Biscuiti cu migdale si crema de ciocolata - adica Passion4Cooking pentru pici, by Electrolux

Edi nu e debutant in bucatarie. O nu, si-a pus amprenta pe dulcegarii si nu numai, din frageda pruncie as putea sa zic ;)). L-ati vazut la aparate punand un strop de magie si muschiul de 3 ani in functiune fix la pufosenia asta aromata de chec, sau invartind la manivela de numa, framantand aluatul de taitei de casa mai bine ca mine, parol pa orgoliul lui de cavaler in devenire. Ce-i drept mi-am cam cules pana acum laudele si pentru el.. rusinica sa-mi fie! Gata, am zis. Acum e timpul sa ma spal de pacate si sa-mi zic ofu: lume, lume, 'croitorasul cel viteaz' al dulcegariilor de le vedeti voi pe aici.. e Eduard !! Mai multe n-am voie sa zic! E secret !! ;) Ta-damm..

Invitatia Roxanei la un nou concurs marca Electrolux Passion4Cooking de Ziua Copilului, a picat ca cireasa de pe tort in weekend-ul ce tocmai a trecut asa lipsit de culoare, fara parcuri uscate, bicla sau role. Povestea e pe cat se poate de simpla, dar plina de savoare si ca orice bucatar genial, Eduard s-a depasit pe sine de data asta, uimindu-ma cu perfectiunea organizarii ;) Nici daca vroiam sa pozez biscuitii cu tot covorul ala de zahar pudra nu-mi reusea ;) Noroc cu Eduard.

Mah, da pe bune ca nu l-am ajutat decat in faza de cuptor, cantarit ingredientele - ca inca nu stam bine la capitolul asta (da exersam), microunde si putin mixer, in rest e doar opera lui! Sunt guilty as charged doar cu pozele.

Faza misto e ca pe 7 iunie, asta in caz ca my preciousss se va remarca printre finalisti, va fi petrecere mare, confetii, baloane, dulcegarii in the making la Club Cortina in Corbeanca, cu picii Chefi.. ;) Sa-i tineti pumnii, pretty, pretty pls !

Ce si-a ales de facut? Biscuiti de migdale cu crema de cioco, ofc! Aluatul e simplu, dar coplesitor de aromat: 200 grame faina, 200 grame zahar, 200 grame unt rece (in bucati), 200 grame migdale si 2 linguri cu esenta de migdale.. 

Noi am avut niste fulgi de migdale, asa ca i-am pus la bataie, i-am trantit in mixer, Eduard i-a dat niste pulse-uri pana i-a facut praf si pulbere, s'apoi i-a amestecat in compozitie.. Dar puteti la fel de bine sa folositi migdale coapte/ nesarate/ cu tot cu coaja, ca-i tare misto si rustica treaba cu picatelele alea maro usor conturate.. iar in cazul asta sa nu va asteptati la finete, da? Toate ingredientele laolalta intr-un vas s'apoi sa te tii.. S-a afundat in fericirea asta de prafuri pana peste cap ;)

Si a amestecat toata combinatia asta de ingredinte, pana s-a format o bila de aluat pe care a adapostit-o pentru 15 minute la frigider. Apoi i-am pregatit masa de lucru.. O foaie de copt.. peste care cheliuta a rulat aluatul..

Apoi a decupat din fasia asta, de vreo 0.5 mm - 1 cm grosime, niste discuri cu diametrul de 6 cm, cu ajutorul formei de taiat ravioli pe care am adus-o tocmai din Milano;).. Dar voi puteti sa-ti dati orice forma doriti. Pe Kitchen Shop, de ex, gasiti o forma patrata la un super pret. Si apoi s-a apucat de numarat. Treaba, treaba, dar mai avem nevoie si de matematica. I-au iesit in total doua tavi de cuptor, ceva inspre 40 de biscuiti.. stau cam prost cu memoria, dar cand il intalniti sa-l intrebati, ca spune tot ;)

Avand cuptorul preincalzit, mi-am bagat eu nasul si i-am lasat acolo pentru 12 minute la 180 grade. N-am mai pus faina pe hartia de copt, ca s-ar fi umplut din cap pana in picioare cu ea, dar chiar si fara faina nu s-au ars. Dar pentru siguranta voastra, puteti sa aruncati un praf de faina si apoi sa-i asezati peste ea.. nu-i deloc gresit nici-nici. Fiecare biscuit a beneficiat, inainte de a baga tavile-n cuptor, de o picatura de apa intinsa peste si cativa fulgi de migdale 'coviltir'.

Intre timp am pus de crema: 200 grame ciocolata Milka cu lapte, 100 ml sirop concentrat de menta (gasiti in Carrefour, la sectorul de sucuri si apa), 150 ml smantana dulce, 90 grame unt la temperatura camerei. 

Si cu toata experienta din dotare a rupt Eduard ciocolata in bucati.. Am pus eu intr-un vas toate ingredientele din lista si am bagat vasul la microunde timp de 1 minut. Apoi le-a amestecat pana s-a topit toata ciocolata, s-au incorporat ingredientele si am zis eu Stop ! ;) De retinut: daca nu s-au topit mai lasati vasul timp de 1 minut la microunde, sau topiti ingredientele la bain marine (folositi orice marca de ciocolata fina, dar NU folositi ciocolata de menaj ca nu se leaga nici o treaba). Apoi am lasat vasul la frigider pentru 15 minute, a mixat apoi Eduard crema (l-am ajutat si eu, da na putin de tot ;) si am mai lasat crema, mixata bine, la rece pentru inca 15-20 minute. Se poate lucra cu ea imediat dupa ce ati mixat-o, dar capata consistenta daca mai sta putin la frigider, va orientati voi.. 

Apoi s-a afundat in joaca pana peste cap.. 

Si-a asezat biscuitii pe masa de lucru, i-a pudrat cu niste magie alba (zahar pudra), le-a pus un motz de crema, i-a acoperit cu biscuitele capac si cam atat..

Simplu ca buna ziua, fara dezastrul ratiunii, doar o stare de fericire pe care am dobandit-o alaturi de el alegand calea trairii. E chiar misto sa fii copil !

Cum e dulcegaria? Pai, ca un praf de magie intr-un ocean de voie buna.. Divine, fragede, cremoase, aromate, ce va indeamna strumfii sa uite de turismul culinar in bucataria proprie, iar pe voi - sa ii lasati in mediul lui natural.. pe bune ca e..

Pandispan cu cirese

E neindoielnic faptul ca, desi de-a lungul timpului am completat-o, parfumat-o cu orice fruct aveam la indemana, dulcegaria asta e totusi pandispan la baza! Da da, stiu c-o sa ziceti fux! Cine nu stie sa faca un pandispan? Pai ma inclin in fata celor care stiu si le graiesc celor care vor sa-i afle magia. Exclus sa-i zic prajitura cu cirese / visine / sau orice alt fruct ar mai contine?! Sau, as putea sa-l numesc pandispan metamorfozat intr-o prajitura cu cirese, dulce acrisoara, fix de primavara, na!

Specificul, reprezentat de echivalenta 1 ou - 1 lingura cu zahar - 1 lingura cu faina, sau mai bine zis.. 1 ou - 30 grame zahar - 30 grame faina, ramane perceptibil de-a lungul tuturor metamorfozelor stilistice: cu fructe in compozitie; cu un motz de bezea; taiat la mijloc si acompaniat de un mousse aromat - fix aicisea aveti un exemplu, plus alte cateva zeci de combinatii pe care vi le puteti imagina si exemplifica singuri dupa plac.. 

Deci.. 6 oua se mixeaza cu 180 grame zahar si un praf de sare (totusi puteti adauga pana la 200 grame nu se supara nimeni daca va place o idee mai dulce.. atata timp cat cristalele alea albe sunt mixate struna).. Cu un mixer obisnuit cam 30 - 35  minute pe putere mare, cu KA-ul sau Ken-ul cam 20 minute pe puterea 3 am mixat eu.

Va mai amintiti de tel? OMG, aia da indemanare si talent ;) Apoi linsul vasului cu bezea, ca pe vremuri mama asa faceam.. mixa albusurile struna cu zaharul si moama iesea o nebunie dulce, care se lasa c-o usoara paralizie pe mana dreapta  timp de cateva minute. Dar ideea e simpla si urmatoarea: ouale intregi se mixeaza cu zaharul pana li se tripleaza cantitatea..

Si rezulta fix asa ceva.. 

Apoi se adauga 2 linguri cu esenta de vanilie, 180 grame faina data prin sita si nici un fir de praf de copt!! Faina se incorporeaza cu o spatula, asa lejer de jos in sus, fara sa agitati prea mult spiritele. Cel putin chestia cu praful de copt e notabila in cazul blaturilor de tort (daca adaugati - riscati sa capete burta la copt si nimanui nu-i place un tort decadent burtos, nu-i asa?. Iar altfel, daca aveti chef si vreti sa dati senzatia de fenomen inexplicabil.. wow cat a crescut..:")  adaugati o lingurita rasa cu praf de copt si o sa se umfle-n pene de numa.. dar chestia asta sa ramana intre noi.. e valabila sa zicem in cazul unor astfel de metamorfoze fructate, nu pentru un blat de tort! Da eu una n-am pus, sic!! Si wow cat a crescut;) Glumesc evident.. tot meritul i se datoreaza lui ken, care ma salveaza mereu cand vine vorba de mixat strasnic o armata de oua. Si macar asa o data va conjur sa nu adaugati agenti de crestere, pentru ca el e prin firea lui pufos, cu simpla conditie sa fie mixate ouale struna.

Cuptorul fiind preincalzit din timp la 180 grade, nu va mai ramane in etapa asta decat sa intindeti o hartie de copt intr-o tava mare de 35 cm/ 25 cm, sa turnati usor compozitia, s-o uniformizati in tava, sa-i trantiti niste cirese (250 grame am pus eu) / visine / trase putin prin faina (congelate am avut eu, de asta s-au scufundat ca Titanicu) / sau fructe deshidratate/ sau nimic.. si sa dati tava la cuptor pentru 20 minute la 180 grade. Cuptorul meu risca sa-si primeasca un mare sut in fund, asa ca cel mai bine faceti testul cu scobitoarea. Dar!! Nu deschideti usa cuptorului in primele 20 minute, ca se duce naibi toata magia pufoseniei. Sigur nu dureaza mai mult de 25 minute la un 180 grade - pentru un cuptor functional, zic eu ! 

Dupa ce s-a racit, pudrati dulcegaria c-un praf de stele alb si gata! 

Pandispanul ramane/ devine centrul unor idei in oglinda cu tehnica ulterioara a dulcegariei la care se raporteaza si in functie de intentia sau posibilitatea voastra de a le materializa. Cat despre el, ca baza e o pufosenie demna de a fi savurata cu cea mai mare placere. Am zis, na!

Tarta cu mascarpone si capsune

Nu mereu am un ranjet usor tamp pe buze si nu intotdeauna imi scriu degetele singure textul. Asa ca de data asta o sa fiu scurta. Da maxim de scurta, maxim am zis! Sper sa va pot arata macar in imagini cati butterflies ma leaga de dulcegaria asta, cu cuvintele - musai fara virgula - mai greu. Nu stiu la voi cum sta treaba, dar la noi se ingroasa pretentiile piciul pe zi ce trece! Pandispanu e fux, n-are crema dom'le! E 'un musai' sa arate bine, ca la gust ma da modestia afara din casa, da ma risc na si strig in gura mare ca-i buna raaau nene!

Mai simplu de atat nu se poate: impricinatii sunt biscuitii Oreo pe care Eduard al meu ii adora! O sa vin si cu reteta lor curand, dar pana atunci pentru doua portii absolut delicioase cumparati doua pungute mici, din care permiteti-va sa mancati doi ;) 

Pentru blat aveti nevoie de 120 grame biscuiti Oreo (nu se permit surogate), 1 lingurita cu esenta de vanilie si 25 grame unt. Cu crema lor cu tot ii bagati in mixer, ii faceti praf, topiti untul la microunde pentru cateva secunde apoi turnati-l, cu esenta, peste biscuiti. Framantati in maini compozitia incorporand untul in blat.

Apoi gasiti niste formite, eu le-am folosit pe cele de la tortura exotica (sunt forme de decorat care merg foarte bine si la cuptor, le gasiti pe kitchenshop), cu diametrul de 7,5 cm. Pentru o tavita de 18 cm dublati cantitatea de biscuiti, sau chiar triplati sa fie stratul mai gros - in functie de crema pe care o folositi! Mai e nevoie sa va zic ca biscuitii astia merg de poveste cu cheesecake-ul cu dulce de leche?! E grozav blatul, usor crocant dupa ce s-a racit complet si totusi cremos, pufos asa sensibil si parfumat de numa la intalneala cu niste papilele-n calduri. Sa nu-l evitati ever, o sa ramaneti mai mult decat placut surprinsi.

Eu am pus cele 2 forme mici intr-o tava de tort, am acoperit baza formitelor cu blatul Oreo distribuit egal si am bagat tava in cuptorul preincalzit la 180 grade, timp de 10 minute. Atat! Sa nu puneti mana ca frigide dom'le. Dupa ce s-au racit formele de decorat veti putea scoate foarte usor blatul Oreo (mai ales daca aveti pachetul complet de ustensile cand vine vorba de inelul respectiv. Il vedeti complet echipat unde v-am lasat link). N-am poze din timpul prepararii (nici nu e cazul cred) ca nu m-am gandit initial sa deconspir asa usor ce mananca fii-miu, dar a fost tare dragut din partea lui sa manance una asa cu pofta ca de obicei si pe ailalta s-o mai astepte putin ;) Si mai faina chestie e ca nu-i musai nevoie sa coaceti blatul de oreo! Ci dupa ce l-ati asezat in inel, sau forme mici de tarta, il lasati la frigeder o ora- doua sa se lege bine compozitia.. si apoi va vedeti de crema mai departe.

Next, urmeaza crema: Pentru cele doua forme am folosit 150 grame mascarpone (Galbani am folosit eu) in care am adaugat 40 grame zahar pudra, o lingurita plina cu esenta de migdale si-am amestecat usor cu lingurita pana s-a incorporat praful ala dulce. Si cu asta basta!

E o combinatie fina de crema de branzica, zahar pudra, parfumuri salvatoare si capsune cat suporta deschiderea blatului si guritei, fara numar. Se pune crema intr-un posh, se orneaza tartele dupa plac, apoi se feliaza cateva capsune - dar nu pana in capat, tocmai pentru efectul evantai - si apoi se decoreaza cu una - doua - trei, va descurcati voi mai bine ca mine zic!

Sunt o nebunie ciocolatoasa marca Oreo, care deconspira inca de la prima atingere cu papilele gustative un val parfumat de crema ! Si ca sa-l citez pe Eduard: "mamiii sunt mirobolante, pe bune"! :)

Reteta imi apartine. 

Gogosi

Voi ce parere aveti de alinturile gen gogosica, or other kinky stuff like this?:) Io una nu ma impac deloc cu asa ceva (pretenii stiu de ce;)), imi iau imediat jucaria si plec! Da cand vine vorba de gogoasa-nfuriata (desi-i detesc atributu si nu-i percep comparatia??) stau la coada aia lunga, alaturandu-ma celor ce asteapta cu sufletu la gura sa-si prafuiasca mustatile cu zaharu ala pudra, ori sa-si smaltuiasca dantura cu ciocolata, caramel si alte toppinguri !

De ce infuriata, dle'? E delicata si lovely rau - asa colorata - intr-un ocean de praf de stele (cititi si voi pudra de zahar) simplu sau indoit c-un strop de apa si pictat in zeci de feluri.

Povestea gogosii e antologica, parerea mea! Cat despre pufoseniile astea, pana acum le-am mesterit de 3 ori. Totul a inceput intr-o seara cand, primind un colet mare cat cutia unui televizor cu tub, pe langa my precioussss Ken se afla si o mini carticica pe 3 foi A4 - printre care si o reteta de gogosi! Dar nu e asta de v-o zic voua acum, ca aleia din carticica ii lipseste pufosenia, de aroma nu mai zic, Ralu stie - ca doar Ken-ul ei e frate de cruce cu al meu si-au venit pe lume cu aceeasi 'carticica' companie !;) Si nu stiu cum naiba se face ca esecurile primesc mereu cantitati duble ;) Ete ca m-am lecuit sa fac o reteta pentru prima data - la patrat !;) Da-n verva aia, cu Ken-ul ala sclipitor in casa, am zis s-o fac lata cu reteta din dotare, si chiar a fost hard de lata dar in a bad way ;)

O sun pe mama, ii raportez esecul, ingredientele, modalitatea de preparare si-mi zice unde-i buba: ca regula generala pufoseniile cer aproape juma de cantitate apa raportata la intreaga cantitate de faina! Si da, poti pune lapte, dar sa fie chiar mai putin de jumatate din toata cantitatea de lichid! Si alte treburi, dar le vine si lor randul!;) Asa ca reteta aia am modificat-o pe vecie, nu se mai pupa nimic ! ;) Io mi-am notat, am executat si repetat - si iaca aici la ceas de seara va conjur sa o testati! Acum haideti sa vedem cum sta treaba:

Aveti nevoie de: 450 grame faina, 90 ml lapte, 130 ml apa, 1 ou intreg, 1 galbenus de ou, 40 grame unt (mama zice ca untura sau margarina e mai buna), 50 grame zahar, 1 praf de sare, 1 plic de drojdie uscata - 7 grame, coaja rasa de portocale, 1 lingura plina cu esenta de vanilie sau portocale, si in bucatarie - cald sa fie musai, da ?!

In primul rand, faina trebuie sa fie la temperatura camerei! O cerneti intr-un vas (sau direct in bolul mixerului), ii faceti o gropita in mijloc in care turnati laptele cald in care ati dizolvat drojdia, pudrati lichidul cu putina faina din vas, acoperiti bolul cu un servet si lasati maiaua asta vreo 10 minute la dospit. Apoi incalziti apa (aveti grija sa nu opariti drojdia, sa nu fie apa fierbinte, ci doar incalzita), adaugati zaharul, untul (topit si racit), si celelalte ingrediente si amestecati manual (sau cu orice mixer de bucatarie dotat cu carligul de aluat) - cam 15 - 20 minunte, iar cu mixerul Ken / Aid - timp de 7-8 minute - pe puterea 2 la inceput, apoi pe 3.

Mutati aluatul intr-un vas dat cu o pelicula fina de ulei, acoperiti-l cu un prosopel si lasati-l la dospit cam 1 1/2 - 2 ore pana-si dulbeaza/tripleaza volumul.  Dupa cum stiti de la reteta de pizza, eu pun de regula vasul in cuptorul bine incins inainte, cu usa intredeschisa si atunci timpul se reduce semnificativ. Dar e mult mai fain cand creste de la sine putere, fara sa fie fortat de nimeni! Alte poze cu ele n-am ;((

Asa ca eu am lasat-o vreo 2 ore (si bine am facut), ca in acelasi timp lucram la 1 cuptor cu '6 maini' si Nikon-ul in dinti: o minunatie de varzuca de Bruxelles, niste ficatei de porc innecati in vin si-o minunatie de painica pentru ciorbita de perisoare - buna de sta matza-n coada.. repetitie aproape saptamanala.. am io un fan al meu ;), chiar 2!

Cat despre painica asta, o bunatate - e reteta Gabrielei, my lovely friend, care m-a lasat paf cand i-am vazut lucratura fina nene, nu gluma, la un super strudel, chiar ca super zic eu! Inca n-am avut tupeul necesar sa-l fac, dar o sa prind eu intr-o zi curaj! Multumesc Gabi tare mult !

Si revin la gogosi: Dupa timpul ala scurs presarati pe masa de lucru faina (data prin sita); mama in schimb unge masa cu ulei - dar nefiind reteta ei asta, nu vreau sa le incurc;)), intindeti usor aluatul cu sucitorul (aveti grija ca-i elastic / moale si se intinde foarte lejer si cu mana), croiti acolo niste forme rotunde cu ce aveti la indemana (de 7 cm in diametru am folosit eu, plus un capac de sticla), pe care le mai lasati la dospit inca 1/2 ora, desi cred ca le-am lasat mai mult. Coca ramasa dupa operatiunea asta, nu o mai intindeti, ca s-a zis cu pufosenia! O taiati/rupeti asa in bucati potrivite si le lasati sa se umfle-n pene la gramada! Excuse the mess !!

Apoi incingeti ulei, mult ulei, sa tot fie o balta mare, n-am masurat, am pus din ochi! Si toata chestia asta nu se testeaza cu dejtu ci cu un praf de faina, sau chiar o bucatica de coca ce-o lasati acolo ca sa se arda ea si nu uleiul, iar la urma o aruncati. Ridicati cu lama unui cutit pufoseniile, ca sa nu-si piarda forma si prajiti-le in uleiul ala, intorcandu-le pe partea ailalta cu ajutorul unui bat de frigaruie.

Na, sau furculita cum vreti voi! Da o sa vedeti ca-i mai usor sa prindeti pestele cu undita, decat sa-i dati in cap cu lopata!

Dupa ce le scoateti din balta de ulei, le puneti pe un prosopel absorbant, apoi le pudrati cu zahar pudra... the easy way .. or the amazing way cu zahar pudra indoit cu picaturi de apa, care cum vreti ! Ideea e cam asta. Eu n-am cantarit cantitatea, dar cred c-am folosit cam 400 grame zahar pudra pentru toata cantitatea de gogosi. Am topit si 50 grame ciocolata alba cu 20 grame margarina (la microunde), am incorporat ciocolata in zaharul pudra si apoi am pus lingurita cu lingurita de apa, pana cand am obtinut consistenta perfecta pentru glazura. O sa simtiti la mana cand trebuie sa va opriti! Si daca nu si nu, si va rezulta o zama din toata treaba asta (desi e aproape imposibil ca si Edutu stie sa-o prepare) .. pulsati cu zahar pudra pana obtineti consistenta pe care v-o doriti!

Puteti imparti glazura in boluri separate, le colorati dupa plac (pentru tenta ciocolatoasa am pulsat cu o lingurita cu cacao; alteori topesc separat ciocolata neagra si apoi adaug zahar pudra si putina apa.. fix in ordinea asta, daca-i musai sa fie multa ciocolata) si apoi cufundati gogosile in curcubeu ;) Daca vreo glazura din bol s-a intarit, pulsati cu o picatura - doua de apa si-si revine!  Si cam atat!

Si acum va terorizez si pe voi cu melodia asta pe care am ascultat-o toata ziua si  zau ca inca vreo 2 zile o s-o ascult continuu ! Cum sunt gogosile astea?? Mah sunt bune rau, pe cuvant!!!!!!

Scones cu parfum de scortisoara si vanilie

Cate scones n-am mancat pe vremea copilariei mele fara sa stie bunii a mea ca asa se numesc ele intr-un colt din lumea asta larga.. Dar la cat sunt de fragede, untoase si parfumate, numele n-a mai prezentat importanta.. Povestea lor e lunga.. personal vorbind. Buna le prefacea cam in acelasi stil, uneori cu untura, le zicea painici si mi le servea, dimineata inainte de scoala, proaspat scoase din cuptor, fiind gata in doar 25 minute cu preparat si cuptorit cu tot.. O curgere de miere peste, felii de mere aproape coapte odata cu ele, un ceai cald alaturi si apoi un sut in fund spre scoala.. Hmmm ce vremuri...

Simplu ca buna ziua.. Cand sunteti in lipsa de timp si cu depresia in gat dupa ceva dulce, iar de ciocolata nu va puteti apropia ca i-ati pus lacat pentru ganache-ul din week-end.. notati asa...

Preincalziti cuptorul la 200 grade. Intr-un vas puneti 320 grame faina, 1 lingurita plina cu praf de copt, un varf cutit sare, un praf de scortisoara, 2 linguri pline cu zahar pudra si amestecati prafurile astea pana se cunosc mai bine intre ele.

Adaugati 115 grame unt gras - rece (Napolact 65% grasime folosesc eu) - si cu mainile framantati untul in prafurile alea pana se transforma amestecul in faramituri. Gen: luati intre palme untul cu toata faina lipit de el si frecati-va palmele ca si cand ati rula o bucata veche de plastelina.. 

Dupa ce ati 'cernut' toata treaba asta intre palme, adaugati 140 ml lapte gras si amestecati. In poza zic eu ca se vad foarte bine faramiturile..;)

Ideea e urmatoarea : ca sa obtineti niste 'painici' perfecte, untoase si aerate intr-un mod cat mai delicat, nu trebuie sa va 'jucati' prea mult cu aluatul dupa ce ati amestecat ingredientele lichide (mai pot contine si ou.. dar ce avem noi aici e reteta de baza) si musai nu trebuie sa refaceti 'pledul' de aluat mai mult de 2 ori si nu trebuie sa-l intindeti in stat prea subtire, unul de 2 cm e perfect. 

Deci adaugati 140 ml lapte, o lingurita esenta de vanilie si, dupa cum simtiti la mana aluatul,.. daca mai suporta un 10 ml lapte adaugati putin cate putin, tinand cont ca vorbim de un aluat pe care trebuie sa-l intindeti. Formati o bila, apoi cu sucitorul treceti la treaba... intr-un strat de 2 cm cum v-am zis, avand grija sa pudrati masa de lucru cu faina. Cu blandete, ca vorbim de niste pufosenii de painici .. Va ies cam 10 scones.. acum depinde de forma pe care o aveti pentru a le modela. Puteti folosi chiar un pahar cu margine mai taioasa si musai taiati forma langa forma, ca sa nu lasati prea mult aluat pentru intinderea ulterioara.  V-am zis.. de doua ori maxim aveti voie sa-l intindeti. 

Daca nu aveti sucitor sau ati turnat mai mult lapte..  pana la 180 - 190 ml... clar nu mai intindeti coca, ci o luati cu o lingura mare si puneti gramezile de scones pe foaia de copt.. Dar nu mai mult de 190 ml, pentru ca atunci untul - raportat la cantitatea de lapte devine insuficient. Eu le prefer intinse.. sunt mult mai cochete zic eu.. ;)

Reiau ideea: Tapetati tava mare de cuptor cu hartie de copt si pudrati-o cu faina, luati cu paleta bucatile de scones si le mutati cu grija pe hartie, lasand putin spatiu intre ele. Functioneaza pe principiul rise and shine ... daca le-ati taiat ok, fara sa 'rasuciti' prea mult forma pe aluat si ati respectat celelalte reguli, atunci ele nu se intind pe tava - ci se inalta - , iar daca le-ati uns usor cu lapte sau galbenus de ou dupa ce le-ati mutat pe hartia de copt, vor straluci ca niste diamante dupa coacere. Eu doar le-am uns cu lapte.. dupa ce le-am pozat in faza asta.. 

Cam 15 - 20 minute la 200 grade le este suficient... in functie de cuptor... Nu trebuie sa vedeti maro in fata ochilor.. e suficient sa vedeti crusta specifica de produs copt la exterior. Sunt atat de untoase si parfumate, iar daca veti rezista tentatiei de a le face felul din prima zi, veti simtii cat pot fi de pufoase si a doua zi. 

Le serveti dupa plac.. fiind doar putin dulci, merge struna un borcan cu miere peste :)) sau in cazul nostru o dulceata de nuci companie si-un motz de frisca.. Doar english breakfast?? Hai sa fim seriosi .. ;)

Peach Tarte Tatin = tarta Tatin cu nectarine, da!:)

Va amintiti vorba aia din popor "da-mi Doamne mintea de pe urma?'' Ei da, io am ajuns s-o culeg de pe buzele bunicii inainte sa deschida gura.. Si asta nu in perioada amintirilor din copilarie, caci atunci auzeam printre dinti un "Nu zaietz, nu pagadi!!!", ci mult mult mai tarziu.. Mah si nu ma abat de la subiect. Totul are o legatura, nimic nu e intamplator, corect sau ba? Cu plecaciunile de rigoare mi-am inghitit vorba si ignoranta acum vreo 3 ani. Pana atunci tarta Tatin nu mi-a trezit nici o inspiratiune si ma gandeam .. ''ei na, Tatin.. mare branza, ce grozavie poate fi asta?''. Spuneti si voi... eram sau nu in toate facultatile mintale?:) Cine poate ignora asa ceva?!? ;)

Prima data am mesterit-o by the book... cu mere ofc! Ca atunci cand in titlu gasiti doar cele 2 vorbe Tarte Tatin... 'ii clar coplesita cu mere (Golden si Ionatan reprezinta combinatia no.1 in materia asta... fara cacao in blatul de tarta, ca nu prea se dau la pace!)...

Dar jur pe rosu = (adik') =  incercate pe barba mea si a familionului, ca puteti folosi la fel de bine.. si chiar mai bine pere, piersici / nectarine in combinatia de mai la vale, caise, gutui coapte bine si combinatiile dintre ele..  Poate mai sunt si alte vitamine care va fac cu ochiul, desi intre alte fructe si tarta asta rasturnata, din punctul meu de vedere, e un abis.. Cea mai faina afinitate pentru acest aluat cu cacao / ciocolata o regasiti in pere si aici de fata nectarine... De ce peach tart? Ca suna al naibii de bine, ca i'm a freak cand vine vorba de puful de pe piersici / caise si atunci am renuntat de mult sa le cumpar/ mananc daca nu-l am pe neinfricatul deschizator de drumuri langa mine. Deci ramane peach tart, da?... dar ea-i cu nectarine toata ziua, sa retineti asta dar si ca-i rau de buna, da rau de buna!! ;) Acu' lasam vorba deoparte, chiar daca n-am mai deschis de-o saptamana gura si trecem mai departe.

Acum ca v-am destainuit combinatiile, nectarinele, fie ele bine coapte sau nu, fac casa asa de buna cu ciocolata... de numa' te lingi pe degete si musti intr-una!!

Intai preincalziti cuptorul la 190 grade si va ocupati de aluatul de tarta, ca trebuie sa-i dam un avans de vreo 30 minute-n frigider sa mearga treaba ca unsa si sa-l intindeti lejer. Notati asa:  140 grame faina, 30 grame cacao, 110 grame unt rece, 30 grame zahar, 1 ou mare s'un praf de sare...  

Puneti intr-un vas faina, cacaua, sarea, bucatile de unt rece si amestecati ingredientele cu mana pana se formeaza niste faramituri mari de coca.. deci nu prea mult, ca pica greu la articulatii !

Apoi adaugati zaharul si oul si amestecati.. tot cu mana aia, da?  

Formati bila cu pricina si sut in poarta frigiderului cu ea.. un gol de 30 minute.. sa tot urle familionul.. hai cu tarta!! hai cu tarta!!  Sfat: ignoranta e o binecuvantare!! Retineti si vedeti-va de treaba mai departe!? ;) Ca nu-i timp de stat.. iar magia descoperita din greseala de Stephanie Tatin, pe la 1898, se desfasoara in timpul asta...
In cazul dulcegariei de fata, am mixat la platanele focului variatiunea preferata a men-lui meu... "maxim de grozava" - ca sa-l citez ;)) E scurt la vorba dar precis ! ;)

Coafati 3 nectarine / piersici / pere mari - da mari sa fie da? :  le dati jos textila, le faceti o lobotomie si le feliati!

Pentru genul asta de tarta, folosesc de regula forme de silicon.. sunt mult mai usor de manevrat la rasturnare = umila mea parere! Puneti direct in forma 100 grame unt si 80 grame zahar - de inima eu ca o iubi tare. Pe sageata lui cupidon are un 21 cm.. retineti aspectul ca altfel tarta va fi foita de tigara .. si it's bad to smoke, nu-i asa?!? ;)

Bagati forma in cuptorul preincalzit din timp si o lasati acolo minute bune (in functie de cat de nebun e cuptorul fiecareia) pana incepe zaharul sa se caramelizeze.. sa tot zic vreo 15 minute? Intre timp razuiti 50 grame ciocolata si daca nu ati coafat nectarinele acu ii vremea!

Apoi asezati frumusel feliutele de nectarine pornind din centru formei si daca nu mai aveti spatiu si totusi v-au ramas felii cum mi s-a intamplat mie.. taiati cubulete feliutele ramase si aruncati-le deasupra! Tot din centru inspre margine / sau invers, cum va vine mai usor, inveliti nectarinele cu ciocolata aia data pe razatoare, apoi introduceti iar forma in cuptor pentru 10 minute.

Scoateti forma din cuptor si fara sa stingeti focul - scoateti bila din poarta (frigider) si va ocupati de aluat.. Cum faceti asta? Retineti: aluatul il intindeti cu mana pe o foaie de copt si din ochi crosetati din el forma pe care o are tavita voastra, nu cu sucitorul! Coca, oricat de rece ar fi ea, se lipeste de sucitor, asa ca ignorati-i chemarea de data asta!

Dupa ce ati intins coca, o dezlipiti frumusel de pe foaia de copt si o intindeti peste fructele din tava.. daca s-a mai rupt pe alocuri nu-i bai.. oricum o intepati din loc in loc cu furculita :) Si scoateti florile alea din tava mare de cuptor ca se ard, pe bune ;))  Sa nu puneti forma direct pe grilajul din cuptor, ca nu cumva sa dea sosul pe afara din tavita si sa vi se caramelizeze zaharul direct pe flacara, da?

Apoi bagati iar forma in cuptorul nestins intre timp, cam 25 - 30 minute la 190 grade, pana cand aluatul e copt.. se vede el colorat si batzos! Si cam atat. Scoateti tarta, o lasati sa se raceasca bine si rasturnati-o pe platoul de ''prezentare'' in fata mancaciosilor.. o sa reziste cat o sa reziste apoi pa si la gara! Aveti grija cand se intampla procedura cu pricina sa nu va patati camesa ca-i jale! E insiropata bine si noua ne place maxim asa!

Merge struna cu o inghetata de lamaie companie. In rest, pofta sa aveti cu carul si fructe pentru tot anul.. ca mai brodam noi si alte combinatii pana-n 2012 ~~ aha ~ !!