Cartofi la cuptor cu ceva...

Our minds must be fed.... si dupa deliciul de ieri, simteam nevoia de ceva mai putin insemnat, usor de facut, dar yammy... Si chinuindu-ma sa impac si capra si varza, nu ma intrebati 'cine e ... care', mi-am folosit neuronul care tocmai se desfatase cu o tableta de cioco si mi-a venit ideea... cartofi la cuptor. Helllooou... mi-am zis, eschivata de simplitatea cu care-mi hranesc capriciile... no chocolate for u, from now on...

Asa ca speriata de limitele ce mi le impun, am dat iama prin frigider si am tot scos...

Am incadrat cartofii, pudrati cu sare (vreo 5 - 6 la numar, feliati) intr-o tava de tort :)))  bine unsa cu unt. 

A urmat un rand de bacon, altul cu ciuperci taiate marunt si rondele de rosii. Am turnat 100 ml vin alb, 2 linguri cu ulei, un praf de sare si piper, am pus o folie de aluminiu peste si am dat tava la cuptor pentru 45 minute, la 160 grade.  

Dupa minutele astea, timp in care-mi semnalam ca pot mai mult de atat, am premiat amestecul cu niste linguri cu smantana si fara folia de aluminiu, am pus iar tava in cuptor pentru 15 minute.

S-au bucurat toti 'pretenii' din vecinatatea aluia indopat cu ciocolata degeaba... Am asezat portiile pe niste foi de salata, am presarat putin marar uscat deasupra si mi-am zis ... va tenteaza dragilor? (cu neuronii vorbeam ofc :)). Restul, stiu ca sunteti speriati de 'capriciile mele'.... si de faptul ca mai vorbesc singura sometimes :)))

Oricum.. primesc iar ciocolata !! <  chiar si pentru capriciul asta stafidit??? - veti spune >.. 

DA!  Pentru ca e yammy, yammmy !!!

Fresh de ghimbir, lime si menta verde

Simteam cum ma pandeste o raceala, asa ca mi-am propus sa-i dau cu usa peste nas. Am luat hapurile necesare, dar ma palise gustul ala amar, necrutator de fiecare data. Imi trebuia urgent un fresh vitaminizant dulce-acrisor, asa c-am dat pe razatoare 200 g ghimbir si am feliat 2 lime. 

Le-am aruncat intr-o carafa si le-am incleiat bine cu 4 linguri cu miere, apoi am turnat 1,5 l de apa cu bulbuci si o frunza - doua de menta proaspata. Am dat 'vitamina' la frigider, ca inca nu ma durea gatul. Am sorbit un pahar dupa vreo... 5 secunde.

I-am rezistat mult, ce-i drept ! Langa delicioasa caracatita cu garnitura de orez ,  

mi-a ajuns direct la corason...

Caracatita cu garnitura de orez

Poveste lunga cu dansa, caracatita.. I ate it once acum vreo 13 ani, pentru prima si ultima data - pana azi. Aveam 2 motani, unul mai zapacit ca altul, care se intreceau zi de zi in pretentii culinare. Ajunsesem sa mancam, eu si colega mea de camera, ketchup pe paine, in timp ce motanii haleau pachetul trimis de acasa, pentru care schimbam 3 'metroaie' pana la gara, ca sa intram in posesia lui. Si cum primeam noi pachet, asa - saptamanal, s-a nimerit intr-un week-end sa gasim printre ouale invelite-n ziare, ca sa nu se sparga si cartoanele cu dulciuri care ne mentineau glicemia la un nivel constant... o conserva! cu o caracatita desenata pe ea... 

Eram in sesiune, n-aveam timp nici sa mestec, daramite sa gatesc. Si oricum, pe vremea aia legam sarmalele cu ata, sa nu se desprinda foaia de varza... asa ca conserva aia (musai am omis virgula) a fost considerata in ziua cu pricina - un super lunch, ce mai.. deliciu nu gluma..  Am halit-o ca purcelusele cat ai zice "sase, vine profa".... cam greu evident, aveam ceva de mestecat la cauciucul ala.... dar in fine, nu ne-a stat nici in gat..  A doua zi m-a intrebat mama ce-mi face Tomita, daca a mancat caracatita.. asta era mai pretentios decat Axl - ce vreti, inca eram fan Guns N'Roses. Am avut un flash in minte cu noi hlapaind conserva cu caracatita pentru pisici si apoi un stop cadru cu un juramant "Ever nu mai mananc caracatita".... si uite-asa au trecut 13 ani....

Pana azi, cand decretez ca s-a spart ghinionul ala..

Am descongelat 500 g caracatita for humans, aici dovada...

pe care am pus-o la fiert pentru 1 ora in apa cu putina sare si vreo 3 linguri cu otet. Intre timp am taiat julien o ceapa mica, jumatate ardei rosu, 1 morcov mic si vreo 5-6 ciuperci din alea mari si le-am trantit in wok-ul incins cu ulei de masline. Am adaugat o mana de curmale, sare si piper dupa gust.

Caracatita gata fiarta, aici dovada...

... am taiat-o frumusel si dupa ce s-au calit legumele, cam vreo 8 minute, am facut-o partasa leguminoaselor de sezon. Am turnat peste amestecul din wok 2 linguri cu otet balsamic si 50 ml vin alb.  

Cele 2 capatani de usturoi, mana de busuioc proaspat, tocat marunt, si 1 rosie maruntita bine, aruncate peste caracatita, au fost cireasa de pe tort.. Am lasat combinatia la foc mic, pana a scazut sosul, cam 10 - 15 minute, timp in care am dat ture- ture cu lingura de lemn prin wok, nu cumva sa mi se arda delicatesa ;)) ..

Si cum stiti deja ca lucrez la patru maini, am pregatit in timpul asta si garnitura de orez.. 200 g orez (un pahar orez- la aproape 5 pahare cu apa) + 1 plic cu zahar brun, 1 lingurita rasa cu sare si piper alb dupa gust.   Et voila, caracatita cu garnitura de orez.

Si ca sa ma citez de mai sus, "deliciu, nu gluma"...

Sa aveti pofta !

Fruit cake

Am revenit cu cealalta dulcegarie pe care am prestat-o de ziua lui Eduard. Fiind sclava timpului, imi era indispensabila o reteta simpla, dar excelenta la gust... o prajitura care sa nu necesite tehnici complicate, ci dimpotriva sa-mi slujeasca doar un vas, in care sa pun toate ingredientele, sa le amestec....si gata...

Mi-am aruncat privirea in "Cakes - Angela Nilsen" - cu care m-am tot laudat in stanga si-n dreapta.. si am gasit o reteta din prima... Dundee Cake - pe care am adaptat-o putin la ce-am gasit prin casa, fiind indeplinite totodata si doleantele de mai sus.

So, primul pas: am facut o crema din 200 g unt si 200 g zahar.

Dupa, am adaugat 4 oua, pe care le-am incorporat bine in crema. Am trantit mixerul in chiuveta si m-am folosit doar de o lingura de lemn; altfel riscam sa raman fara mixer, de la consistenta pe care o capata compozitia in urmatoarele etape....Am turnat treptat 250 g faina, 50 g alune nesarate, 50 g migdale - macinate, 1 plic cu praf de copt, 350 g fructe deshidratate (curmale, stafide, prune, smochine, caise) formandu-se un amestec compact, care cu siguranta-mi indoia mixerul sau lingura de inox, ca-n Matrix...

Si pentru ca Dundee implica Brandy, mi-am propus sa-l branduiesc bine de tot.. Asa c-am turnat 60 ml Brandy, nu 30, ca la carte. Si pentru ca deja intrasem in priza, dupa atatea ore de pregatiri, am lasat putin cartea deoparte si mi-am facut de cap. Am adaugat un mango, dat pe razatoare, coaja de la 2 portocale si sucul lor, zeama de la o lamaie, 1 lingurita rasa cu scortisoara si una cu ghimbir.

Am dat niste ture prin compozitie, am turnat-o intr-o tava de tort - 26cm diametru-  (you know the drill:  foaie de copt, unt/ulei, faina), am decorat-o cu niste migdale si am predat stafeta cuptorului pentru 2 ore la 180 grade, timp in care am trecut la munca de jos: spalat, aspirat, bla bla... sigur ati trecut prin asta, you know what i mean....;)))

Asa arata dupa 2 ore de stat la caldurica. E lucios ca nasul Mosului, dar nu de la canuta cu vin fiert, ci de la atata branduiala...L-am intepat cu o scobitoare si l-am ametit rau de tot...

Si drept dovada ca a fost delicios, n-am reusit sa-i fac nici o poza in profunzime.. 
... s-a consumat tot...

La Multi Ani Eduard !!! Tort aniversar cu mousse de piersici

 Minunea mea a implinit pe 11 februarie 3 anisori si deja este cu "un degetel mai mare si mai puternic" - quote Edi.

Ii aratasem cu o zi in urma o carticica  cu fel de fel de "torturi"....iar la intrebarea care-ti place cel mai mult,  mi-a sfidat experienta cu o stafie acoperita in martipan si un stup cu albine, dar cea mai apriga dorinta a fost sa execut "niste gandaci".... Super usor !!! Daaa :)) Gandindu-ma ca-mi va trebui un an sa execut gandacii cu pricina.... ca sa nu mai zic de odioasa stafie (de, e baiat mare...si nu-i e frica de nimeni si de nimic).... am inceput sa execut blatul.

 Am batut spuma 9 albusuri cu 5 linguri cu zahar tos si separat 5 galbenusuri cu 5 linguri zahar. In spuma de galbenus am turnat 7 linguri pline cu faina, 1 1/2 praf de copt + 1 esenta de vanilie si vreo 5 linguri din albusurile batute spuma.

Apoi am incorporat cu lingura de lemn restul de spuma de albus, incet, ca sa nu se lase compozitia. Am turnat amestecul intr-o forma dreptunghiulara, (36cm*26cm) si l-am dat la cuptor pentru 45 minute la 180 grade.

Apoi a urmat crema... mousse de piersici. Imi venea sa azvarl cratita cu totul si sa bat repede niste crema la plic (ma fugarea timpul ca pe hotii de cai) dar mi-am pastrat cumpatul si...

Am turnat 4 plicuri de gelatina in 200 ml apa rece... Intre timp am mixat 400 ml frisca lichida cu 200 g zahar pudra si am dat-o la frigider.. Am batut 4 albusuri cu 3 linguri zahar tos si intr-o cratita am pus, la foc mic, 4 galbenusuri cu 2 linguri zeama din compotul de piersici, pana s-a format o crema, pe care am lasat-o la racit.

 Am zdrobit piersicile (fara sirop) dintr-un borcan de 850 g de compot .

Dupa ce s-a racit crema de galbenus, am turnat peste ea albusurile spuma, apoi piureul de piersici, gelatina dizolvata, iar la final frisca. Si pentru ca deja mi se ridicase paru-n cap, pentru ca Edi manca niste corn flakes si vroia sa-i pun si "d-astea''-n crema...am zis sa nu ma stresez degeaba, ca doar nu-i tortul meu si am macinat 100 g corn flakes, pe care le-am turnat in compozitie. Am facut testul cu lingura (adic' am lins-o bine) si n-am fost deloc dezamagita de rezultat... Bravo Edi.  Poze, ioc, n-am step by step...

Am lasat crema in frigider pentru jumatate de ora, timp in care am marcat inceputul unei alte dulcegarii...(cake cu fructe uscate, migdale, ghimbir, bla, bla...vin cu reteta...) 

Apoi m-am apucat de asamblat..Am taiat blatul pe din 3 si nu l-am insiropat. Blat, crema, capsuni proaspete, iar blat, crema, capsuni, blat si putina frisca deasupra, sa se prinda bine martipanul de el, pe care cu chiu cu vai, l-am intins peste ditamai tortura..

 Nici o stafie, nici un gandac...s-a razgandit Edi intre timp cand m-a vazut ca modelam la plastelina aia de pasta de zahar, colorand-o in 5 culori Wilton. Am zis ca-i cel mai simplu sa execut niste floricele, aveam deja experienta...asa ca m-am pus pe treaba. Initial mi-am zis ca 5 sunt suficiente, dar flacaul meu si-a exprimat clar dorinta...multe, multe..si asa a fost. Si-a pus semnatura pe tort, prin stelutele alea pe care le-a executat singur, pe care musai le-am folosit desi n-aveau nici o treaba p-acolo.

 Asa arata cel mai chicios ornament ever, dar pe bune ca a fost overrated de copii si parinti..

La Multi Multi Ani iubire !!

Pentru cei care indraznesc sa-mi critice "opera" , luati d'aici..

Zambetul e pentru toti ceilalti....