The Cube by Electrolux

Nu-i poti cere soarelui mai mult soare, nici ploii mai putina, cum nu poti sa-i ceri unicitatii sa respire prin toti porii ei mai multa pasiune si estetica ce depaseste oricum limita cunoasterii experimentale. The Cube nu este un cub. Este un felinar care lumineaza locul unde ii este pozitionata arhitectura caracterizata printr-o asemanare cu realitatea pe care o indica. Este o notiune proiectata pe doua tipare fundamentale adevar si provocare, care nu a permis eludarea niciunuia dintre cele doua esente tari ale conceptului si a creat, in fiecare locatie unde si-a facut resimtita intr-un mod acut prezenta, un impact vizual pe termen lung, construind simbolul unor amintiri memorabile.. and i'm definitely sure ca nu vorbesc doar in numele meu, na !

Daca aveti nedumeriri de ce vorbesc despre Cube, va destainui eu: va amintiti tortura asta exotica, da?

Cu fiecare vot primit din partea voastra, mi-ati mijlocit calatoria spre Milano. Cuvintele imi sunt lipsite de expresie iar un simplu multumesc consider ca e prea putin ! Sunteti de nepretuit dragii mei! Ma inclin! 

Si uite asa la ceas de seara, intr-o lucky zi de miercuri, pe un drum pietruit aflat in laterala Catedralei Santa Maria Nascente, o usa mica, usor ascunsa in arhitectura Pietei Domului creiona pentru noi ceea ce urma sa fie  o zi ca nici o alta... caci de n-ar fi, nu s-ar povesti.. o da!

Cube ne-a primit cu bratele deschise si uite asa impreuna cu Brindusa, Catalina, Lavinia, Andreea, i-am trecut pragul insotite bineinteles de Carmen care ne-a schitat jurnalul personal cu trairi ca-n basme. Multumesc frumos Carmen!

Am fost provocate sa intram in acea atmosfera scenografica ce ne-a permis sa ne simtim firesc in compania unui pahar de sampanie Thienot 2004 si implicit a doua aperitive: ton invelit in toast cu crema de ricotta, parfum de ghimbir si aroma de wasabi..

.. urmat de preferatul meu: delicatele scoici Saint Jacques cu trufe negre pe pat de cous cous si legume..  o carne alba ca laptele, dulce si cu o textura deosebita.. Merita sa le incercati o data, dupa.. n-o sa le ziceti ever nu, parol !

Apoi a urmat ceva spectaculos: ne-am indepartat din centru spre structura de aluminiu alb laser a restaurantului, iar interiorul cu nuanta sa alba ca gheata a fost imediat animat de masa care cobora din plafon fixandu-se pe doua masute tintuite in covorul care imbraca pe intreaga portiune a mesei parchetul din lemn. Cat despre incalzirea ambientului a fost anticipata de aprinderea sfesnicelor si zambetele de pe buzele noastre.. Cam toata seara am tinut-o intr-un WOW! ;) Mai multe poze aveti aici.

De aici incolo totul e poveste, cu vinuri alese si preparate culinare 'finisate' vizual si parfumate de numa.. adevarate calatorii organoleptice create de Chef Andrea Canton, detinator a unei stele Michelin, chef al restaurantului La Primula din Pordenonesi, ce face parte totodata din organizatia Jeunes Restaurateurs d'Europe.. in spatiul deschis destinat bucatariei in care dominau cuptoarele Electrolux cu abur si plitele cu inductie a caror folosire a dus la intensificarea gustului preparatelor, la crearea unui contrast desavarsit al texturilor. Sa vi le destainui dara, da?

O supa cu spanac, peste Sole si 3 feliute de paine cu migdale - urme ilegale a unei painici ce ti-ar ingenunchia orice dieta daca ai avea-o in plenitudinea ei la masa... acompaniata de un vin sec din 2008, pe numele lui de scena Rivolla gialla di Oslavia Primosic.

Au urmat tagliolini cu ton si sos de rosii proaspete ce mi-au schimbat perceptia despre paste in general. Secretul lor sta in modalitatea de preparare: fierte initial, apoi bagate in cuptor. O nebunie usor crocanta, cu un sos subtil parfumat cu cimbru, ceapa rosie si capere, acompaniate de Schloss Johannisberg un Riesling Kabinett Feinherb din 2009 ce i-a intensificat si mai mult gustul.

Sepia cu legume sotate in unt Friuli si sosul de cerneala de sepie a fost pentru mine un exemplu curat de rafinament gastronomic. Untul Friuli special obtinut pentru restaurantul Cube a dovedit ca esentele tari se ascund in lucrurile aparent lipsite de importanta. Dar omg ce savoare ii da untul acela preparatului.. nu pot s-o descriu in cuvinte, sorry guys u have to taste it! Acompaniat cum numai un bun somelier cunoaste adevarata valoare - de un Chateau Belgrave - Haut Medoc Grand Cru Classe din 2005.

Nu nu, inca nu s-a terminat ;) Ultimul fel principal a fost un medalion de caprioara medium-rare cu ragout de caprioara, radicchio si cafea.. Asta e farfuria Catalinei, eu o atacasem pe a mea si abia apoi mi-am amintit de poze ;)

Iar apogeul acestui rasfat culinar a fost desertul... o spuma de ciocolata alba si cardamom cu sorbet si sos de clementine si capsuni, cu foi subtiri din gris si zahar brun. OMG!! N-am savurat in viata mea asa dulcegarie fina, orgasmica, parfumata cu cele mai nuantate in arome clementine. Iar vinul wow... un Abraxas Passito di Pantelleria cu aroma puternica de smochine, fina de curmale si nuci.. un vin profund de prin 2007 ce ne-a incantat simturile si nu ne mai dadeam plecati spre casa. 

Ma bucur enorm ca am adus cu mine acasa amintiri incredibile din aceasta excursie: oamenii dragi cu care am mers, locurile pe care le-am vizitat, dar mai ales preparatele culinare pe care le-am degustat. Atat va mai zic: restaurantul Cube by Electrolux merita vizitat macar o data in viata pentru grija cu care sunt pregatite toate elementele, pentru nebunia orgasmica organoleptic vorbind, pentru arhitectura vizuala puternica la nivel iconic, pentru privelistea uimitoare care glorifica patina lucrurilor vechi, pentru oamenii amabili si atragatori care au grija ca totul sa fie perfect.

Fursecuri cu levantica si scortisoara

Acu ceva timp in urma, intr-o zi de vara cand picura-n valuri caldura pe noi, m-am capatat cu un pachetel plin cu levantica! Multumesc frumos Andreea, love u! Si tocmai ieri parfumul ei salbatic mi-a iesit in cale, cotrobaind in magicul sertar cu mirodenii. Si am concluzionat rapid: fursecuri imbatate-n levantica, ghimbir si scortisoara.. hmm ca tare as vrea sa le-ncercati si voi acum ! 

Simplu ca buna ziua.. levantica, miez de seminte /nuci / migdale daca aveti in casa puteti incepe treaba..iac'asa:

Prajiti la foc mic intr-o tigaie sau in cuptor 360 grame migdale si miez de seminte.. o gramada potrivita formata din astea doua luate impreuna sau separat, puteti folosi si nuci .. ce aveti voi prin casa, nu mai zaboviti.. 360 g sa fie, in rest va faceti de cap.. 

Macinati bine samburii aia, adaugati 2 oua mari, 60 grame stafide, o lingurita rasa cu scortisoara, o lingurita rasa cu pudra de ghimbir, 2 lingurite cu levantica, un praf anason (daca nu-l aveti sau pretuiti nu-i bai), 2 linguri pline cu esenta de rom, 4 linguri pline cu zahar, 100 grame unt la temperatura camerei, 4 linguri mari pline cu faina integrala de macese (sau faina alba de grau ... depinde de voi). 

Amestecati bine si mai adaugati un praf de faina doar daca e cazul la final. Consistenta e umeda, uleioasa, tare usor de lucrat cu ea. Dupa ce ati incorporat ingredientele, luati biluta de aluat, o intindeti frumusel pe masa de lucru (cu sucitorul sau manual) si o modelati care cum vreti. Iar cuptorul sa va fie preincalzit deja la 170 grade, ok?

Le coaceti timp de 15 -20 minute, va orientati in functie de flacara. 

Apoi le pudrati c-un praf de zahar pudra, scortisoara si cam asta e povestea toata. Usor de pregatit, aromate si parfumate de numa..

Cheesecake cu ciocolata alba si parfum de menta

Oh boy, am mancat dulcegaria asta acu vreo 2 saptamani! Inca o zi si faceam pierduta reteta printre hartiutele cu notite.. Dar a avut grija my friend Ralu sa bata cu lingurita-n tastatura si sa strige dupa cheesecake.. ;) Asa ca iata-o in toata splendoarea ei aici .. 

Dar mai intai o sa strig in gura mare dupa oven ;) Plss, Santa, afara sunt inca munti de zapada, nu trebuie sa cobori pe nici un horn sa-mi lasi un oven nou nout si sa ma scapi de magaoaia care si-a pierdut orice zvac!! Promit sa-ti fac o partie buna pe masina! Mda, acum sa nimeresc masina, ca-i ascunsa bine c-o plapuma de zapada si mi-e sa nu i-o curat vecinului nene. Buba e asta: cuptoru' nu mai arde bine dle! Adica il potrivesc eu la 180 grade, dar michiduta ala mic isi baga coada si-n zece minute flacara se micsoreaza de parca ar fi un 150. Si stau cu ochii pe el ca pe butelie si manevrez la platane pana il ridic in ceruri ca sa-i creasca elanu si sa-mi parleasca si mie dulcegaria asa cum trebuie! Cam tanjesc dupa un cuptor nou, ce zici poti, poti?? Da na ma multumesc si cu un elf sa mi-l repare. Pls Santa plsss !

So, ma-ntorc la cheesecake! Sunt innebunita dupa dulcegariile ce contin branza dulce/ mascarpone in cazul ei.  Daca nu aveti mascarpone, mixati branza dulce apoi adaugati niste smantana si e mai mult decat delicioasa substituirea, o sa vedeti voi!;)

Acum facem altfel blatul.. nu mai sfaramam biscuitii in maini ca la cheesecake-ul cu dulce de leche sau cel cu dovleac copt.. ci pur si simplu ii face praf la mixer 1 minut. Sa fie toata pasta asta fina, untoasa si usor crocanta dupa copt. Si graiesc vorbe pentru o tava de 18 cm, pentru una de 26 dublati cantitatea, va rog. 

Pentru blat faceti deci praf 180 grame biscuiti petit beurre pe care ii amestecati bine cu 100 grame unt la temperatura camerei.

Tapetati tava de tort (cu inel detasabil) cu hartie de copt si putin unt, varsati acolo 'blatul', distribuiti-l pe toata suprafata, imbracand marginile tavii mai mult de jumatate si dati blatul de biscuiti la frigider.

Preincalziti cuptorul la 160 grade. Apoi urrmeaza umplutura: 500 grame mascarpone (SAU 400 grame branza grasa dulce - blenduita pentru finete - amestecata cu 100 grame smantana grasa), 400 grame ciocolata alba topita la bain marine, 50 grame whisky, 60 grame zahar pudra, 3 oua M, zeama de la 1 lime, coaja de la o lime si o sticluta cu esenta de menta Dr. Otker - 38 ml. 

Eu folosesc de regula mascarpone Galbani, dar puteti folosi orice marca inclusiv branza aia dulce.. e minunata combinatia oricum! Intai de toate topiti ciocolata alba la bain marine picurand acolo si cantitatea de whisky si stati langa vas ca nu cumva sa se prinda cineva ca n-aveti altceva mai bun de facut. Pe bune acum, invartiti cu lingura in ciocolata si incercati sa o topiti pe toata luand la un moment dat vasul de pe foc. E o chestie legata de temperatura / termomentru, dar n-am asa ca eu o topesc si ma ghidez dupa ochi. In momentul in care aveti o mare de cioco si totusi niste bucati pe acolo, luati vasul de pe foc si amestecati continuu pana se va topi si ultima bucatica din dulcele alb. 

Dupa ce ati topit ciocolata o lasati deoparte si incorporati pe rand ouale in crema mascarpone. Adaugati apoi esenta de menta.. da da pe toata, zeama de lime, zaharul pudra si coaja de lime daca doriti (eu n-am pus de data asta ca ma jucam cu poza la limeta si-am uitat s-o tund zero; da voi sa puneti daca vreti ) Adaugati si ciocolata alba topita in compozitie si incorporati usor ingredientele. Nu amestecati prea mult, ca ce-i prea mult strica stiti, da? Apoi turnati umplutura peste blatul pe care in tot timpul asta l-ati tinut in frigider.

Scoateti tava de la rece, turnati compozitia si predati-o cuptorului preincalzit pentru 1 ora la 160 grade.. hmm nu vreau sa va zic cum/cat am tinut-o eu;). Important e sa nu scoateti cheesecake-ul din cuptor dupa acel timp scurs, ci sa-l lasati acolo sa se raceasca lent, pentru a evita craparea; apoi se stabilizeaza el in timp de vreo 3-4 ore. 

In rest, chef de o dulcegarie putred de bogata in arome sa aveti dupa ce se raceste isprava... ca ascultati la mine.. no sa va mai opriti! Poze n-am multe ! Da hai sa fim seriosi: cine mai are chef de poze cand la masa provocatilor cu o dulcegarie ciocolatoasa se intinde finut o treaba de 18 cm, dementa de aromata, cu un gust fin de limeta fix mulat pe situatie? Spuneti acuma si voi !

Reteta imi apartine in totalitate in case u wonder.

Restaurantul Phill - poveste fara sfarsit

Am ajuns la Phill calcand pamantul invelit cu plapumi albe peste care se asternea necontenit inca un val gros de zapada, asta-n dimineata zilei de luni.. Mda, lunea ce tocmai a trecut peste noi si care, cel putin mie, mi-a lasat amintiri placute, incarcate de perceptii-n fel si chip. Iar acolo, in incinta restaurantului Phill o creatura imensa ma astepta.. Parca-mi simtea emotiile, asa ca m-a abordat pe un ton familiar mie in astfel de situatii .. ala mut, cu un aer strengar, dezinhibat si creator de senzatii si mi-a dat de-nteles ca locul/totul e safe, o da! I-am zis in gand 'helloo', pentru Edi et moi si abia cand am urcat treptele am inteles io mai bine ca nu visez colorat - designul fluid, viu si complex chiar exista, nici n-am o relatie speciala cu animalele, ci doar imi imaginez chestii talky alien stuff cu figuri animaliere stilizate gen Phill elephant si mi-am zis tot in gand.. dle' da ci cuuuull e za plaaace-ul asta!! 

Deci back in buziness cu vorbele, ca mi-am epuizat cele doua saptamani de concediu ;) Si uite asa scurt si la obiect, va zic ca joi, pe 17 feb, restaurantul Phill si-a creionat lansarea oficiala alegand drept tema un meniu  delectabil inspirat din cartea 'Meniul Perfect' de Gordon Ramsay - publicata de Editura Litera.

Oky doky si ce-am cautat eu acolo luni? OMG, pai I love that man chef. I-am tras la 'tigaie' jumatate din retetele ochite in Bucataria lumii si cum toti prietenii ma stiu cat sunt de in love cu retetele lui (sau cel putin din cartile pe care le semneaza) am mai primit inca o Bucataria lumii - fratilor imi ajung 3, parol, o vreau pe asta din poza de mai sus!!!;)

Later edit!: and the book is mine ;)) multumesc frumos Diana!!
Si mare mi-a fost incantarea cand am primit invitatia Dianei de a gati alaturi de Dan Boerescu - Bucatarescu si Anca Rusu - Printesa polonic in imaculata bucatarie a restaurantului Phill - mai multe poze vedeti aici

No bine, trebuie sa recunosc c-am avut oaresce emotii, hai sa le zic multee.. asa-i mai cinstit ;). Emotia asta mi-e in egala masura friend & enemy pe 'teren virgin', da n-am ce-i face c-o am in sange si o savurez constient abia dupa ce dispare, huuhh ;).

Da am lecuit-o pe moment cu-n adjuvant puternic de XY % alcohol aplicat repejor in bataia pustii lui Dan, le care l-am beut, hic!.. Si dupa ce mi-am scos nuiaua din dos, totul a decurs lejer si misto petrecandu-se lucruri delicioase dle', parol ! Chipul luminat al lui Hristu Prevenda - Cheful restaurantului Phill si coltul de paine din mana lui Dan muiat de zeci de ori in dressingul ala imi valideaza isprava, tadamm ;)

In povestea asta eu pregatit aperitivul .. ceviche de somon, o nebunie fusion cu care va lasati paf invitatii in mai putin de 15 - 20 minute cu preparat + aranjat farfuriile! Si va desfasor asa scurt reteta. Notati va rog:

300 grame file de somon foarte proaspat (fara piele), 1 ardei chilli rosu (fara seminte si taiat fin), 1 ceapa verde fasonata si taiata fin pe diagonala, 1 catel mare de usturoi curatat si feliat fin, o mana de frunze de coriandru sau creson.

Iar dressingul il pregatiti amestecand c-un tel urmatoarele ingrediente: zeama de la 1 lamaie mare mare, 2 linguri cu sos de soia nesarat, 2 linguri cu ulei de susan, ulei de masline pentru stropit, sare de mare si piper negru proaspat macinat dupa gust si un praf de zahar tos.

Cum decurge treaba: taiati cubulete mici (de vreo 2/2 cm) sau feliati subtire fileul de somon, pregatiti celelalte ingrediente intocmai cum v-am scris mai sus, pe care le amestecati cu pestele si peste toata chestia asta turnati dressingul.

In mod traditional procesul de marinare dureaza 3-4 ore, dar stilul fusion permite mai nou marinarea in mai putin de 15 minute, pentru ca zeama aia de lime denatureaza proteina din carne, gatind-o la rece si-n timpul ala veti avea placuta surprinza sa observati cum se prinde de somon o pata alba de culoare intocmai prepararii la cald. Dupa minutele scurse presarati frunzele proaspete de coriandru sau creson si serviti, pam pam!

Apoi a trecut la aparate Dan! Pentru pretenii mei crazier than me care-si imaginau c-o sa fiu urmatorul bunny / doe / rabbit, va dezamagesc spunandu-va ca Bucatarescu mai si gateste, si gateste bine, sic ;). Deci scoteti-va din minte imaginile cu mine naked cu boneta pe cap lovind c-o tigaie fundul lui Gordon de Romania (care-o fi el;)) si cu al meu dandu-se de trei ori peste cap, transformat ca-n Tugulea Taichii intr-o musca bazaindu-mi la ureche "Pasol na turbinca, ciorti lady" ;)))  Dan a pregatit "doar" un biban de mare la cuptor si cus cus cu lamaie si mazare - o grozavie nu alta.. Cus cus-ul ala cu limeta si mazare e sufletul pereche al bibanului.. Cum fac rost de peste, pregatesc reteta si v-o prezint. E un must do definitely !

Iar Anca, adorabila 'printesa' a pregatit si ne-a incantat cu mousse de limeta - acru si dulce in the same time, dar nu mai dulce decat ea insasi !  Iar daca strigati dupa reteta o later edit, ok? ;) 

Dupa acele clipe petrecute in bucatarie, a urmat linistea aia magulitoare de dupa, cand toti ne-am asezat la masa si am gustat din fiecare preparat! Apoi a urmat ziua de joi, lansarea la care eu din pacate am lipsit motivat in Italia, drept pentru care va multumesc pentru aprecierile torturii exotice... ma inclin voua si-mi cer scuze pentru absenta - celor de la Phill!

In momente din astea, ar fi maxim de buna a clona, am zis!! ;) Da eu i-am soptit oricum din prima clipa 'elefantelului Phill' c-o sa aibe parte de-o poveste minunata fara sfarsit!

Cat despre joi, totul a fost mai mult decat perfect - asa mi s-a soptit ;) Meniul recreat de noi a fost multiplicat, astfel incat fiecare invitat s-a rasfatat cu preparatele inspirate de Gordon, in timp ce experienta culinara a serii a fost complinita de mancarurile marca Phill si vinurile LacertA, totul purtand amprenta inovatiei. Si sa nu uitam de atmosfera rafinata da?? Si l-am ratat pe Piersic, omg!;(

Iar eu m-am suit p'o sa si v-am spus povestea mea.. Cat despre voi - Drumul Potcoavei nr. 120 trebuie sa va zica de acum inainte ceva.. e Phill care simte alaturi de voi, va daruieste in acelasi timp: clipe pentru voi si momente de voie buna in spatiul special creat la parter pentru copiii care va insotesc si mai mult decat atat va umple burtica in a very very special gourmet way.. startere frantuzesti precum Foie gras - reteta casei cu trufe; Tuna Tataki - preparat medium rare in crusta de pesmet, ghimbir, alune de padure; supa thailandeza Dtom Yam Gung cu creveți, ardei iute, nuca de cocos si mirodenii; supa frantuzeasca de ceapa, cu branza Gruyere, paste si risotto; selectii de peste si fructe de mare si preparate din carne de peste mari si tari.. Cat despre masuta asta.. e special pregatita pentru voi !

Tort cu ciocolata si visine alcoolizate

Dle, da stiu ca-i pezevenchi mare tortul asta! Ti se plimba limba-n gura dupa cioco drogul ala, mintea ti-e incetosata de atata alcohol si mai ca-ti vine sa tragi cocosu' pe nas in frenezia aia! Nu te poti abtine si mananci pana-l dai gata.. tu pe el sau el pe tine! Punct d'as pune aici si niste zeci de poze, ar putea sa urle-n 'gura' mare tortul asta mult mai bine decat mine! Da n-am multe! ;)) Ca era musai sa tin in echilibru fraiele relatiei intre 6 'frati de cruce' si sa impartim rezonabil un tort de 18 pe diagonala lu peste prajit! Si m-am spurcat singura, m-au spurcat si ei, dar na! Sa va puneti pofta-n cui fratilor! Cand am de 26 cm nu veniti!;) 26 sounds exciting, right?? ;) Credeti-ma ca e! Dublati cantitatea, sau mai precis 1 + 1/2 sa fie !

Consistenta e rupta din Rai: cu rauri de cioco ce-i inunda sculptura, o umezeala dulce ce-i strapunge-ncheieturile, in timp ce alcoolul va sensibilizeaza simturile intr-o armonie perfecta invaluita intr-o ploaie de coco-stele! Porn chocolate star, parol!!

Nu cere amanare nici o zi, asa ca notati va rog: 165 grame ciocolata cu lapte, 60 grame unt, 70 grame zahar, 2 oua, 2 linguri esenta de vanilie, 35 grame faina, 70 grame alune de padure, 75 grame ciocolata alba, 50 grame visinata (acu na daca-i puneti viski nu cred c-o sa strige nu!!) si visine din visinata - multe sa fie - cat puteti 'duce' voi si diagonala tortului.. 

Tapetati la baza o tava de tort cu diametrul de 18 cm - cu hartie de copt, ungeti tavita cu unt si pudrati-o cu faina. Incingeti cuptorul la 180 grade si apoi.....

Topiti la bain marine ciocolata cu lapte si untul, apoi luati vasul de pe foc, amestecand continuu pana cand astea doua ingrediente se intrepatrund. Adaugati zaharul si invartiti cu lingura p'acolo pana cand e dizolvat sa zicem complet. Adaugati ouale batute bine cu furculita (intr-un pahar - sa nu ne cauzam singure batai de cap cu muntele de vase dupa ;)), faina si amestecati cu spatula-n compozitie (mixerul nu intra in afacerea blatului). Macinati alunele de padure si incorporati-le o data cu esenta de vanilie...

Dati pe razatoarea mare ciocolata alba si ce credeti? Ofc o puneti la treaba sa blend in amestecul ala dulce.

Apoi turnati chestia asta in tavita pregatita din timp ...

si ta-dam in 25 - 35 minute la 180 grade e gataaa!! Depinde si de cuptor! Il verificati dupa timpul ala scurs, sa nu aibe bulbuci de cioco p'afara ca nu vorbim de tortura cu ciocolata si caramel, nici imbracat nici dezbracat, sa iasa perfect.. Cum va ziceam mai sus are o consistenta umeda la interior, indesata si merge al naibi de bine singur, fara nici un echipament! Al meu e indragostit de prajitura asta - asa simpla, dar cand e completata cu ce vine mai la vale intra in delir cand vine vorba de imparteala.. ce-l atinge atunci nu se cheama altruism ;)

Dar cum eu aveam niste musafiri pe vine, am mixat strasnic 200 grame smantana grasa pentru gatit sau pentru frisca (da nu-i puneti frisca, plssss!!!, ca dati orzu pe gaste) cu 1 lingura cu varf zahar pudra. Am taiat pe din doua blatul..  ca la carte intr-o parte, ca deja mancasem niste visine din visinata.. Da, lasati-l sa se raceasca bine inainte, ca-i destul de greu de feliat si abtineti-va daca se rupe ceva, ca s-a dus pe apa sambetei toata isprava.. o sa rupeti/taiati/mancati din el si-o sa uitati de toti si toate!  Si mai bine, ca sa nu va mai chinuiti cu taiatul e sa coaceti compozitia asta in doua tavi - sau va riscati na, zic si eu. Am pus pe primul blat o parte din smantana aia batuta, am dresat-o sa stea neclintita cu o puzderie de visine alcoolizate peste... mai mult decat vedeti voi aici .. nu mai era alb nicaieri ;)

..  a urmat iar niste smantana peste visinele astea putred de bogate in arome, urmatorul blat alcoolizat cu vreo 50 ml visinata apoi l-am imbracat pe tot in albul ce-a ramas...

.. iar la final l-am invelit c-o pelerina din fulgi de cocos (cam 100 grame) si gataaa!!! 

E criminal tortul asta, pa cuvantu meu si-a celorlalti 5 de ne-am batut pe el, l-am facut si ne-a facut praf!!