Dulceata de caise

N-o sa stau prea mult la povesti, ca n-as vrea sa zaboviti si sa omiteti drumul la piata sau market! Fructe mai gasiti si prin Cora, Mega sau Billa, si nu mai zic ca pietele sunt inca pline cu caise romanesti - din astea baţoase, colorate, dulci acrisoare si maxim de parfumate. Dulceata asta n-are nevoie de povesti, este ea insasi  un soi de fericire, poveste intre povesti.. E reteta bunicii mele, usor adaptata, ca draga de ea nu purta dupa ea caiet de notite, ci o facea dupa ochi si tare bine mai vedea lucrurile in asezarea lor.. caise, nuci, lamaie si stafide.. e perfecta! Sa trecem la treaba, zic!

Eu am facut multa, din vreo 10 kile luate asa pe rand, sa ajunga la tot neamu, pretenii, pofticioasa din mine si al meu copil. Notati va rog ingredientele de mai la vale. Va dau de treaba pentru doua kile, daca va doriti o cantitate zdravana, matematica va e prietena fara doar si poate, asa ca va faceti de cap. 

2 kg caise 

1300 grame zahar

200 grame nuci

100 grame stafide

1 lamaie 

Cand vorbesc de 2 kile caise - luati in calcul ca sunt cantarite fara samburi; cu samburi ar fi cam 2300 grame, da io zic ca-i o-bli-ga-to-riu sa le cantariti dupa ce le curatati de samburi, ca sa nu existe dileme si sa fie intr-un asa hal de buna cum o am eu.

Daca aveti loc in frigider folositi direct cratita in care o veti fierbe, altfel ( daca-l aveti pe domnu ala ocupat cu 10 kile de pepene, apa minerala si Montepulciano d'Abruzzo ) puneti ingredientele-ntr-o tava (ca-i mai usor de manevrat intre doua rafturi inguste, basca zaharul acopera mai bine ingredientele intinse - cel putin asa fac eu si a doua zi vars ingredientele in cratita) si-o lasati la frigider pana a doua zi. 

Adicatelea... caisele coafate bine (spalate si curatate de samburi - rupte pe din doua, deci), nucile usor taiate cu cutitul in mai multe parti, sau rupte asa in degete (nicidecum macinate), stafidele, o lamaie mica sau o jumatate lamaie mare (spalata bine si feliata subtire) si zaharul. 

Anyway, o fierbeti doua zi, dupa cel mult 22 de ore de stat la rece  (daca aveti caise mai moi le lasati doar 10 ore), dar e de preferat sa folositi caise usor tari, coapte, baţoase, dulci acrisoare. Fiind vorba de o imperechere a unor ingrediente mai mult decat complementare - au nevoie de timp sa-si cedeze una alteia impresiile si sa formeze un tot unitar. 

Dupa timpul ala scurs, puneti dulceata pe foc potrivit cam o ora, o ora si. Cand incepe sa fiarba, stati langa ea, sau reveniti asa din 5 in 5 minute sa amestecati. Dupa vreo 40 minute de fiert, dati focul pe putere mica si amestecati mereu sa nu se prinda. Fierbeti pana capata o culoare usor aramie - nucile ajuta maxim sa se intample asta, va garantez eu! Pentru controlul de calitate procedati asa: scoateti pe o farfurie cateva lingurite cu dulceata si puneti farfuria in frigider pentru 2 -3 minute. Daca staruie pe farfurie.. atunci dulceata-i gata..

Stingeti focul, lasati dulceata de caise la racit vreo 15 minute, apoi o turnati in borcane curate, le infiletati si intoarceti putin cu capacu-n jos pentru vreo 10 minute. Daca faceti mai mult de 2 kile si vreti s-o pastrati pentru la iarna, bagati borcanele in cuptor, intr-o tava cu putina apa - la foc potrivit timp de 10 minute.. ca sa se formeze vidul.. Pentru 2 kg insa nu vad justificare in joaca de-a sterilizarea..

E desavarsita in every way, si va rog io, macar o data - nu mai insistati sa faceti dulceata de caise clasica, pentru ca asta desfasurata in fata voastra e the real deal, o bate la fund pe ailalta, zau asa! E mare smecherie dulceata asta, pe cuvantu' meu!

Tort de ciocolata

Pentru acest tort am avut nevoie de 2 zile .... nu sa-l pregatesc, ci doar sa-l calific: delicios  !! 

So, acum cand mi-am umplut paharul cu modestie si tocmai ma servesc in nestire din el.. sa intru in detalii. Asa incepe blatul:    Intr-un vas mixezi spuma 4 albusuri cu 180 grame zahar, iar galbenusurile cu nimic.. le bati simplu cu un tel, apoi le torni peste albusurile batute maxim cu zaharul. Urmeaza 250 grame faina (plus un pachet praf de copt si o lingurita rasa de sare) - turnata in ploaie peste oua si amestecata usor cu o lingura de lemn sau un tel. Intre timp, ca deja stii procedura - esti Napoleon pentru ca poti - ai topit deja 300 grame ciocolata de menaj (cu aroma de lapte - asa scrie pe pachet) cu 180 grame lapte - crema de cocos. 

Dupa, adaugi si 90 grame margarina pe care o topesti tot la bain marine, adaugand la final 1 sticluta esenta de migdale (30 ml)  Dr. Otker... the best.

Dupa ce ai amestecat cele 250 g faina cu ouale in stilul de mai sus, torni ciocolata topita si amesteci usurel cu un tel, adaugand in ploaie inca 70 grame faina pana se formeaza o consistenta potrivita, tocmai buna de turnat intr-o tava de tort cu diametrul de 26 cm - tapetata cu foaie de copt si unsa cu margarina. Dai blatul la cuptor pentru 35 minute la 180 grade... si gata.

Acum vin cu tips-urile, ca altfel ma zapacesc singura cu virgulele si parantezele din cadrul retetei propriu-zise: 

Ciocolata de menaj sa fie d'aia cu lapte, sa nu te bata ghinionul sa folosesti ciocolata de menaj cu gust de vanilie, ca aia are gust de ciocolata cu rom. E buna ea -  am folosit-o la cookies, dar nu si pentru acest tort..

Laptele de cocos poate fi cremos sau lichid. Asta pe care l-am folosit eu este cremos; consistenta lui se vede si in reteta asta; 180 grame insemnand cam 4 linguri cu varf ... si daca mai pui ca e doar 7 ron cutia.... n-ai de ce sa eviti combinatia... ca-i ingredientul de baza care participa la farmecul acestei retete. Deci musai: crema de cocos si esenta de migdale .... nu cumva sa schimbi esenta si sa pui rom sau vanilie ca nu mai e acelasi lucru. Adik' e bun si in varianta aia....dar ala e de fapt alt tort, iar eu vorbesc aici de un amazing tort cu migdale, cioco si the rest.... 

Eu am facut blatul sambata seara. Duminica, inainte de a-mi servi patria, am pregatit crema, care de fapt nu-i decat un minunat amestec de ciocolata, nuca de cocos si dulceata de mure.. Dar povestea nu se opreste aici.. Blatul e musai sa fie racit...ca altfel bea la sirop de zici ca-i fruntas la butilca. 

So, inainte de toate, tai blatul pe din 3 si te apuci de crema. Topesti la bain marine 350 g ciocolata tot d'aia de menaj cu aroma de lapte, impreuna cu 150 grame unt si 100 grame nuca de cocos, amesteci si gata.... te apuci de insiropat blatul.

Pentru betia asta are nevoie de 200 ml sirop concentrat de menta ( aici poti vedea despre ce sirop vorbesc)  si 120 ml apa. Ai grija ca trebuie sa insiropezi tot blatul cu siropul asta.. dramuieste-l cu zgarcenie :)) Foloseste o cana gradata ca sa imparti cantitatea de sirop pentru fiecare blat. Nu adauga mai mult sirop.. asta e arhi suficient, doar nu faci amandina. Pe primele doua blaturi insiropate pui 3 linguri pline cu dulceata de mure - pe care o intinzi bine si 4 -5 linguri din crema pe care ti-am descris-o mai sus (asa calda cum e). 

Pe ultimul blat insiropat pui doar restul de crema, decorand la urma tortul cu mure proaspete ....et voila.. 

Blatul e atat de bun, incat daca nu-ti vine cheful sa topesti ciocolata pentru crema, poti sa nu te sinchisesti si sa ramai la stadiu de blat sub forma de chec... de tine depinde continuarea. La prima lingurita il percepi ca pe un delicios tort cu martipan (vorba colegelor mele) - iar toata vraja asta e data de esenta de migdale in combinatie cu crema de cocos. La a doua lingurita faci deja o incursiune prin aromele de menta, mure, nuca de cocos si nelipsita ciocolata.   

Ca sa concluzionez pomelnicu: e un best of al dulcegariilor easy to make  !!