Tort cu ciocolata si caramel

De la inceput spun ca aceasta postare nu poate fi citita "printre randuri".. Va trebui intr-o maxima masura, sa parcurgeti, cu ochii mintii si cu limba impleticita, de zeci de ori fiecare pixel din fiecare poza.. Si da, urmaresc intentionat acest lucru!;)... Fiecare imagine, lipsa de formalitate a ingredientelor .. toate astea luate impreuna sau separat, reprezinta un pasaport impresionant atunci cand aveti la masa desfraului .. pasionati de cioco si caramel, ce vor fi atinsi in cele mai sensibile coarde ale perceptiilor organoleptice si nu numai, admit chiar niste coarde psihice atinse de la inceput cu toata puterea..;)

Intru-cat am convenit, cu mine insumi, ca experienta oferita de prima tentativa de a pune in aplicare aceasta dulcegarie sa faca obiectul unor cercetari laborioase, din cioco biblia primita in dar de la my lovely Roxana.. , marturisesc cu riscul de a-mi primi bataia cuvenita din partea amicilor de pe FB, ce au strigat din rasputeri dupa reteta vazand imaginea, ca da.. am executat de atunci inca de 4 ori aceasta tortura culinara, pentru a percepe maxim notiunile declansate, da maxim am zis, da da!! 

Si cu fiecare bucatica gustata din acest tort - literalmente divin, perceptia capata forma, prin fiecare impresie ce actioneaza asupra sufletului indragostit de cioco.. Si uite asa ma las prada sentimentelor si recunosc: I love this chocolate tort!!!

Sa indraznesc sa zic ca n-are faina si nu ingrasa??? hahahahahaaaa;)))) E demential ! Si cu ingaduinta voastra  va infatisez reteta:

Intai de toate mesteriti caramelul din: 175 grame zahar, 3 linguri apa, 120 ml smantana grasa de gatit,  1 lingurita rasa cu sare de mare -musai, 120 grame unt, astfel:

Turnati zaharul si apa intr-un wok.. (e cel mai potrivit pentru treaba asta.. ca nu se prinde nimic si-i tare usor de manevrat, tinand cont de viteza cu care trebuie sa executati operatiunea). Incalziti delicat wok-ul la puterea mica, amestecand zaharul din el pana cand acesta incepe sa se topeasca sub presiunea caldurii si a apei. Mariti puterea flacarei pe medium si permiteti-i zaharului sa fiarba nederanjat de nici o lingura de lemn... Dar urmariti operatiunea asta cu ochi de vultur.. 

Cum vedeti ca-si schimba culoarea si devine aurie toata miscarea, invartiti wok-ul cu toata treaba asta, evitand sa amestecati caramelul prea mult. Luati imediat wok-ul de pe foc, adaugati sarea de mare si smantana de gatit amestecand cu cea mai mare abilitate ingredientele astea-n caramel... Nu prea-i timp de poze, ca se intareste nebunia asta dulce-sarata si ne-am lins pe botic cu o amagire dura, prea cristalizata...  Aici aveti la vedere cristalele de sare.. 

... iar imediat dupa, urmeaza valul de smantana amestecat cu cea mai mare iuteala ever..;) 

Apoi adaugati untul (la temperatura camerei) si amestecati vartos... nu-i timp de poze in etapele astea si de prea multe vorbe.. apoi lasati caramelul la racit, in timp ce topiti pentru blat ciocolata.. De retinut ca alchimia prefacerii ingredientelor in caramel pastreaza o parte din misterul crearii, datorita exigentei timpului... indulgenta demasca esecul si nu vrem asta !!

 Incingeti din timp cuptorul la 180 grade.. sa nu uitam asta.. da?

Topiti la bain marine 250 grame ciocolata (eu am folosit de menaj prima si a doua oara, apoi ciocolata fina Milka, iar gustul a fost desavarsit de fiecare data indiferent de ciocolata), 160 grame unt si 175 grame zahar avand grija ca vasul ce le contine sa nu atinga bulbucii de apa din vasul ce-l sustine..

Dupa ce s-au topit ingredientele luati vasul de pe foc, varsati continutul intr-un alt vas incapator (ajutandu-va de o spatula de silicon, nu folositi mixerul) si amestecati continuu incorporandu-le. Adaugati apoi 25 ml esenta de vanilie (Dr. Otker) si 120 grame migdale prajite, nesarate, macinate.

Separati 5 oua..  caci urmeaza galbenusurile adaugate pe rand sau in acelasi timp (merge si si, clar) .... incorporate bine in compozitia de ciocolata si migdale...

... Apoi militariti bine armata de cavaleri albi, respectiv albusurile, si incorporati pentru inceput o parte din cantitatea de spuma, ajutandu-va de spatula de silicon.. e rau de buna si absolut necesara prezenta ei in fiecare bucatarie.. iar apoi turnati restul de spuma de albusuri, incorporand lejer pentru a nu permite bulelor de aer sa patrunda prea mult compozitia..

Tapetati o tava de tort cu diametru de 24 cm cu foaie de copt, ungeti bine forma cu unt, inclusiv foaia de copt de la baza formei si turnati jumatate din compozitia blatului de ciocolata..  Apoi intervine caramelul... Turnati raul de caramel in centrul formei, apoi ajutati de un betisor imprastiati putin caramelul prin compozitie, cat sa-ti intinda tentaculele prin mai multe parti.. avand grija sa nu ajungeti cu el pana spre marginea formei.. 

Apoi turnati restul compozitiei de ciocolata si migdale si la cuptor cu el.. Pentru 35 minute la 180 grade.. Daca vedeti bule de caramel la suprafata tortului rezistati tentatiei de a pune mana, ca frige al naibii de tare ;)) Lasati magia asta sa se raceasca complet, timp in care veti vedea ca se va lasa putin sub greutatea ingredientelor si lipsa unui agent de crestere... dar nu va faceti nici o grija.. sunt exact etapele prin care trebuie sa treaca minunea...  Dupa ce s-a racit il pudrati cu cacao et voila:

Apoi serveti tortura in compania unui motz de frisca sau unei inghetate de vanilie... 

Si oricat de grav v-ar speria gandurile de dupa desfraul culinar, iar sufletul vostru mai e capabil, dupa o vizualizare indelunga a acestor imagini, sa opuna rezistenta in fata tentatiei.. fratilor beti niste apa ! Parol ca da ! Si lasati-va tentati de entitatea dorintei de a preface acest divin tort .. over and over and over again!!

Knorr - "legume in bucate"

Admit de la inceput ca i'm a freak cand vine vorba de condimente universale la pachet. Mereu am considerat improprie contopirea lor in mancare, rezultatul fiind un gust aproape identic pentru orice as fi preparat. Asa se face ca invitatia Roxanei Diba de la Golin Harris de a preface "legume Knorr in bucate" alaturi de alti foodbloggeri, a fost mai mult decat o provocare. Si printre sughiturile lui Edi, am raspuns da! Ca doar ne stiti, noua ni se intampla intotdeauna niste treburi, ba Klabax, una alta.. 

In compania Andreei - Chinesefood, - my lovely friend - ne-am aruncat 5 persoane trupurile intr-o masina si nenea cu taxi a accelerat ;). Poate va intrebati daca m-am gandit vreo clipa ce voi gati pana sa ajung acolo?! No way, m-am avantat in provocare ca fata mare la maritat.. fara sa stiu ce ma asteapta, da da! ;) Si zau ca nu-mi pare rau c-am zis: here i come!! Mi-am luat rochita salvatoare cu vreo 8 pisici pe ea, cei "doi motani" si am ajuns exact la ceas de seara cand in bucataria spatiala Unilever se intampla alchimia unui produs revolutionar Knorr - legume in bucate..  de 10 ori mai multe legume.. pam pam !!

Si astea fiind spuse am purces la treaba pe echipe..  Andreea - Gurmandino si Brandusa - Cooking with my soul, Lavinia si Sorin - Bucatari sub acoperire, Andreea - Chinesefood impreuna cu mine..

Si uite asa ne-am pus sorturi de gala, ne-am ales locurile in nava spatiala cum va spuneam, unde am gasit totul intr-o ordine de nedescrie in cuvinte si dotare cum nici nu va imaginati.

Daca va intrebati ce era cu rasul asta pe noi... in etapa asta de.. no thinking..  ne simteam bine mai !! ;) N-am halat alb ca mi-am luat rochita cu pisici c-un scop anume.. daca dadeam kiks, ma gandeam s-o scot la capat c-un zambet si un miaauu !! Dar din fericire nu fu cazul !! rrrrr !! ;) Asa ca aici imi exersam ranjetul.. iar al meu Motan cel viteaz imortaliza la maxim toate momentele !! Thank you my love!! 

Apoi s-a incins atmosfera, lucrurile au inceput sa prinda contur, in timp ce noi ne frecam mainile si ne storceam ''hardurile'' incarcate de idei .. 

Cu atata materie prima la-ndemana, imi venea sa iau cate putin din toate si sa prefac niste treburi.. in timp ce Andreea imi citea printre randuri ce condimente magice se mai gasesc in plicul cu pricina.. pe langa altele si sofran... o da!!

- Anto, tu la ce te-ai gandit??

- Nu am cugetat nici o clipita pana acum! Dar ma gandesc ca scopul fara miza e ca sacrificiul fara glorie ;) Vreau sa simt pe barba mea, sa-mi demonstrez cat de util, sau nu, e Knorr. Uite un sac cu cartofi!! hellllooo baby!! Knorr, butter,  & peanut scrie pe ei.. 

  

si i-am luat!!

Si totul a mers struna.... Am pornit de la concluzia enuntata in primele randuri si nu ne-am propus trei ipoteze = adica o reteta, ci chiar trei .. tocmai pentru a intari sau contrazice concluzia si a argumenta printre randuri.. Si uite asa, am mai ales noi niste pui, orez si am pornit experimentul Knorr..

Cand am pus orezul la fiert in care am adaugat putina sare si Knorr.. gandul m-a dus in secunda urmatoare la turtitele de orez cu susan.. o nebunie salvatoare.. Cat de mari sau umflat legumele in pene..  Nu-i acolo nici un morcovel raschetat de noi in bucataria Unilever, e chiar Knorr - legume in bucate, da !

In timp ce puiul isi pregatea odihna intr-o marinata mortala de usturoi pisat, marghiran, scortisoara, miere de albine, sos de ciocolata, tabasco sos (iute), sare, ulei de masline si o galeata de vin..

.. Edutu a adaugat elementul cheie.. condimentul Knorr.. si am trimis puiul asta la culcare pentru o juma de ora, asa..  Se vede clar, da?? Munca noastra in echipa a functionat exemplar cu al treilea si respectiv al patrulea element .. banuiti voi care, cum  si de ce.. ;)

Au urmat cartofii aia curatati intr-o clipita de Andreea.. io n-as putea ;) - si o intrebare.. gasim peanut butter?? Nu!  Lacrimi si suspine, dar parca fu si mai bine, ca alora le stiam deja magia, doar vroaim s-o testez pe seama lui Knorr...Vorbesc despre cartofii aia dementiali la cuptor cu cimbru si busuioc o stiti dara, da?? Ete, povestea astora fu alta, si mai breaza.. mai cu seama unt, cimbru uscat, pesto de busuioc, usturoi pisat, alune sarate, miere de albine, inca un praf de sare si ofc Knorr.. 

Si cu toata puterea inainte, am blenduit bine toate ingredientele alea, imbracand cartofii cu acea minunata crema... Andreea pregatea un sos demential, dulce acrisor, pentru turtitele de orez cu susan..  iar puiul ala inca se odihnea..

Iar cartofii impaturiti bine in hartie de copt, ca sa transpire si sa se parfumeze cu toate aromele ce-l impodobeau, si-au gasit drumul in cuptorul incins pentru mai bine de o ora..

Cum sunt plitele si cuptoarele alea?? Fratilor, transformers 3 le-as numi eu.. Am dat-o si pe bere si tot nu m-am invatat ce si cum ;)) Dar lasa, next time... imi fac un upgrade la ''hard''.. ;)

Si in timp ce pregatea Andreea turtitele, iar puiul clocotea deja sub flacari.. ii pregateam puiului inca o baie cu baza Knorr..

L-am adapat apoi bine bine si l-am lasat sa se soteze in pace, in timp ce-i mai aminteam din cand in cand c-un bat de lemn ca veniram dara sa mancam, nu sa dormim.. I-am adaugat si o ceapa taiata bucati...

... si uite asa l-am intors pe mai toate partile, pana a scazut sosul, s-a umplut puiul asta de respect, in compania unui vin alb parfumat si-a pretioaselor arome..   Si-n timp ce my lovely Andreea perpelea turtitzele de zor, gandul imi era deja la sosul ce se va bulbuca putin mai tarziu sub ochii nostrii.. ;)

Nu va mai zic ce parfumat era, cu Andreea la aparate nici nu putea sa iasa altcumva.. 

Si cam asta fu toata miscarea din trupa noastra..  Si ca sa-i citez pe minunatii bucatari din echipa Knorr - Unilever .. o miscare/ trei ipoteze = retete / materii prime lucrate bine, gustoase, pline de savoare!! Pam, pam !

Cu placere trebuie sa recunosc ca ma bucur ca mi-am zdruncinat concluzia initiala.  Ma bucur ca nu mi-a fost frica de dezamagire si m-am lasat prada ispitei de a testa daca intr-adevar am de ce sa consider improprie adaugarea condimentului Knorr - legume - in bucate si pe baza argumentelor pe care vi le insirui mai jos ca la scoala, pot spune: Knorr legume in bucate rules peste condimentele universale testate de mine candva ! Iar Eduard s-a hotarat la sfarsit sa luam si acasa cateva ;))

Unu la mana, in urma procesului de uscare legumele isi pastreaza proprietatile.. asa zice echipa.. iar eu in faza asta ii cred, sau nu, pe cuvant. Doi - cand sunt adaugate in apa se hidrateaza si isi recapata forma initiala.. o da, ati vazut si voi mai sus!

Si cu siguranta, toti am simtit pe barba noastra cum emotia este una din marile placeri care se savureaza abia dupa ce dispare.. !?  Dupa acele clipe petrecute in bucatarie, a urmat linistea aia magulitoare de dupa, cand toti ne-am asezat la masa, si-am gustat din fiecare preparat!

Andreea si Brandusa ne-au ademenit cu pui basquaise .. plin de savoare.. 

Lavinia si Sorin - ne-au ispitit cu niste paste minunate gratinate cu mozzarella si decorate ca pentru concurs ..

Iar minunatele noastre gazdele - reprezentatii echipei Knorr .. Andreea, Cristi, Ionut si Robert, ne-au fermecat la propriu si figurat cu Involtini de porc cu dovlecel, servite cu spaghete in sos de rosii.

Si fara sa detin monopolul revelatiilor terestre, imi permit sa-mi expun parerea, care, zic eu, nu poate fi decat bine-venita, despre alchimia care-i atribuie lui Knorr, fara supliciu, calitatea de a da savoare mancarii -  in care-l regasim sau nu vizibil (depinde la ce instrumente, forte din exterior e supus, v-am lasat sa trageti cu ochiul mai sus), si de a fi complementar cu celelalte mirodenii, arome ce nu se afla in plicul cu pricina, ci adaugate de noi, neestompandu-le acestora din urma gustul, parfumul, formand un melanj perfect..

Ca o concluzie: aromele, marimea, ca si cuvintele, numai in anumite combinatii au valoare si nu produc panica!!;) Deci, pentru cei care folosesc condimente universale la plic si cei care-si doresc sa le incerce ...

Knorr - legume in bucate - da.

Concurs - "Cutitele ceramice ne usureaza munca"

In ultima vreme in loc de flori primesc cate o farfurie! Da, da .. nu un set, ca n-am nevoie;)
O farfurie pentru fiecare zi de primavara, o cescutza pentru fiecare zi de vara .. Cutitele cica nu se daruiesc.. ca se lasa cu interpretari, (absurd as zice eu ;)) ... ci se castiga in CONCURSUL organizat in apetisanta casuta a Bucatareselor vesele!

Nu da nimeni cu barda like-ului de FB, e cu jurizare .. hmm veti zice si mai greu ... parol ca da!;) Dar ma-ncumet si eu!! Poate cu astea nu-mi mai tai buricul dejtului, ci-mi lustruiesc unghia si-mi armonizez miscarea .. si astea fiind spuse va imping de la spate si pe voi.. Mai e putin timp .. mai exact pana pe 2 octombrie!

Si de altfel cum as putea sa lipsesc cand stiti cat de mult pretuiesc VANATA!! Asta-i cheia - preparatul ce-o include pe my preciousssss!!

Ofc Calzone sa fie (http://www.dulcegarii-culinare.ro/2011/09/calzone.html) ca-mi transpira limba-n gura dupa el!  Succes tuturor participantilor si ofc mie !!;)  Ca n-am cutite ceramice si vreaaaau si euuuu ! pam pam

Calzone

Cui nu-i place calzone sa graiasca acum, sau sa taca in vecii vecilor! Ma intreb oare cine nu pofteste asa isprava? E ca o shaorma impaturita cu de toate, numai ca lipia-i pizza, iar cina e la-ndemana pe farfurie sau in mana ;) .. un melanj perfect!  ...voila!

Si cum vara a ars cu valvataie, ne-a incantat cu fructe si legume fel de fel (desi la mine nu s-au prea vazut ;) le-am mancat pe ascuns, va zic eu !) m-am predat cu sau fara gratie toamnei, ademenindu-va cu isprava asta faina, unde mai pui ca-i Provocarea Dulce Romanie a lunii septembrie, si mai cu seama ca pana-n octombrie gasim vinete de-ale casei! Ce-o mai urma, va zic eu ;) Si despre cate n-as mai vrea sa va scriu, despre Ratatouille si multe alte bunatati ce-o contin pe my lovely vanata, dar pana una alta vorbim despre o bunaciune de calzone ce-o contine, ca doar stiti deja sau, daca nu, luati d'aici povatza si reteta: I love vanata!

Pentru blat asigurati-va din timp cu urmatoarele: 280 grame faina alba, 16 grame drojdie proaspata, 2  linguri pline cu ulei de masline, 170 ml apa calduta, un praf de sare. Puneti ingredientele intr-un vas (separat amestecati intr-un pahar drojdia proaspata cu apa calduta.. apoi o turnati peste aisbergul de faina) si incorporati ingredientele pana se formeaza aluatul.

Ungeti un vas cu putin ulei de masine si lasati acolo bila de aluat pana-si dubleaza volumul.. sa tot dureze operatiunea asta in functie de temperatura, da sau ba? Cam juma de ora as zice eu sau chiar mai bine, depinde ce mai trebaluiti intre timp. Atunci am pregatit si minunata pissaladiere, asa ca aluatul din spate ii apartine.. Asa arata umflata toata-n pene..

Despre invelisul asta e rau de bun, dar al naibii de rau ... ca-mi da batai de cap, nu imediate recunosc, si pentru ele numai cantarul e de vina ;) Acest smartASS al tehnologiei moderne ce functioneaza pe baterie, nu ezita sa-mi arate cat si sa-mi aminteasca cum si de ce! Evident i-am facut felul ! Daca aveti probleme faceti ca mine .. ;) Si cand o sa va intrebe copiii "mamiiii de ce vorbesti cu oglinda??" Spuneti-le.. pentru ca sunteti niste divete si incercati sa credeti si voi asta!?! ;))

Ii subtire ca o lipie, ziceti voi?? ;)) Pai dara, noi ce vorbiram mai sus? Vreau sa-mi intre pe trup si la anu rochita d'acu ;)) Dar va garantez ca n-o sa vreti mai mult aluat de atat.. E ca un corn barosan umplut zdravan cu de toate p-un diametru pe cercul groazei de 28 cm - cam pe atat as bate palma dac-ar fi perfect, dar nu-i ;).

Cat despre umplutura e timpul sa vorbim acum:

Incingeti nitel 50 ml ulei de masline intr-un wok, curatati 2 cepe potrivite si le taiati julien, o vanata mititica de fix 350 grame - raschetata in cap si coada, in rest prezenta cu trupul si coaja ei.. Deci cubulete scrie pe ea, plapande, parfumate aruncate clar in wok sa nu se prinda nika, impreuna cu bucatile de ceapa, 3 catei de usturoi pisati, 1 ardei foc de iute feliat, 50 grame sun-dried tomatoes intregi = adik rosii uscate la soare  (Sacla Italia am folosit eu) scoate asa din ulei si montate peste cubuletele de vanata. Toate astea sotate hmm cam 8 minute la foc potrivit. Atat! Apoi aruncati peste legume 1 lingurita (cam plinuta as zice) cu sare de mare musai ... ii da un gust asa de buuunnn, amestecati si le uitati putin in wok.

Dupa ce s-a umflat coca-n pene vreo 30 - 40 minute in functie de caldura, (timp in care s-a racit si umplutura, ca altfel va topeste coca ;)).. va spalati pe maini, faceti putina mizerie cu faina pe masa de lucru, framantati coca, rupeti aluatu-n doua, ca doar ne facem ca muncim, nu?.. si intindeti pe rand cate o foaie.. V-am zis mai sus.. cam 28 cm pe diametru.. dar nu tineti musai sa va iasa perfect rotunde, sunt bune si strambe parol ca da !;).

Amu vine si treaba cu porcu.. .cam slabut el in persoana celor 100 grame dar ii haiducesc frate si mai clar cotlet... il feliati dupa plac, il amestecati cu legumele si chiar daca o sa spuneti ca sunt calica nu puneti mai mult de atat ca o dea pe afara porcu sau legumele.. Iar daca va ramane putina umplutura (da sa nu faceti asta, ca intra da, da!!) .. o mancati fratilor nu stati pa ganduri !! Mai vin colea si 100 grame mozzarella taiata si asta cubulete, aruncate-n umplutura ca s-o facem lata dara, ca despre calzone ii vorba nu de vreo mancare desueta ce-o ignora, da?

Deci, suntem in etapa aluatului intins.. Dupa ce intindeti cate o bucata din aluat, il mutati pe tava mare de cuptor in care veti coace cele 2 calzone, altfel va treziti cu toata umplutura printre degete si coca rupta-n sapte capete? Hai ca rimeaza, o las asa. ;). Eu am pus si foaie de copt, ca cuptorul meu e mai smartASS decat cantarul si mi-e frica rau de el! Voi faceti cum credeti, dar io as zice ca nu va costa nika daca-mi urmati sfatul?!;)

Umpleti juma de cerc cu juma de umplutura (largiti cercul daca simtiti ca-i trebuie), lasand cam 2 cm liberi pan' la margine,.. inveliti umplutura cu pledul de aluat ramas neatins, ungand marginile cu putina apa, sigilati-le cu mana sau ajutati de furculita.. e mai practic asa dar cine umbla dupa ea, in fine... Ungeti apoi calzone cu putin ulei de masline si le bagati pe amandoua in cuptorul zdravan incins din timp la 220 grade pentru 15 minute.. hai 20 daca aveti cuptor ca-l meu;)

A da, eu n-am pus sos de tomate si tare v-as ruga prima data s-o faceti ca mine asa... n-o sa aveti nevoie nici a doua oara.. e perfect asa!;) Iar daca-i post moaamma sa tot vina !! Chiar daca excludeti proteinele nu aveti de ce va plange..  Apoi ca sa fiu sincera, va cam mint! O sa plangeti langa pradatorii acestei minunatii daca nu le scapa o bucata neatinsa! Daca o sa va placa? Apai sa tot mancati imparateste direct de pe fundul de lemn din ograda.. Cine mai are rost de farfurie cand papila cere, gura striga, raurile curg a ploaie-n gura si simturile se aventureaza dirijand miscarile membrelor superioare?

M-am suit in locomotiva ca ma trage Edutu de fusta si trebuie sa-mi iau trenu in primire... uuuu tuu-tuu-tuu-tuu... sau cum zice Edu.. uuu ciu-ciu-ciu-ciu.. !;))) Adevarul e ca asta primesc cei care nu fac calzone.. ;)) Ha!ha!!;)