pus cap la cap strategii, repetitii, reguli, executie, dar parca mult mai mult suflet si s-au riscat!!

S-au riscat, mergand pe drumul asta de o calitate ireprosabila, cu reguli simtite ca p'un joc, implicandu-se cu sensibilitate, creativitate, chiar fantezie, transformand totul intr-o marca inregistrata sau intr-un proces de devenire: "Passion 4 cooking", ce a ajuns, as vrea sa cred, in inimile tuturor.

Si practic, daca ma gandesc bine, am crescut alaturi de acest proiect! El a inceput acum un an, iar cu fiecare pas aflat in derulare, blogosfera culinara a fost mai colorata, plina de viata, iar partasi la propriu chiar daca am fost doar unii dintre noi, consider ca virtual am fost toti.

O mana de oameni, sub emblema Electrolux si Gollin Haris, a format o echipa fantastica si a fost de ajuns sa mobilizeze blogosfera, si ca sa nu ma repet, va reamintesc de Prima mea cina alaturi de food bloggeri, de Garden party-ul  care ne-a adunat pe si mai multi dintre noi, de Concursul care a facut valuri printre pasionatii de gastronomie, cu sau fara bloguri, plini de inspiratie si entuziasm de a cladi impreuna o stare de spirit, numita tematic Passion4Cooking , dar si simtita Passion pe deplin !

Si uite asa a venit si ziua cea mare. Ziua in care o insiruire frumoasa de prezente s-a infatisat din nou la Club Cortina, ziua in care am aflat ca fetele astea minunate au castigat "Silver Award for Excellence la Romanian PR Award". Felicitari fetelor!!

Nu mai dau nume, ca am fost multi si n-as vrea sa omit pe nimeni! Cu siguranta le-ati vazut incantarea, descrisa in cuvinte, in lumea asta virtuala. Am fost acolo o mana de prieteni, cu o pasiune comuna, prilej cu care am regasit in celalalt ceva-ul ce ne apartine! Si le sunt recunoscatoare lui Carmen Georgescu, Roxanei Diba, Monicai Botez, Alinei Chelu, Alexandrei Branzan si tuturor celor care au facut parte din echipa asta minunata si mi-au daruit ocazia de a face parte din familia Passion plina de farmec, din care n-as vrea sa ies in veci !

A fost atunci alai mare, mancare buna...

.... purcelus la protap ... si vin fiert... 

.. si deserturi delicioase pe masura: Scutecele Domnului (pregatite de my lovely friend Alice) si un trifle urias cu mascarpone si fructe de padure..

Si uite asa a inceput botezul, iar Carmen i-a taiat motul "bebelusului" si descantat (si de acum incolo) numai si numai zile bune si viata lunga!! Asa sa fie, iar noi sa venim si la majorat !;)

Iar ziua aceea a insemnat "a darui" !  Fiecare dintre noi am venit cu briose, unele mai minunate ca celelalte, care au ajuns, prin intermediul Crucii Rosii Romane, in manutele nevinovate ale unor copii minunati de la centrele de plasament din sectorul 5.

Parte din ei, urmare a unui plan secret al fetelor de a-i deconspira sufletul remarcabil al mamei acestui proiect - vorbesc de Carmen da, ne-au daruit o data cu colindele un balsam nepretuit al sufletului prin acele clipe magice !

Si totul s-a derulat atat de natural, parca intr-o continuitate fireasca a unui stil de viata ce ne-a surprins cu liniste si confort. Azi n-am haz, da recunosc! Dar sunt fericita ! O da !!

Sunt fericita ca am facut si sper eu sa mai fac parte din acest proiect ! Si cu piosenie recunosc ca sunt bogata: am sanatate, o familie minunata, prieteni - si voi toti va numarati printre ei, si-n primul si-n primul rand pe Dumnezeu!

Si pentru ca acum simt niste treburi, chiar daca maine o sa va intampin cu o ciorba sau dulcegarie, nici eu nu stiu acum cu ce ;), va doresc din suflet sa fiti sanatosi si puternici, pragmatici si vizionari, plini de viata si intreprinzatori, sensibili si senini si sa va bucurati de fiecare moment frumos, de fiecare victorie, de fiecare speranta implinita si nu in ultimul rand..  sarbatori de vis !! Craciun fericit !!

Passion4Cooking

Nu stiu altii cum sunt, dar eu am visat de cand ma stiu sa am un mic locsor de nebunii - intelegeti si voi restoranto-ciocolaterie - in care sa ma cuibaresc cu tot 'drogul asta dulce' din lume si sa dreg niste treburi, sa creez vicii si dependente ce pot fi traite, si de toti ceilalti, ca adevarate placeri !!;) Si chiar daca n-am gasit inca bagheta magica ce mi-ar putea transforma visele in realitate, fara mantre pentru meditatie, iaca ma pomenesc in ziua de miercuri in Flanco din magazinul Unirea, unde Electrolux a predispus si dispus, intr-un spatiu intim- dar expus, regizarea unei intamplari, neintamplate inca pour moi ;)  Passion4Cooking !!

Oooh baby si ce minunat a fost ! Doua zile pline in care chiar si cele mai anesteziate simturi au cazut prada excitatiilor culinare.. ;) Pe mine ma stiti deja, admit, ba chiar strig in gura mare, mie imi place mancarea buna dle' si I'm a chocoholic ! Dar mi-era teama de perceptia necunoscuta a celorlati ! Si moamma ce emotii am avut ! Dar iata ca-n prima zi, gandurile mi s-au transformat in imagini incantatoare, iar spiritul le-a indentificat in perceptia celor care, savurand ciocolatosenia intruchipata sub aceasta tortura, -  au fost contaminati !!! ;)

Am purces la treaba vibrandu-mi in fiecare celula versurile lui Bryan A.... Here I am this is me / There's no where else on Earth I'd rather be / Here I am it's just me and you / And tonight we make our dreams come true..  gandindu-ma la ciocolata, pasiune si daruire ;)

Iar etapele s-au scurs intr-o ordine cronologica, dar cat se poate de fireasca.. Am pregatit dintai aluatul dulce acrisor pentru aceasta tarta delectabila... ca-i trebuia un respiro de 40 minute pa putin.. Apoi in paralel cu tortura de cioco, i-am pregatit umplutura... un amestec absolut delicios de praz, mult sparanghel, bacon din plin...  iar la final topping-ul cremos...

Poza e un 'mic copil cu pampers la fund', dar senzatiile pe care le percepi savurand-o, 'scot la iveala cavalerul ce zace ascuns'.;) .. allegorically speaking.. Thx u baby for this ;))

Absolut delicioasa, dar putina, desi era mare cat o tava imensa de cuptor si umflata-n pene pan' la cer! ;) Si io chiar nu exagerez, da?? ;) Treaba asta a venit cu bissurile si mai apoi cand n-a mai fost, cu reclamatiile de rigoare !;) O singura tava nu se poate dle !!! Iar cuptoarele alea sunt chiar generoase si-ti permit sa introduci vase de orice dimensiune iti doresti! V-am zis ca era ditamai tava, da?? Si la cate lucruri trebuia sa fac odata, fara timer-ul ala care monitoriza situatia, nu mi-as fi adus aminte nici de ce-s acolo, daramite de tarta asta usor rumenita si tocmai buna de savurat! ;)

In acelasi timp, ca de, am fost si m-am simtit Napoleon atunci, am topit aproape 1 kg de cioco, am vrajit audienta cu rauri de caramel... il vedeti acolo in spate, lasat la racit...





 ... am mixat juma de kg de migdale, nelipsind de la balul asta fermecatoare parfumuri de migdale si vanilie.. si I did it again !! .. de data asta 3 torturi caramelo - ciocolatoase, nu una ! Nu va ganditi la stoc ! Mai ceva ca la reducerile de 90% s-au epuizat in 5 minute si nu le-am taiat in patru bucati - cantitate preferata de mine, ci in, pe putin, 15 feliute sa ajunga catre pofticiosi ;)  !! Pa cuvantul meu de chocoholic cu cortexul cingular, medial orbitofrontal si striatumul ventral activat !!;))

Si erau abia scoase din minunatiile alea de cuptoare Electrolux, care pentru mine ar trebui sa vina musai cu o carte de instructiuni mare si groasa cat Compendiu Literaturii Romane!! Ce SF-uri pe capul lor, cate programe enigmatice pentru mintea mea de necunoscator, ventilatie din toate partile, ba daca vrei - vine caldura din lateral sau doar de sus, si tot ce-ti mai trece prin cap.. ele pot face ! Parol ca da! Si musai sunt prevazute cu niste botoane nene pentru copchii certati cu Nu-ul ! Daca il activezi, iese mai degraba cuptorul cu totul din blatul de bucatarie decat sa se deschida lampa lui Aladin si sa puna piciul ala mana pe grilajul incins! Vreau si eu hi tech-uri din astea!! Cine mai vrea ?? Sa mai dau din casa si sa va zic de frigider?? E al naibii de strong! Nu puteam sa tai torturile alea daca nu ma foloseam de cele - 28 de grade din congelator! Au o capacitate interioara asa de mare, ca le-am bagat pe toate odata si inca mai incapeau ;) Iar frigiderul ala... hmm, mare dle' - cu un spatiu interior atat de flexibil incat i-a permis echipei Electrolux, care a facut ca totul sa decurga atat de usor si placut, sa-l umple cu toate materiile prime ce asteptau nestingerite sesiunile de Passion4Cooking. Si am mai aflat acolo ca-s tare eficiente si din punct de vedere al consumului energetic. Asa scule de scule vreau si eu !!

Si da, am fost in ziua aia atat de fericita cum n-am crezut ca pot fi! Spatiu a fost transparent, incarcat de evenimente, oamenii cat se poate de reali, iar placerea, acea atractie irezistibila a ciocolatei, constatata intr-un mod cat se poate de constient, i-a facut pe toti cei prezenti sa tanjeasca plini de speranta si sa se intoarca in acel mic sanctuar dedicat, dupa inca o bucatica.

Am daruit cu pasiune, prin bunavointa si cu ajutorul echipei Gollin Harris si Electrolux, clipe de fericire pe chipul celor prezenti acolo si o satisfactie pe care probabil nici nu-si inchipuiau ca o vor obtine !;) Si da, nici eu nu-mi imaginam, dinainte, chiar asa de frumoase lucrurile, iar asta m-a fericit !! Complet !! Si am fost cu atat mai binecuvantata intalnind prieteni dragi ... Raluca... draga de ea, ce a venit din prima zi sa testeze terenul pentru ceea ce avea sa urmeze a doua zi...

Mihai Lambru, cu printesa lui cea mica... 

Dragos, my no 1 friend pe FB, care, ca-n desenul ala animat Cei trei purcelusi.. ma pune sa ma umflu si sa suflu, sa nu ma impiedic de obstacole si sa primesc de la viata tot ce-i mai bun !

si nu in cele din urma, Edith Francu care mi-a strapuns sufletul, de fiecare data cand i-am admirat pozele, cu particule fine si delicate de placere, cu senzatii de invidie si admiratie deopotriva !! ;) Pe fata asta minunata io chiar o iubesc!

Si a doua zi, lucrurile au mers struna. Cand am ajuns acolo, Raluca ma astepta !;) Ne-am pupacit brusc, am schimbat doua vorbe, ne-am pus sorturile de gala si la treaba cu noi ! Ne asteapta multimea, soro !! ;))

Si a fost tare tare fun !! Stiam deja unde-i wok-ul, cuptoarele, plita, aproximativ si cum sa le manuiesc;), faina, malaiul, cele 2 kg de ceapa si uite asa am ajuns sa tai la ea fara lacrimi de se mira lumea ;) A se lua aminte ca nu m-am uitat prea mult la dansa.. that's za tip !;) si fara sa-mi las vreun buricel de dejet prin ea ;)

Si-am invartit si para invartit in ceapa asta, ca asa multa fiind, vreo ora am lasat-o sa-si faca de cap pan' s-a caramelizat situatia si-a fost gata de asezat pe aluatul ce s-a ridicat la ceruri ca nebunu... Acu ce-i drept recunosc c-a fost portie tripla, da jur ca mergea triplu la patrat ! Ca multa ceapa fiind, un wok cu fundul bombat doar putin - obisnuit cu cantitati mai lumesti gen 3 - 4 cepe, nu 2 kg dintr-o lovitura si o plita hi tech cu inductie.. a fost nevoie de ceva timp nene. Ca plita asta super cool are un sistem de detectare automata a formei vasului, care ajusteaza zona fierbinte si se muleaza fix pe situatie, economisind energie. Mai mult de atat   e si super safe, ca oricat de imprastiat/a ai fi, suprafata din jurul vasului ramane rece, eliminand orice risc de accidente. Poti sa-ti uiti lejer si fara batai de cap rujul/cravata pe aragaz cand ii pregatesti lui/ei un ceai cald ;)

Cat despre Ralu... a fost diva in bucatarie, parol ca da!! A prefacut, cu cea mai mare seriozitate ever, o pufosenie dulce acrisoara de Lime meringue pie, ba bine ca 3 la numar, fix sa te ungi pe suflet cu ele!

Si clar ne-a vrajit pe toti si ne-a indulcit sufletele inmiresmate de atata ceapa ;))  Da mai, dar fuse pissaladiere, adik ansoa, masline, ceapa caramelizata, ce mai.. arome de Provence ;)

Si nu s-ar fi intamplat toate astea fara colectivul Electrolux si Gollin Haris. Exista in oamenii acestia minunati un je ne sais quoi ce te topeste de la prima vedere, te face sa-i iubesti cu si fara motiv si sa-i multumesti Lui ca ti i-a scos in cale ! Multumesc tare Carmen Georgescu, Roxana Diba, Livia, Anca, Bogdan !  You really made my day  !!