Chec pufosila

Chiar daca aparent vi se par si voua banalitati, va pot spune doar cateva lucruri, asta asa ca sa-mi salvez eu pielea pentru capriciile astea stafidite :)) : asta e baza.... de aici va lasati imaginatia sa zboare pe culmi nebanuite :)) Acum, c-am zis-o si p'asta, skip to the recipe.

Totul incepe cu 4 albusuri (oua marimea L -XL) care se bat militareste cu 6 linguri cu zahar.

Intr-un pahar (de regula cand separ ouale, iar galbenusurile trebuie sa le amestec doar cu ulei, le pun intr-un pahar... imi e mult mai usor si nici nu ocupa prea mult spatiu in chiuveta :)  se bat cele 4 galbenusuri cu 50 ml ulei, iar apoi se adauga peste albusurile mixate bine. Se arunca mixerul, stiti deja procedura, se ia lingura de lemn si cu o maiestrie deja experimentata se adauga treptat 120 g faina - amestecata cu o lingurita praf de copt.  Se innobileaza compozitia cu o esenta de vanilie  - 30 ml Dr' Otker - the best; apoi se pregateste o tava gen guguluf - unsa cu unt si pudrata cu faina - peste care se presara vreo 2 maini de nuci macinate, iar apoi jumatate din compozitie. ...

In compozitia ramasa eu am pus in loc de cacao 2 linguri cu varf de nessquik. Am amestecat bine si am turnat-o peste cea simpla existenta deja in tava..  Aici era doar jumatate din a doua parte..

Cu o tepusa am amestecat putin culorile, apoi am umezit cu putina apa 30 g stafide si le-am trecut putin prin faina... sa nu se scufunde ca Titanicu' si am insamantat compozitia cu ele. Tot chec-ul asta a stat la cuptor pentru 30 minute la 180 grade.. dar infailibil e testul cu scobitoarea..

Dupa ce s-a racit l-am pudrat cu praf de stele alb si gata..  poate veni pustimea (si nu numai) ...la masa !

 E un chec pufos si plin de arome.. !

Sa aveti pofta !



Bors de manzat

Ciorba asta imi aminteste mereu de buna mea… ca multe alte preparate ce includ borsul de putina.. Cand trantea un polonic d’ala mare cu bors in farfurie, iti indopai la propriu nasul cu aromele alea imbietoare si nu te dadeai pierdut de la masa pana nu ridicai castronul sa-ti curga pe gat si ultima picatura.. Ca sa patiti si voi ca mine, notati ideea asta minunata de bors.

Am procedat in felul urmator: am pus la fiert in vreo 3 litri de apa rece 1 kg de manzat, taiat in bucati mai mici decat vedeti voi aici ...

Am spumat pana m-am saturat sa stau langa cratita si apoi am lasat-o sa fiarba singura vreo ora jumatate la foc potrivit (ca totusi e manzat si are carnea mai frageda). Intre timp apa mai scade, asa ca mai completati cu apa, sa aveti cam un total de 2,5 l la final.. Am aruncat apoi in cratita 1 morcov dat pe razatoare, 1 felie de telina asisderea rasa si 1 ardei verde taiat marunt, adaugand si 1 lingura cu sare (voi dupa gust) si jumate lingurita rasa cu piper. Dupa vreo 10 minute de fiert au urmat 4 cartofi mari, taiati dupa plac (faceti si voi din ei ce doriti.. cubulete, triunghiuri, care cum va vine la cutit) pe care i-am arucat peste manzatul din oala.
In secunda urmatoare am taiat marunt o ceapa mare si am pus-o la calit in 5 linguri cu ulei.... doar asa cat sa fie cherchelita in grasime si inmuiata de caldura focului (aveti grija la foc; sa va asigurati ca n-aveti zdrentze negre de ceapa)... Am adaugat 3 linguri cu pasta concentrata de bulion peste ceapa aia, am mai tinut-o un minutel pe foc, am dat tigaia deoparte si m-am ocupat de legume..
Am aruncat in bors cu blandete 450 g fasole verde, 250 g mazare, 250 g fasole rosie (toate le-am luat din conserve, deci erau prefierte) si nebunia aia de ceapa sotata cu bulion..

250 ml de bors de putina isi asteptau randul asa ca n-am mai cugetat deloc si am turnat si borsul. Cat timp au reflectat legumele alea in ciorba (inca vreo 10 minute), am taiat marunt o legatura de leustean si am presarat-o peste borsul din oala. Am stins focul si apoi am inceput noi reflectia...

Mamaliga sau paine companie??? Hmm, dupa toate aromele care-mi zburdau prin casa, n-a mai fost vreme si nici chef de mamaliga... asa c-am optat pentru o felie zdravana de paine, langa borsul asta dres cu smantana si ardei iute.

Asta e genul ala de bors cu care te dregi dupa o chefuiala zdravana.. Unde mai pui ca e musai sa o servesti cu un pahar de tuica de tara, tocmai scoasa de la rece, o tii asa intr-o mancare si beutura pana te-ndoi si te-nclini...  daca n-ai de ce sa te ridici :))  Altfel iti citesti la prima ora legendara petrecere de peste noapte si  meditezi la legendarul bors de putina intr-un delectabil bors de vita.....

Sa aveti pofta !

Cornulete fragede cu ciocolata

Cand cineva isi doreste croissante ... zic repede: "fac niste cornulete mai ceva ca frantuzii". Asta pana cand m-oi intarata singura si o sa pun mana pe facalet sa dau in aluatul ala frantuzesc din 10 in 10 minute pana o ceda unul din noi. Pana atunci simplitatea e la mine acasa, o gazduiesc cu mare drag.. si se pare ca sunt gazda ideala de vreme ce inca nu vrea sa treaca pragul dincolo... In fine, e o adoratie mai mult decat reciporca...:) mai ales ca pana acum nu ne-am dezamagit una pe cealalta si impreuna pe ceilalti :))

Ofc, azi iar simplu dar absolut delicios.. Cei care au gustat pana acum aceste cornutele au ramas intotdeauna incantati de fragezimea aluatului....Ti se topesc pur si simplu in gura numai sa inghiti :) Mai ales ca ciocolata se face partasa acestui capriciu si atunci nu-ti ramane decat sa papi pana simti ca nu mai poti sa te ridici :). Va sunt necesare: 330 g faina, 280 g smanatana (24 % grasime), 250 g unt (64 % grasime), un praf de sare si 15 ml esenta de vanilie.

Amestecam toate ingredientele pana incorporam aromele si apoi formam o bila pe care o dam la frigider pentru 5 -6 ore... 

Dureaza mult ai? Da, dar pana atunci mai iesi in parc cu piciul, mai mergi la un shopping...si aluatul ala isi vede de cap si se face mai mult singur. Cand te intorci il scoti de la rece, pudrezi masa de lucru cu faina, intinzi aluatul intr-o foaie mai groasa (dimensiuni 40cm /40 cm), apoi il impaturesti o data cam ca la aluatul frantuzesc si-l mai dai o data la rece, de data asta doar pentru 10 minute.

E musai sa-l lucrezi rapid si la temperaturi cat mai joase, pentru ca e destul de pretentios.. So, scoti aluatul de la frigider dupa alea 10 minute si il intinzi rapid... Il tai in ce forme iti doresti, pui ce combinatii iti nutreste instinctul (eu am facut cornulete cu nutella ...o minunatie) si asezi cornuletele pe o tava tapetata cu foaie de copt si pudrata cu faina. Apoi dai drumul la cuptor sa se incalzeaza pentru vreo 5 minute, cornuletele sunt deja pregatite pe tava, deci nu-ti mai faci griji ca se lipeste ceva... Si dupa ce s-a incalzit cuptorul, bagi tava cam 20 - 25 minute la 190 grade... Poti deschide cuptorul si te orientezi dupa colorit. Dupa ce le scoti de la caldurica le pudrezi putin cu pudra de zahar, ca atunci se lipeste cel mai bine de ele, apoi le lasi la racit.... Dupa, mai poti pulsa cu niste zahar pudra, daca te lasa constiinta :))) Pe mine ma lasa, ca eu am o problema... I'm an addict of sweets :))

Sunt din ce in ce mai bune, mai fragede si mai apetisante pe zi ce trece. Sunt absolut remarcabile.. Iar gustul de nutela amplifica fragezimea aluatului. Sunt absolut delicioase si mai grozave decat croissantele fratuzesti :))... Na c-am spus-o si p'asta...O sa-mi musc singura limba cand o sa vi le prezint pe celelalte....

Intre timp, sa aveti pofta la cornulete capricios de simplu de facut :))

Pizza cu sunca si cascaval

Am primit ieri o comanda speciala, pentru un botez de libelule... PIZZAAA !! Si cu gandul asta am zburat de la servici spre casa. Am trecut pe la market sa iau niste rosii, un ardei verde si am sarit repede-n coca, cand am ajuns acasa.... Ardeiul l-am uitat in frigider cand m-am apucat de pizza, am si eu o varsta :))... asa ca n-o sa-si faca simtita prezenta in reteta asta... 

Am pus intr-un vas 300 grame faina, i-am facut un crater la mijoc si l-am adapat cu 175 ml apa calduta - in care am dizolvat 12 grame drojdie proaspata si 1 lingurita zahar pudra (fara varf). 

Am amestecat compozitia cat am putut de bine, apoi am adaugat  25 ml ulei masline - in care am diluat 1 lingurita sare de mare (prin facultate nu dadeam eu banii pe sare de mare; am folosit ani de zile sare normala, deci merge !)... Am framantat rapid, unsa pe mana cu putin ulei de masline (nu te mai lipesti de aluat si nici el de tine) ca ma astepta piciul la un Sonic Colors ... cand peste 3 minute s-a oprit curentul si era vreo 19.30 !! Te apuca palpitatiile cu astia cateodata.. Primul gand : l-am platit??....  Cand am realizat ca nu, am zis:  gata ne-am scos, l-au taiat ! :))) Eram asa de suparata, ca nici n-am realizat ca nu mai merge cuptorul pentru ca am aprindere electrica... Si cand am incercat sa-i dau drumul...  mi-a murit inca un neuron si o data cu el a rasarit gandul... frate, ne-au taiat si gazul !!  se poate ?? :))) Si am tinut-o asa vreo 30 de secunde, bine ca mi-a fost resuscitata abilitatea cognitiva, am luat rapid un chibrit si am aprins focul fara probleme.. :)) 

Cum ziceam, am aprins focul la cuptor, am dat pe maxim pentru vreo 7 - 8 minute, apoi am stins focul, am lasat usa intredeschisa si am bagat coca la caldurica.... pentru vreo 45 minute.. 

Normal si frumos ar fi fost sa o las sa creasca in voia ei, dar cine are timp de stat in stand by vreo 2 ore, cand am 2 guri de hranit + inca una io?? Ca de obicei in ultima perioada.... doar trantesc ingredientele intr-un vas, le amestec bine... amintindu-mi de fiecare data de joaca in nisip si de vremurile in care 'preparam' cu zanele piftelute de pamant si le dadeam picilor sa le manance :))  Cica s-au facut mofturosi o data cu trecerea timpului ! Era simplu inainte...ca o mana de pamant si un strop de apa gasim oricum peste tot :))) 

Cam asa arata aluatul meu de pizza dupa timpul ala scurs.... De regula pun aluatul de pizza pe farfurie - la crescut,  (nu intr-un vas) tocmai ca sa-si dezvolte crusta pe o suprafata mai intinsa.  Dupa:  ung tava bine cu ulei de masline si rastorn aluatul din farfurie, exact cu aceasta crusta pe tava.... si apoi intind... Uleiul de masline patrunde in crusta respectiva...iar gustul final e absolut minunat...

Nu cumva sa mai framantati aluatul dupa ce a crescut. Efectiv il trantiti pe planseta si il intindeti cu varfurile degetelor pe toata suprafata, in cazul meu cu un diametru de 32 cm. Un esec maret raportat la blatul de pizza e intalnirea cu dusmanul de moarte: facaletul.. so, don't ever use it !!!  

Inca nu venise lumina, asa ca scuzati-mi poza... e singura care o am pentru etapa asta. Deja nu mai speram sa postez minunatia asta si ma lasasem pagubasa.. :)) Ce trebuie sa deduceti din poza? : ca am intins aluatul si apoi urma sa-l bag in cuptor ! :)))

Imediat cum realizezi ca aluatul a crescut si e tocmai bun de format blatul, dai drumul la cuptor la maxim (eu am 250 grade) si dupa ce ai intins aluatul pe planseta il bagi in cuptor pentru fix 10 minute, apoi il scoti si zugravesti dupa plac si provizii..  

Intre timp venise lumina, asa ca m-am pus iar pe shooting..:) Dupa cele 10 minute de stat in cuptor la 250 grade, am scos aluatul si l-am vopsit cu o lingura ulei de masline si pasta de bulion (vreo 2 linguri - fara varf ). Am folosit o pensula (de bucatarie ofc) si efectiv am lasat urmele uleiului si bulionului pe toata suprafata... Puteti sa evitati marginile, sau le puteti vopsi inclusiv - cum am procedat eu.. Am taiat niste sunca din piept de porc dupa ochi..  mult, de am acoperit toata suprafata, apoi am continuat, ca la petalele de flori, cu randul doi.. cascaval

Urmatorul rand... rosii taiate rondele (stiu sigur ca am folosit 3 rosii, fara capete), am presarat oregano uscat deasupra, niste cascaval ras pe razatoarea mare si iar la cuptor (nu cumva sa stingeti focul intre timp) pentru inca fix 10 minute la maxim (250 grade)... Inainte sa bag tava in cuptor am pus si cateva masline.. 

Daca preferati ketchup-ul peste, n-aveti decat... Noi am 'marcat-o' simplu. ... pe asta .... 

Incepand cu felia asta...... :))

Daca respectati reteta intocmai nu aveti cum sa dati gres !! Tot ce trebuie sa faceti e sa aveti rabdare cand vine vorba de crescut, in rest... in 20 de minute ai o superrrrr pizza livrata direct de bucatarul chef: vous!

Daca mai presarati niste malai peste uleiul cu care ati uns tava si apoi intindeti aluatul.. deja mancati pizza pe vatra ! Mai departe sunteti liberi sa improvizati cu topping-urile...

Gustul este emotionant de delectabil.. Multumesc Electrica pentru curent ! :)))) Altfel, nu puteam sa va mai spun: Sa aveti pofta !

Chec cu arome de lamaie, menta verde si ciocolata

Acum o saptamana am fost cu Eduard in vizita la prietena lui Maria, cu prietena lui Bianca :)) suna bine, nu? :)) au fost sub supraveghere so... no comment ! Initial mi-am dorit sa fac un tortulet, dar nu am facut casa buna cu timpul, asa ca mi-am rezervat momentele disponibile unei dulcegarii usor de preparat si taare gustoasa...  Eduard a fost la aparate, asa ca Simo ... din cauza asta a iesit si mai grozav... ma intrebai atunci cum de-i asa pufos :))

Pentru inceput: se 'prepara' un copil, il mai lasati sa creasca vreo 3 ani si apoi ii puneti mixerul in brate (la cerere ofc !) si ii dati intructiuni :)) de genul:

- mixezi strasnic 7 albusuri cu 9 linguri cu varf de zahar ;

- cele 7 galbenusuri batute cu 5 linguri ulei, le adaugi peste spuma de albus.

Apoi ii dai o pauza sa-si inceapa repriza de footbal si continui tu operatiunea... Oricum pana aici s-a descurcat de minune, asa ca ma inclin in fata lui :)) bravo Edi !!

Adaugi treptat 200 g faina (cam 6 linguri cu varf) amestecata cu 1 praf de copt si un varf de lingurita cu bicarbonat si la final 60 ml esenta de lamaie (2 sticlute) - Dr. Otker si amesteci usurel cu lingura de lemn. Pregatesti o tava cu dimensiuni 30cm / 12cm, tapetata cu foaie de copt, unsa cu ulei si pudrata cu faina si torni acolo jumatate din compozitie.. In jumatatea ramasa, pui 1 lingura cu menta verde (la plic - Kotanyi - my best friend), 2 linguri crema de castane (l-am folosit si la Tiramisu), si 100 g ciocolata de menaj rasa... Trebuia sa mai dau si cu sutu-n minge.. si am uitat de poze dupa ce am adaugat ciocolata rasa... imi intrase un gol in poarta si a navalit depresia peste mine :))  

Asa ca le-am amestecat bine si le-am turnat peste compozitia deja existenta in tava, amestecand culorile cu o tepusa. Am lasat chec-ul 50 minute la 180 grade (sau testul cu scobitoarea) ... et voila... chec-ul la Maria acasa... pudrat cu zahar vanilat.. O minunatie...

Copiii si-au lins degetelele si au papat jumate chec dintr-o lovitura :))

Este foarte pufos si plin de arome.

Sa aveti pofta !