Trufe raw

Postarea asta e din gama raw da bun ;) Si nu, nu cred c-o sa vedeti aici o desfasurare nedesfasurata de forte raw vegane prea curand! E scump dom'le ! Sa traiesti raw vegan, sa bei din licoarea tineretii - a se citi lapte de migdale - nu-i chilipir deloc! Asta nu inseamna ca nu veti primi in dar deserturi raw incercate si gandite dupa capu' meu.  Si cum o poza face mai mult decat o mie de cuvinte, luati de aici si interpretati-i parfumul, consistenta si deliciosenia..

Cum ziceam ieri, imi mustaceste prea mult gandul la chestiuni profane si simt asa apasat si rece o fractura imaginara a intelepciunii mele raw vegane, deci o sa le iau treptat, soltac soltac pe toate.. salate, porc, dulcegarii culinare, chestii raw fix pe limba mea pe care-i aplicata din nascare o anumita marja de perceptie a chestiunilor dulci si sarate, fix ca-ntr-un perpetuum mobile compus dintr-o spirala a contradictiilor .. porc vs raw! Deci asa, da!

Reteta e simpla, basca poate fi folosita drept blat de tort raw. Daca nu va iubiti ca mine cu avocado-ul, atunci il puteti elimina si pulsa cu apa.. functioneaza la fel de bine pe principiul.. care cum vreti ;)

150 grame curmale

150 grame migdale / sau caju / sau alune

1 avocado mare - bine copt

3 -4 lingurite cu pudra de cacao + cacao pentru tavalit trufele

2 -3 linguri pline cu miere de albine

apa - cat sa obtineti consistenta dorita  (sau lapte de migdale pentru cunoscatori)

Taiati avocado-ul pe din doua, dati-i una in cap samburelui, pe care il eliminati cu cutitul bine infipt intr-insul, apoi scoateti miezul cu lingurita, si puneti-l in blender alaturi de toate celelalte ingrediente, exceptand apa. Adaugati cate o lingura doua cu apa - pana atingeti consistenta dorita a trufelor. Depinde si de marimea avocado-ului - daca e cumva destul de mare, si fara sa adaugati apa consistenta e mult prea moale pentru simtul vostru (desi e aproape imposibil), atunci adaugati cateva migdale sau nuci, altfel daca nu e nevoie de apa, nu mai adaugati deloc. Eu de exemplu am adaugat destula apa, cam 50 - 60 ml.. da' na, asa e pe fix gustul meu ;). Trufele nu-s tari, ba au chiar si o migdala incorporata in centru, tocmai bune de muscat.. daca vrei o adaugati si voi, daca nu ba! La fel de bine puteti folosi cirese deshidratate, nuca de cocos deshidratata. Repet.. consistenta si umplutura o decideti voi. Lasati amestecul in frigider timp de 1 ora, apoi formati trufele. E mult mai usor de lucrat cu ea, rece fiind.

Luati in palme o cantitate mica de compozitie, prefaceti-o intr-o chestie rotunda pe care o infasati in pudra de cacao (eventual bio ca sa fim vegani in toata regula) si gata. Sa va mai zic ca, deloc raw - puteti folosi umplutura asta + cirese + putina esenta de migdale - rulata intre niste foi de placinta, bagata mai apoi la cuptor? omg, e nebunie, incercati va rog ;)

Le tineti la frigider, asta daca nu le terminati in cateva minute ;) Sunt absolut grozave, jur! As putea trai cu un asemenea desert o zi intreaga si inca o zi, doua, peste prima ;)

Despre Street Delivery, trufe raw si niste treburi

"Numele meu e A.S.S., 'fumez' porc de vreo treijde' de ani si (cica) vreau sa ma tratez" 

 nici sa n-aud  "llooooolll" in grup, ok?

Chestiunea de mai sus mi-o zic adesea in momentele in care burta imi e plina cu porc evident, si judecata mi se topeste sub amprenta lui, intocmai cascavalului pe o pizza abia scoasa din cuptor - pe numele ei de scena - Carnivora (musai) - my middle name, ce sa mai!  Indecizia are si ea semne de punctuatie, care vin insotite de niste zvarcoliri interioare asa din te miri ce ;) ...al 'mirarii' (chiar am ajuns sa gandesc/fac eu asta?) strivit de semnul intrebarii - cu un mare why sau why not in coada; intrebarii (de ce sa ma tratez, cand 'io la o adica il iubesc - pe el porc care este intr-un asa hal de bun, bun) - cand ma vad pusa la zid, de mine insami si de una singura, c-un mare pahar cu smoothie verde = niste frunze de salata, busuioc si cateva de morcovei, blenduite si innobilate cu apa (omg! nu pot sa cred ca fac asta); si exclamarii (e musai dom'le sa-i dau peste bot porcului, ca doar circula chestia asta total neinspirata 'esti ceea ce mananci' si chiar nu vreau sa cred despre mine, ca-s porc bun, adica in toata regula) si cand citesc (ca eu n-am, dohh) despre perfectibila combinatie intre celulita si porc versus constiinta! Si ce sa fac, ce sa fac mai?

Si, ca intotdeauna, exista un totusi! Acum o luna de zile - ca de atunci tot rumeg si rumeg din cand in cand iarba si abia azi ideea in sine - la Street delivery si mai apoi atelierul raw vegan al Oliviei Steer, s-au intamplat niste lucruri dom'le si mi s-au aprins niste becuri, beculete, becusoare bleu, verzi si-ntr-un final roz, am primit palme si pe stanga si pe dreapta (virtuale ofc, ca veganismul asta nu-i masochist deloc), le-am pasat porcului si m-am cam lasat de el, sa vedem cat ma tine. Da pui am voie (!!!), ca nu e porc.

Ca am si acum un mare drooll in gura cand ma gandesc la niste bucatele mici de chorizo, fasii de prosciutto, si-o tiganie de bacon prajit - varsate asa peste-o salata cu rosii si verdeata, na! Bun nene, bun, 'nu radea'! Lame, i know! Da voi judecati singuri, ca fix acu dezbat si eu problema negru pe alb, si insiruindu-mi asadar gandurile aici, va conjur sa-mi intariti voi una din convingeri (le-am lasat la urma di 'tat), cu argumente, cu tot, pro si contra!

Da s-o iau cu inceputul... ca asa-i frumos! Habar n-am avut pana acu o luna, ca intr-un locsor din Bucurestiul asta mare, de vreo 6 ani incoace, se petrec niste lucruri fabuloase. Strada Arthur Verona, aka Street Delivery, isi pune lacat la inceput si sfarsit de strada in fata vehiculelor pe 4 roti - de obicei la ceas de vara, vreo 3 zile, si fix in Parcul Icoanei se dezbraca de secrete: arhitectura, arta stradala, teatrul, muzica, atelierele culinare, yoghinii in starea lor naturala (infasati doar, o stare zen de numa'), hipsterii adevarati si entertainmentu'. Iar toata chestiunea asta, redata in totalitate pietonilor, e organizata an de an de Fundatia Carturesti si Ordinul Arhitectilor din Romania, o-la-la!;)

Si se pare ca 7-le mi-a soptit sa spun da;), si mare mi-a fost bucuria sa le impartasesc minunatilor participanti, dornici sa afle din gura mea profana, despre mancarea sanatoasa, sa le graiesc vorbe-aplicate, despre uleiuri bio, bulgur, basca de oua m-am bucurat sa explic maxim, parfumuri de menta, busuioc, alune, toate astea contopite-ntr-o salata sanatoasa numita Tabbouleh (cand vedeti rosu in fata ochilor, dati click) despre care v-am vorbit acu ceva timp in urma, cand Plafar a binevoit a aduna laolalta oameni pasionati de cooking sanatos, treaba serioasa dom'le, nu gluma!

Si uite asa au organizat oamenii astia cu ale lor puteri de provenienta proteica zamislita dintr-un pumn de migdale sau nuci - un concurs in care FB-ul a fost aruncat in aer de retete raw vegane, vegetariene care au purtat amprenta oamenilor frumosi de s-au infatisat pe Street Delivery in ziua aia de duminica - celor ce mi-au fost alaturi - le mare multumesc, si mai apoi ne-am cunoscut in toata multimea noastra, cunoscatori raw sau nu, dar dornici de cunoastere (ca mine), la atelierul Oliviei Steer - tinut, unde altundeva decat intr-un Plafar - pe Radu Beller mai exact, da.. vedeti aici spotul video realizat cu Olivia.

In duminica aia, in Parcul Icoanei, introducerea mea a fost finuta, fara conotatii raw (si fara discutii imbecile despre porc, ca altfel mi-o luam pe coaja), luand in calcul fiertura sparturii de grau si rezultatului cotcodacelii cocosului asupra unor gaini in calduri, dar musai bio toate - alimentatie naturala si sanatoasa nene, ca nu ne-am jucat doar povestind incins si interesant, ci am facut acolo niste treburi.. Faina misiune, dom'le, da!

Mai ales ca my lovely Ralu (care absenteaza motivat acu si pe care o pupacesc cu drag) m-a incantat cu prezenta. A durat o ora atelierul culinar, timp in care m-am imprietenit pentru prima data in viata cu o plita electrica.. din aia de camin, am intalnit oameni frumosi si interesanti, asa ca fu' misto treaba, plus explicatii, explicatii.. ;) la o ora arzatoare din zi!

Unde mai pun la socoteala ca-ntr-una din zile, Edutu meu prezent in fapte ne-a arat si explicat cum si-n cate feluri se incordeaza muschiul vanos, si musai cum se despart niste cirese si visine de samburi.. Asta da clasa, dom'le! no, ziceti voi acu'!

Asa, acum ca am tot dat din casa, sa continui.. Intr-o zi din timpul saptamanii, imediat dupa Street Delivery, am cunoscut-o in toata splendoarea ei adevarata, in carne si oase vegane pe Scufita Rawsie. Da nene si eu credeam ca-i facatura, dar exista in toata desavarsirea ei! Cantec de leagan ii era vocea, chipul sculptat in creme naturale, subtire ca o copilita de-a 9- a, dotata sufleteste cu un compendiu raw vegan, deci da!

Am picat pe scaun de cum am intrat in Plafar, i-am prins Ralucai mana ca-ntr-un cleste si i-am zis..  "soro, daca vezi ca ma pierd in fata alunelor scufundate in lapte de migdale si ma zbat ca o naluca sa le pescuiesc; daca incep sa ling semintele de susan ramase in urma bulgarasilor ce le contin; daca observi ca mi se indeseste pe loc parul cand sorb din salata facuta nectar, si mi se tranforma dejtele in betisoare chinezesti nu de alta dar ar fi fost pacat sa fac uitata in pahar o cat de mica bucatica de dovlecel prefacut in tagliatelle, imperecheat cu un pesto de caju si usturoi - absolut dementiale !!!-  da-mi peste ochi, trage-mi doua palme sa-mi revin ca altfel ii pun gand rau lui M. - raw vegan o sa scrie pe el" Zis si facut! M-am trezit luata la palme, asa metaforic vorbind - din fericire, sau pacate o sa realizez in timp - si am plecat  de acolo ca o nauca!

Si uite asa si din cauza aia, imi sterg ochii injectati de lacrimi cu dosul palmei si ma intreb.. 'A fi sau a nu fi raw-vegan, sau macar vegan, sau cel putin vegetarian'? Hai, ziceti, ziceti voi! Stiu ca postarea asta n-are zvacniri prea mari de acceptare a ierbii, ca de, porcu' mi-a intrat ca raia in piele, in creier, in toate madularele fiintei mele  - drept pentru care am ca intriga o intreaga poveste de viata si o prietenie care s-a lasat asa din mosi stramosi cu limba de moarte - deci parsiv rau de tot, dar totusi, am vreo scapare? Si daca da, cum?. Ca eu mi's tare sensibiloasa si atasata de lucrurile pe care le-am cunoscut in timp si iubit intr-o zi cat altii intr-o viata si c-un zvac de mica masochista (ca o balanta veritabila ce sunt) - cantaresc cam la modul asta lucrurile:

•  p'un taler porc (uhhh moama - coaste imbaiate-n lapte de cocos, unt de arahide, usor bulbucat cu grasime, pestritat cu sorici, marinat intr-o chestiune de-ti sta mintea-n loc si-apoi aruncat pe gratar, sau cuptor, intr-o idila perfecta cu cirese, caise, prune, etc (insert drooling face here) - pe stanga mai la vale vedeti vreo 10 preparate din porc, go, go, go !!;)) 
• si pe alt taler - constiinta mea raportata la "tinerete fara batranete si viata fara de moarte" - aspect imbracat in haine raw vegane, cica, si celulita aia de care va ziceam mai sus, sau viitoarea celulita (ca eu, acum, doar v-am zis, n-am d'aia, lol)! 

Personal va indemn sa judecati in cunostinta de cauza si sa extrageti si pentru voi taleru castigator. Chiar mi-s tare curioasa ce ganduri imbratiseaza domniile voastre, parol!

Deci, ma ajutati fetelor, ca am musai nevoie de-o ispita raw, sau macar vegana - cu documentatia stiintifica de rigoare, cu linkuri, ingrediente, principii si povesti de viata pe de-o parte; sau pe de alta - porc tata, simplu fara prea mult zvac din partea voastra, ca pe asta il stie mandea pe de rost din cale afara!! Deci, ma pot astepta la idei/sfaturi? Le primesc cu mare bagare de seama si muuuuult drag! 

Acu sigur va asteptati la reteta de trufe raw, da mai am facut-o si p'asta, dupa mintea mea din capu' meu. Absolut groazava treaba, cu un parfum si-o consistenta de sta matza in coada, bune rau, da stiti cum! Dar hai sa vorbim despre ele maine, ca acum prea mult mi-a copt mintea ba porc, ba raw si e vremea somnului de frumusete, nu de alta ;) 

Inghetata Snickers

Cestiunea asta 'arzatoare' e ca o atingere prelunga ce-ti da fiori, ca un senzual sarut - furat timid (la inceput) cu buzele umezite in si de placere.. Dupa prima inghititura insa, centrii nervosi se resemneaza si nu se opun nicicum, cand gemi de incantare. Stapanirea de sine nu starneste decat nelinistea, iar aceasta noua si neasteptata experienta te face sa te-ntrebi rusinat/a cum ai putut sa traiesti pana acum fara ea..  ea - inghetata snickers dom'le - o avalansa de arome, cu o consistenta bogata dar si finetzuri izbitoare, o aventura pe care e musai sa vi-o daruiti macar o data voua si celor dragi.

Poate va pare hilar ce zic, dar pe bune ca dulcegaria asta n-are nevoie de cuvinte, mai cu seama cand numai titlul ar trebui sa-i dicteze spiritului ciocoholic neimblanzit nelinistea dinainte furtunii. So, less words, more pictures - si-o aluzie - o sa atingeti nirvana saruvand-o, fara nici o contemplatie si asceza, pa bune! Si va conjur sa n-o luati de buna, sa-mi puneti vorbele la bataie si sa ma amenintati cu virulenta si complicitate. Si-n timpul asta si dupa ce-o prefaceti fix asa, io o sa stau cocotzata fix aci pe blog la cucurigu si-o sa culeg aplauze pentru ea, in timp ce voi veti indrazni, intr-un final, sa va cunoasteti si recunoaste slabiciunile :) 
Daca-i buna la dieta?? Ptiuuu drace! Merge struna, da mah daaa!

Intai de toate mesteriti caramelul din:

175 grame zahar,

3 linguri apa,

120 ml smantana grasa de gatit - la temperatura camerei,

1 lingurita rasa cu sare de mare -musai,

120 grame unt - la temperatura camerei, astfel:

Turnati zaharul si apa intr-un wok.. (e cel mai potrivit pentru treaba asta.. ca nu se prinde nimic si e tare usor de manevrat, tinand cont de viteza cu care trebuie sa executati operatiunea). Incalziti delicat wok-ul la puterea mica, amestecand de vreo 2 ori zaharul din el, apoi doar urmariti-l pana cand acesta incepe sa se topeasca sub presiunea caldurii. Mariti puterea flacarei pe medium si permiteti-i zaharului sa fiarba nederanjat de nici o lingura de lemn... Dar urmariti operatiunea asta cu ochi de vultur..

Cum vedeti ca-si schimba culoarea si devine aurie toata miscarea, invartiti lingura in wok prin toata treaba asta, evitand sa amestecati caramelul prea mult. Luati imediat wok-ul de pe foc, adaugati sarea de mare si smantana de gatit amestecand cu cea mai mare abilitate ingredientele-n caramel. Daca nu va grabiti sa adaugati imediat smantana in etapa asta, e posibil sa va iasa caramelul amar, pentru ca wok-ul fiind incins, chiar daca e luat de pe foc actioneaza asupra zaharului continuu si-l supraincalzeste, metamorfozand gustul ala dulce sarat in ceva dulce-sarat-amarui;) Deci fiti pe faza, ok? O sa bulbuceasca toata situatia cand adaugati smantana, dar fiti pe pace, totul e ok. Apoi adaugati untul (la temperatura camerei) si amestecati vartos cu lingura de lemn! Si cu asta basta: lasati caramelul la racit! Veti avea nevoie de intreaga cantitate de caramel, asa ca daca va trece prin minte sa prefaceti din cuvinte in tortura culinara dulcegaria asta cu ciocolata si caramel - atunci aveti nevoie de o cantitate dubla.. sau chiar putin mai mult, daca va ploua in gura dupa inca o inghetata cu cirese amare si caramel.

Next, urmatoarele ingrediente incoroneaza deliciosenia asta de inghetata.

Notati asa:

200 grame zahar,

200 migdale / alune de padure (crude) / nuci - combinatia insa, rules! (nu prea fin macinate),

4 batoane de ciocolata snickers de 51 grame fiecare,

1 lingura plina cu esenta de rom,

3 linguri pline cu esenta de vanilie,
5 linguri pline cu apa,

150 grame ciocolata neagra,

250 ml smantana grasa de gatit,

200 ml expresso,
350 ml frisca lichida,

300 ml smantana grasa de gatit,

150 ml lapte batut.

Cea mai misto alinare in toata povestea asta e ca n-aveti nevoie de aparat de inghetata! Nope! Va zic la sfarsit cum dregeti fapta. Deci, turnati in wok-ul in care ati pregatit inainte caramelul (pe care l-ati turnat intr-o craticioara sa se raceasca mai repede, da?).. zaharul, apa, migdalele macinate, bucatile de ciocolata snickers rupte asa urat / dragut cu mana si lasati totul la foc potrivit pana se preschimba la fata toata treaba, zaharul incepe sa se caramelizeze - operatiune in care lingura de lemn va e, musai, sluga, iar ochii capitan! Nu dureaza mult etapa asta, ideea e sa devina cat de cat aurie situatia, momente in care zaharul incepe sa se lege in jurul firicelelor de migdale - in cazul meu, dar si mai delicioasa si autentica e situatia daca folositi alune de padure si nuci - doar ca de data asta eu n-am avut.

Apoi turnati peste amestecul asta ciocolata amaruie si mai amestecati pe foc timp de 1 minut pana cand se transforma totul intr-o mare ciocolatoasa, migdaloasa, migaloasa si parfumata de numa... acu e timpul sa adaugati esentele, da? si apoi smantana (prima cantitate din lista de 250 ml) si mai amestecati timp de 1 minut pe foc pana se incorporeaza ingredientele. De ce nu puneti de la inceput ciocolata? Pentru ca se preschimba instantaneu la fatza culoarea si n-o sa va dati seama daca s-a caramelizat zaharul destul in jurul migdalelor/nucilor. Am pus poze cu isprava, ca sa va dati seama ce si cum..

Apoi turnati in amestecul de mai sus... toata cantitatea de caramel, cafeaua tare sau expresso-ul si lasati crema la racit. Din toata compozitia rezultata - scoateti atata crema - cat sa umpleti un pahar de 200 ml. Si daca va pune pacatu sa gustati din crema, o sa vi se rupa firul, garantat! Eu adaug in tortura din paharelul asta 3 - 4 picaturi cu esenta de migdale si apoi il las la frigider! E crima si pedeaspa, e care pe care, parol ca da!

Intre timp mixati intr-un vas smantana de gatit (cele 300 ml) si frisca lichida (laolalta) si lasati-le la frigider pana se raceste dulcegaria de mai sus, dupa care turnati totul intr-un vas incapator si incorporati cat se poate de bine (cu o spatula de silicon ca se muleaza cel mai bine pe situatie, sau eventual cu un tel) .. frisca si smantana mixate cu compozitia de migdale, cioco si caramel si laptele batut.. si dati vasul in congelator - sau cele doua vase daca nu aveti unul incapator... e destula inghetata, nu doar pentru liliputani! O scoateti din congelator din 30 in 30 minute, de vreo 3-4 ori si amestecati cu lingura prin ea (nu cu mixerul) - cat sa se regaseasca prin toata compozitia migdalele si alunele (alea din ciocolata snickers) de-au picat la fund. Si cu asta basta, m-am suit p'o sa!

Asta daca n-o sa faceti ca mine si-o sa scapati de-o cantitate impresionanta de inghetata neinghetata.. intr-un loc nevazut de nimeni (noroc ca burta n-are gura, uff)... pe intreaga traiectorie a prefacerii si drumului spre congelator. Cand o puneti in cupe pentru servit - turnati o lingurita / doua din crema aia ce-a stat cuminte in pahar la frigider (daca n-ati terminat-o asa simpla intre timp). Nu va mai zic ca aceasta crema se intareste si daca adaugati niste fulgi de cocos prin ea, sau alte cateva nuci sau migdale macinate - o transformati intr-o cavalerie de bomboane de'o sa va lingeti pe degete. Asa ca inainte de servire, o bagati la microunde 10 secunde - cat sa poata intra lingurita in ea si sa stropiti cu o savoare in plus inghetata.

Sa va mai zic ca aproximativ la modul asta - asa total insiruit mai sus -  fac io crema pentru tortul snickers?? Dar gata, mai multe nu va zic ;) pana ii vine si lui randul, cat de curand sper.. ;) Poze n-am decat intr-o singura pozitie - da stiu ;)) dar ma luptam cu hotii de cai, gen mama care impartea dulcegaria mai mult sau mai putin frateste,  cu echipajul casei. In 10 minute s-a terminat juma de tava ;) timp in care am prins-o in flagrant de 2 ori, mda! ;)

Dulcegaria asta merge catre my lovely Andie's veggies - pentru care am ales caramelul ;) - unul din cele doua ingrediente menite lunii iunie - sa duca mai departe Provocarea Dulce Romanie - minunat proiect initiat de Mihaela ~ de prin lume adunate!

Reteta caramel - Green&Black's Organic, Ultimate Chocolate Recipes

Reteta de inghetata imi apartine.

Tort de ciocolata si visine alcoolizate

Dle, da stiu ca-i pezevenchi mare tortul asta! Ti se plimba limba-n gura dupa cioco drogul ala, mintea ti-e incetosata de atata alcohol si mai ca-ti vine sa tragi cocosu' pe nas in frenezia aia! Nu te poti abtine si mananci pana-l dai gata.. tu pe el sau el pe tine! Punct d'as pune aici si niste zeci de poze, ar putea sa urle-n 'gura' mare tortul asta mult mai bine decat mine! Da n-am multe! ;)) Ca era musai sa tin in echilibru fraiele relatiei intre 6 'frati de cruce' si sa impartim rezonabil un tort de 18 pe diagonala lu peste prajit! Si m-am spurcat singura, m-au spurcat si ei, dar na! Sa va puneti pofta-n cui fratilor! Cand am de 26 cm nu veniti!;) 26 sounds exciting, right?? ;) Credeti-ma ca e! Dublati cantitatea, sau mai precis 1 + 1/2 sa fie !

Consistenta e rupta din Rai: cu rauri de cioco ce-i inunda sculptura, o umezeala dulce ce-i strapunge-ncheieturile, in timp ce alcoolul va sensibilizeaza simturile intr-o armonie perfecta invaluita intr-o ploaie de coco-stele! Porn chocolate star, parol!!

Nu cere amanare nici o zi, asa ca notati va rog: 165 grame ciocolata cu lapte, 60 grame unt, 70 grame zahar, 2 oua, 2 linguri esenta de vanilie, 35 grame faina, 70 grame alune de padure, 75 grame ciocolata alba, 50 grame visinata (acu na daca-i puneti viski nu cred c-o sa strige nu!!) si visine din visinata - multe sa fie - cat puteti 'duce' voi si diagonala tortului.. 

Tapetati la baza o tava de tort cu diametrul de 18 cm - cu hartie de copt, ungeti tavita cu unt si pudrati-o cu faina. Incingeti cuptorul la 180 grade si apoi.....

Topiti la bain marine ciocolata cu lapte si untul, apoi luati vasul de pe foc, amestecand continuu pana cand astea doua ingrediente se intrepatrund. Adaugati zaharul si invartiti cu lingura p'acolo pana cand e dizolvat sa zicem complet. Adaugati ouale batute bine cu furculita (intr-un pahar - sa nu ne cauzam singure batai de cap cu muntele de vase dupa ;)), faina si amestecati cu spatula-n compozitie (mixerul nu intra in afacerea blatului). Macinati alunele de padure si incorporati-le o data cu esenta de vanilie...

Dati pe razatoarea mare ciocolata alba si ce credeti? Ofc o puneti la treaba sa blend in amestecul ala dulce.

Apoi turnati chestia asta in tavita pregatita din timp ...

si ta-dam in 25 - 35 minute la 180 grade e gataaa!! Depinde si de cuptor! Il verificati dupa timpul ala scurs, sa nu aibe bulbuci de cioco p'afara ca nu vorbim de tortura cu ciocolata si caramel, nici imbracat nici dezbracat, sa iasa perfect.. Cum va ziceam mai sus are o consistenta umeda la interior, indesata si merge al naibi de bine singur, fara nici un echipament! Al meu e indragostit de prajitura asta - asa simpla, dar cand e completata cu ce vine mai la vale intra in delir cand vine vorba de imparteala.. ce-l atinge atunci nu se cheama altruism ;)

Dar cum eu aveam niste musafiri pe vine, am mixat strasnic 200 grame smantana grasa pentru gatit sau pentru frisca (da nu-i puneti frisca, plssss!!!, ca dati orzu pe gaste) cu 1 lingura cu varf zahar pudra. Am taiat pe din doua blatul..  ca la carte intr-o parte, ca deja mancasem niste visine din visinata.. Da, lasati-l sa se raceasca bine inainte, ca-i destul de greu de feliat si abtineti-va daca se rupe ceva, ca s-a dus pe apa sambetei toata isprava.. o sa rupeti/taiati/mancati din el si-o sa uitati de toti si toate!  Si mai bine, ca sa nu va mai chinuiti cu taiatul e sa coaceti compozitia asta in doua tavi - sau va riscati na, zic si eu. Am pus pe primul blat o parte din smantana aia batuta, am dresat-o sa stea neclintita cu o puzderie de visine alcoolizate peste... mai mult decat vedeti voi aici .. nu mai era alb nicaieri ;)

..  a urmat iar niste smantana peste visinele astea putred de bogate in arome, urmatorul blat alcoolizat cu vreo 50 ml visinata apoi l-am imbracat pe tot in albul ce-a ramas...

.. iar la final l-am invelit c-o pelerina din fulgi de cocos (cam 100 grame) si gataaa!!! 

E criminal tortul asta, pa cuvantu meu si-a celorlalti 5 de ne-am batut pe el, l-am facut si ne-a facut praf!!

Un pranz delicios intamplat la Belmondo, gratie bloggerilor

Sa tot fie vreo 5 zile de cand mi-au vazut ochii si mi-au simtit papilele un cheesecake - the good stuff nu alta - cu dulceata de zmeura cred, desi dulceata aia ..hmm, n-am mai avut putere-n burta s-o simt pe barba mea mai spre final.. Dar de, eu m-am dat de 3 ori peste cap, am topit o spatula bagand spaima-n bucatari si era clar .. nu te pui cu mine, da?! ;). Asa ca am mancat undercover in bucatarie l lingurition din imparatia gustului, la fel de grozav ca cel de care va ziceam aicea, numai ca deasupra avea un strat de jely belly - panna cotta - altceva.. Si tare fain fu' sa aud "da-ul" Francescai, managerul restaurantului Belmondo.. cand i-am zis ca io fac ce fac si mesteresc reteta, mai ales ca am tras-o-n shooting. Da' o sa va arata alta data poza!;) Asa ca-n curand o sa-mi fac de cap cu ea  - reteta ;). Vreti poze cu cheesecake-ul?? N-am!!;) Ca-n forfota aia nu m-a pandit al meu sot cu aparatul, sa-mi vada gura plina cu dulcegarii.. ;) Dar stati pe faza, ca-l handmade-uiesc curand, parol ca da si-i impartasim secretul !;)

Si cine nu si-ar dori sa gateasca de la 11 la 13 continuu, intr-o bucatarie imensa, care nu e dotata musai industrial - desi io imi imaginam dinainte lucruri - ci parca e aia primitoare de-o avem acasa (muhahaha;)), adica mare, luminoasa, dotata cu fel si fel de chestii, printre care un cuptor imens de pizza.. sigur avem cu totii acasa asa ceva ;)), niste vase suspendate-n tavan, un iatagan de chef bucatar - dat pe mana altcuiva doar pe inventar, cu o insula pe mijloc si geam larg deschis spre centrul vechi al Bucurestiului ? Pai da... eram eu sigura ca toti vrem asta...;)

Cam asta-i cocheta straduta in care oamenii se imbratiseaza si-si marturisesc lucruri.. "La vita è bella, la cucina e chiar langa nasucul nostru iubitule, hai sa mancam ceva!"... in timp ce noi am omis vita si am dat-o pe peste.. Pai altfel se putea ?  

Si cum mie nu-mi cade mana pe cutit fara un fresh de porto.. aici urmau sa fie cate patru la puterea unu.. pentru Francesca, Denis - PR-ul, Ovidiu - Lumea retetelor si setilaaa ..

Si cum ziceam, gratie Stefanei - Lumea Retetelor - care mi-a lansat invitatia,  am dat-o pe urma pe treaba, pe persoana:  Ioana - Lumea Retetelor, Andreea Chinesefood, si eu. Era si cazul ca, dupa o anumita ora incepea zarva din bucataria restaurantului... ba pizza, ba niste paste, ca doar e cucina italiana.. Asa ca am dat bir cu fugitii, ne-am impartit pe oale, pe gramaje pregatite din timp de bucatarii bucatariei ce bibilesc bucataria belmondo :).

Si cum fu? Pai Ioana si Andreea au pregatit de toate.. si nu s-au oprit pana nu s-a dat piua ;))

...bruschette cu rosii si mozzarella ...

.. al forno - trebuia sa testam cuptorul dara, nu?

....ciuperci cu usturoi si crema de branza pe bagheta magica ...

... alea de se vad in spate sunt iataganele ce mi se pasau pentru tortura de cioco si quiche...

...reteta Ioanei de clatite cu busuioc, spanac si ricotta...

... invartite si para invartite-n aer de Andreea.. 

...si asezate pe farfurie ca pentru concurs, de Dragos - un pusti de 22 de ani, bucatar in restaurantul cu pricina, care-si merita toti banii dupa parerea mea.. 

..nu stiu cati, dar daca-s putini sa-i mai dea ;)

... fettucine Alfredo...

...salata de ruccola cu somon, parmezan si rosii cherry...

Pe de alta parte intrasem in scena si eu.. Am pregatit quiche-ul de somon afumat si tortura de cioco si imi facusem planurile cum sa-mpart smecheriile pe treburi.. Am pus cartoful la fiert pentru quiche si m-am ocupat de caramel.. Si da mai, am cerut o spatula de silicon.. am primit o spatula de altceva si nu m-am mai uitat ce si cum, si-am invartit, invartit, cu gandul la migdalele care atunci au fost nuci, si la cartoful care fierbea contra cronometru, pana mi s-a topit spatula-n caramel ;) Deci da! Si am luat-o iarasi de la capat cu nitica apa si un praf de zahar.. ;)) Dar a iesit cu lingura de lemn apoi.. o invarteala-n caramel nevoie mare... va zic cu mana pe rosu, ca fusera rauri rauri ;)

L-am lasat pe asta la racit si m-am apucat de umplutura pentru quiche.. ca intre timp facusem aluatul si statea nenea asta la racit.. 

De data asta cam asa: 350 grame somon afumat, 400 grame smantana, 40 grame capere, 4 oua, 1 legatura patrunjel si una marar, un praf de piper si gata.. O nebunie, zic eu si farfuria goala.. ;) Et voila gata scos din cuptor..

Iar intre timp tortura prindea aripi catre sufletele mistuite de pofta de caramel si cioco..

Si uite asa mi-am dat seama ca am acasa un jaf de cuptor.. Aici s-a copt dulcegaria-n 35 minute la 180 grade... am modificat si in reteta mea unde initial am scris 45 .. ca mie asa mi s-au intamplat lucurile acasa.. Acu na, aveti si voi grija de buruiana de acasa, ca imparat sau cersetor va face.. Fiecare e de acum inainte pe barba lui ..;) Glumesc nitel.. doar ca aveti in vedere marja de 10 minute de la al meu cuptor la al vostru.. asta -n cazul in care nu aveti un un jaf de ariston ca-l meu..! Iar acum priviti-l pe frumosul meu.. cu rauri umede de caramel..;)

Cat despre feliuta asta... e pentru voi..

Si da.. a fost o zi perfecta de sambata.. in care am cunoscut new people draguti, mancaciosi, iubitori de bucatareala si papica..;) A fost tare fun in bucatarie alaturi de cei cu pasiuni comune.. Si musai eu vreau repetitie ;)

Si daca ar fi fost la fel de cald si misto ca dimineata, atunci cand am inceput sa ne ridicam trupurile inspre casa, se cerea d-un spritz si-o bere la teresa.. 

Dar na, next time mergem la bere si cheesecake! 

Ca nu se poate asa ceva.. eu vreau unu-ntreg acasa, sa-l impart cu nimenea !! ;)