Trufe raw

Postarea asta e din gama raw da bun ;) Si nu, nu cred c-o sa vedeti aici o desfasurare nedesfasurata de forte raw vegane prea curand! E scump dom'le ! Sa traiesti raw vegan, sa bei din licoarea tineretii - a se citi lapte de migdale - nu-i chilipir deloc! Asta nu inseamna ca nu veti primi in dar deserturi raw incercate si gandite dupa capu' meu.  Si cum o poza face mai mult decat o mie de cuvinte, luati de aici si interpretati-i parfumul, consistenta si deliciosenia..

Cum ziceam ieri, imi mustaceste prea mult gandul la chestiuni profane si simt asa apasat si rece o fractura imaginara a intelepciunii mele raw vegane, deci o sa le iau treptat, soltac soltac pe toate.. salate, porc, dulcegarii culinare, chestii raw fix pe limba mea pe care-i aplicata din nascare o anumita marja de perceptie a chestiunilor dulci si sarate, fix ca-ntr-un perpetuum mobile compus dintr-o spirala a contradictiilor .. porc vs raw! Deci asa, da!

Reteta e simpla, basca poate fi folosita drept blat de tort raw. Daca nu va iubiti ca mine cu avocado-ul, atunci il puteti elimina si pulsa cu apa.. functioneaza la fel de bine pe principiul.. care cum vreti ;)

150 grame curmale

150 grame migdale / sau caju / sau alune

1 avocado mare - bine copt

3 -4 lingurite cu pudra de cacao + cacao pentru tavalit trufele

2 -3 linguri pline cu miere de albine

apa - cat sa obtineti consistenta dorita  (sau lapte de migdale pentru cunoscatori)

Taiati avocado-ul pe din doua, dati-i una in cap samburelui, pe care il eliminati cu cutitul bine infipt intr-insul, apoi scoateti miezul cu lingurita, si puneti-l in blender alaturi de toate celelalte ingrediente, exceptand apa. Adaugati cate o lingura doua cu apa - pana atingeti consistenta dorita a trufelor. Depinde si de marimea avocado-ului - daca e cumva destul de mare, si fara sa adaugati apa consistenta e mult prea moale pentru simtul vostru (desi e aproape imposibil), atunci adaugati cateva migdale sau nuci, altfel daca nu e nevoie de apa, nu mai adaugati deloc. Eu de exemplu am adaugat destula apa, cam 50 - 60 ml.. da' na, asa e pe fix gustul meu ;). Trufele nu-s tari, ba au chiar si o migdala incorporata in centru, tocmai bune de muscat.. daca vrei o adaugati si voi, daca nu ba! La fel de bine puteti folosi cirese deshidratate, nuca de cocos deshidratata. Repet.. consistenta si umplutura o decideti voi. Lasati amestecul in frigider timp de 1 ora, apoi formati trufele. E mult mai usor de lucrat cu ea, rece fiind.

Luati in palme o cantitate mica de compozitie, prefaceti-o intr-o chestie rotunda pe care o infasati in pudra de cacao (eventual bio ca sa fim vegani in toata regula) si gata. Sa va mai zic ca, deloc raw - puteti folosi umplutura asta + cirese + putina esenta de migdale - rulata intre niste foi de placinta, bagata mai apoi la cuptor? omg, e nebunie, incercati va rog ;)

Le tineti la frigider, asta daca nu le terminati in cateva minute ;) Sunt absolut grozave, jur! As putea trai cu un asemenea desert o zi intreaga si inca o zi, doua, peste prima ;)

Despre Street Delivery, trufe raw si niste treburi

"Numele meu e A.S.S., 'fumez' porc de vreo treijde' de ani si (cica) vreau sa ma tratez" 

 nici sa n-aud  "llooooolll" in grup, ok?

Chestiunea de mai sus mi-o zic adesea in momentele in care burta imi e plina cu porc evident, si judecata mi se topeste sub amprenta lui, intocmai cascavalului pe o pizza abia scoasa din cuptor - pe numele ei de scena - Carnivora (musai) - my middle name, ce sa mai!  Indecizia are si ea semne de punctuatie, care vin insotite de niste zvarcoliri interioare asa din te miri ce ;) ...al 'mirarii' (chiar am ajuns sa gandesc/fac eu asta?) strivit de semnul intrebarii - cu un mare why sau why not in coada; intrebarii (de ce sa ma tratez, cand 'io la o adica il iubesc - pe el porc care este intr-un asa hal de bun, bun) - cand ma vad pusa la zid, de mine insami si de una singura, c-un mare pahar cu smoothie verde = niste frunze de salata, busuioc si cateva de morcovei, blenduite si innobilate cu apa (omg! nu pot sa cred ca fac asta); si exclamarii (e musai dom'le sa-i dau peste bot porcului, ca doar circula chestia asta total neinspirata 'esti ceea ce mananci' si chiar nu vreau sa cred despre mine, ca-s porc bun, adica in toata regula) si cand citesc (ca eu n-am, dohh) despre perfectibila combinatie intre celulita si porc versus constiinta! Si ce sa fac, ce sa fac mai?

Si, ca intotdeauna, exista un totusi! Acum o luna de zile - ca de atunci tot rumeg si rumeg din cand in cand iarba si abia azi ideea in sine - la Street delivery si mai apoi atelierul raw vegan al Oliviei Steer, s-au intamplat niste lucruri dom'le si mi s-au aprins niste becuri, beculete, becusoare bleu, verzi si-ntr-un final roz, am primit palme si pe stanga si pe dreapta (virtuale ofc, ca veganismul asta nu-i masochist deloc), le-am pasat porcului si m-am cam lasat de el, sa vedem cat ma tine. Da pui am voie (!!!), ca nu e porc.

Ca am si acum un mare drooll in gura cand ma gandesc la niste bucatele mici de chorizo, fasii de prosciutto, si-o tiganie de bacon prajit - varsate asa peste-o salata cu rosii si verdeata, na! Bun nene, bun, 'nu radea'! Lame, i know! Da voi judecati singuri, ca fix acu dezbat si eu problema negru pe alb, si insiruindu-mi asadar gandurile aici, va conjur sa-mi intariti voi una din convingeri (le-am lasat la urma di 'tat), cu argumente, cu tot, pro si contra!

Da s-o iau cu inceputul... ca asa-i frumos! Habar n-am avut pana acu o luna, ca intr-un locsor din Bucurestiul asta mare, de vreo 6 ani incoace, se petrec niste lucruri fabuloase. Strada Arthur Verona, aka Street Delivery, isi pune lacat la inceput si sfarsit de strada in fata vehiculelor pe 4 roti - de obicei la ceas de vara, vreo 3 zile, si fix in Parcul Icoanei se dezbraca de secrete: arhitectura, arta stradala, teatrul, muzica, atelierele culinare, yoghinii in starea lor naturala (infasati doar, o stare zen de numa'), hipsterii adevarati si entertainmentu'. Iar toata chestiunea asta, redata in totalitate pietonilor, e organizata an de an de Fundatia Carturesti si Ordinul Arhitectilor din Romania, o-la-la!;)

Si se pare ca 7-le mi-a soptit sa spun da;), si mare mi-a fost bucuria sa le impartasesc minunatilor participanti, dornici sa afle din gura mea profana, despre mancarea sanatoasa, sa le graiesc vorbe-aplicate, despre uleiuri bio, bulgur, basca de oua m-am bucurat sa explic maxim, parfumuri de menta, busuioc, alune, toate astea contopite-ntr-o salata sanatoasa numita Tabbouleh (cand vedeti rosu in fata ochilor, dati click) despre care v-am vorbit acu ceva timp in urma, cand Plafar a binevoit a aduna laolalta oameni pasionati de cooking sanatos, treaba serioasa dom'le, nu gluma!

Si uite asa au organizat oamenii astia cu ale lor puteri de provenienta proteica zamislita dintr-un pumn de migdale sau nuci - un concurs in care FB-ul a fost aruncat in aer de retete raw vegane, vegetariene care au purtat amprenta oamenilor frumosi de s-au infatisat pe Street Delivery in ziua aia de duminica - celor ce mi-au fost alaturi - le mare multumesc, si mai apoi ne-am cunoscut in toata multimea noastra, cunoscatori raw sau nu, dar dornici de cunoastere (ca mine), la atelierul Oliviei Steer - tinut, unde altundeva decat intr-un Plafar - pe Radu Beller mai exact, da.. vedeti aici spotul video realizat cu Olivia.

In duminica aia, in Parcul Icoanei, introducerea mea a fost finuta, fara conotatii raw (si fara discutii imbecile despre porc, ca altfel mi-o luam pe coaja), luand in calcul fiertura sparturii de grau si rezultatului cotcodacelii cocosului asupra unor gaini in calduri, dar musai bio toate - alimentatie naturala si sanatoasa nene, ca nu ne-am jucat doar povestind incins si interesant, ci am facut acolo niste treburi.. Faina misiune, dom'le, da!

Mai ales ca my lovely Ralu (care absenteaza motivat acu si pe care o pupacesc cu drag) m-a incantat cu prezenta. A durat o ora atelierul culinar, timp in care m-am imprietenit pentru prima data in viata cu o plita electrica.. din aia de camin, am intalnit oameni frumosi si interesanti, asa ca fu' misto treaba, plus explicatii, explicatii.. ;) la o ora arzatoare din zi!

Unde mai pun la socoteala ca-ntr-una din zile, Edutu meu prezent in fapte ne-a arat si explicat cum si-n cate feluri se incordeaza muschiul vanos, si musai cum se despart niste cirese si visine de samburi.. Asta da clasa, dom'le! no, ziceti voi acu'!

Asa, acum ca am tot dat din casa, sa continui.. Intr-o zi din timpul saptamanii, imediat dupa Street Delivery, am cunoscut-o in toata splendoarea ei adevarata, in carne si oase vegane pe Scufita Rawsie. Da nene si eu credeam ca-i facatura, dar exista in toata desavarsirea ei! Cantec de leagan ii era vocea, chipul sculptat in creme naturale, subtire ca o copilita de-a 9- a, dotata sufleteste cu un compendiu raw vegan, deci da!

Am picat pe scaun de cum am intrat in Plafar, i-am prins Ralucai mana ca-ntr-un cleste si i-am zis..  "soro, daca vezi ca ma pierd in fata alunelor scufundate in lapte de migdale si ma zbat ca o naluca sa le pescuiesc; daca incep sa ling semintele de susan ramase in urma bulgarasilor ce le contin; daca observi ca mi se indeseste pe loc parul cand sorb din salata facuta nectar, si mi se tranforma dejtele in betisoare chinezesti nu de alta dar ar fi fost pacat sa fac uitata in pahar o cat de mica bucatica de dovlecel prefacut in tagliatelle, imperecheat cu un pesto de caju si usturoi - absolut dementiale !!!-  da-mi peste ochi, trage-mi doua palme sa-mi revin ca altfel ii pun gand rau lui M. - raw vegan o sa scrie pe el" Zis si facut! M-am trezit luata la palme, asa metaforic vorbind - din fericire, sau pacate o sa realizez in timp - si am plecat  de acolo ca o nauca!

Si uite asa si din cauza aia, imi sterg ochii injectati de lacrimi cu dosul palmei si ma intreb.. 'A fi sau a nu fi raw-vegan, sau macar vegan, sau cel putin vegetarian'? Hai, ziceti, ziceti voi! Stiu ca postarea asta n-are zvacniri prea mari de acceptare a ierbii, ca de, porcu' mi-a intrat ca raia in piele, in creier, in toate madularele fiintei mele  - drept pentru care am ca intriga o intreaga poveste de viata si o prietenie care s-a lasat asa din mosi stramosi cu limba de moarte - deci parsiv rau de tot, dar totusi, am vreo scapare? Si daca da, cum?. Ca eu mi's tare sensibiloasa si atasata de lucrurile pe care le-am cunoscut in timp si iubit intr-o zi cat altii intr-o viata si c-un zvac de mica masochista (ca o balanta veritabila ce sunt) - cantaresc cam la modul asta lucrurile:

•  p'un taler porc (uhhh moama - coaste imbaiate-n lapte de cocos, unt de arahide, usor bulbucat cu grasime, pestritat cu sorici, marinat intr-o chestiune de-ti sta mintea-n loc si-apoi aruncat pe gratar, sau cuptor, intr-o idila perfecta cu cirese, caise, prune, etc (insert drooling face here) - pe stanga mai la vale vedeti vreo 10 preparate din porc, go, go, go !!;)) 
• si pe alt taler - constiinta mea raportata la "tinerete fara batranete si viata fara de moarte" - aspect imbracat in haine raw vegane, cica, si celulita aia de care va ziceam mai sus, sau viitoarea celulita (ca eu, acum, doar v-am zis, n-am d'aia, lol)! 

Personal va indemn sa judecati in cunostinta de cauza si sa extrageti si pentru voi taleru castigator. Chiar mi-s tare curioasa ce ganduri imbratiseaza domniile voastre, parol!

Deci, ma ajutati fetelor, ca am musai nevoie de-o ispita raw, sau macar vegana - cu documentatia stiintifica de rigoare, cu linkuri, ingrediente, principii si povesti de viata pe de-o parte; sau pe de alta - porc tata, simplu fara prea mult zvac din partea voastra, ca pe asta il stie mandea pe de rost din cale afara!! Deci, ma pot astepta la idei/sfaturi? Le primesc cu mare bagare de seama si muuuuult drag! 

Acu sigur va asteptati la reteta de trufe raw, da mai am facut-o si p'asta, dupa mintea mea din capu' meu. Absolut groazava treaba, cu un parfum si-o consistenta de sta matza in coada, bune rau, da stiti cum! Dar hai sa vorbim despre ele maine, ca acum prea mult mi-a copt mintea ba porc, ba raw si e vremea somnului de frumusete, nu de alta ;) 

Mousse de ciocolata

Spuma de ciocolata/ sau mousse-ul de ciocolata na, e una din dulcegariile care-mi inghenuncheaza trairile cand vine vorba de drogul asta pacatos. Si desi n-o sa cititi aici cuvinte precum clocot & fire, o combustie tot o sa se petreaca in sufletul stomacului vostru de n-o s-o uitati pe vecii vecilor.. fiori de raceala si-o patima nebuna dupa spuma asta.. Daca o veti pune in aplicare veti vedea ca ce-mi turuie mie gura nu-i gluma nicicăcum dom'le, o nuu! Arome, culoare cu non-culori, parfumuri complementare si-o pata aprinsa, dulce acrisoara, de roze..

Notati asa:

100 grame ciocolata alba (nu folositi de menaj),

100 grame ciocolata neagra (de buna calitate),

300 grame frisca lichida,

2 albusuri + optional 2 galbenusuri,

60 grame zahar,

1 lingurita esenta de menta,

1 lingurita esenta de vanilie

100 grame coacaze - ale mele au fost usor congelate ;)

Topiti la microunde timp de 1 minut - in vase separate - ciocolata alba / neagra, apoi lasati-le putin la racit. Mixati frisca lichida (Hulala am folosit eu). Am discutat ieri principiile acestei miscari.. da le reiau ;) Ca regula generala, frisca se tine in frigider, nu congelator, nu camara. Nu aveti nevoie de intaritor de frisca, de la sine putere se lasa batuta de mixer, parol! Daca o mixati prea mult - nu se taie dom'le, ci pur si simplu consistenta i se transforma intr-un fel de burete din ala sponge din cauza aerului prea mult incorporat. Ok, da? Frisca se mixeaza de regula pe aceeasi putere - de la inceput pana la sfarsit - si in aceeasi directie.. suficient cat sa obtineti din partea ei un varf usor indoit la vedere atunci cand scoateti telul sau paletele mixerului din ea. Sa fie o idee mai batoasa decat spuma de barbierit ;)

Intr-un alt vas - mixati foarte bine albusurile de ou cu zaharul si daca nu aveti oaresce greturi adaugati si galbenusurile si mai mixati putin cat sa le incorporati.. eu n-am greturi, deci le-am pus ;) Turnati ouale mixate cu zaharul in vasul ce contine frisca batuta, incorporati doar putin cu spatula ingredientele, avand grija ca sa nu-i permiteti aerului sa patrunda prea mult in compozitie, apoi impartiti in doua vase amestecul obtinut. 

Intr-unul turnati ciocolata neagra + esenta de vanilie si incorporati usor cu spatula.. iar in celalalt ciocolata alba, esenta de menta si incorporati. Apoi construiti puzzle-ul.. in pahare, sau cescute Emile Henry, sau ce vreti voi - o lingura cu mousse de ciocolata alba, o alta cu mousse de ciocolata neagra si tot asa... iar printre ele bobite de coacaze - aroma mai complementara nu exista parol, iar deasupra un motz de ciocolata rasa, coacaze  si cam gata, tadam! O dati la rece si o serviti dupa o ora - doua asa.. E nebunie curata! Spumoasa, fina, dulce si parfumata de numa!

Ralu, esti pe faza, da? Maine revin c-o chestiune existentiala; v-as zice azi da trebuie sa onorez o invitatie in parc cu rolele ;), da musai dupa ce ma dreg c-un smoothie si sparg intre dinti o galeata cu gheata!

Napolitane cu ciocolata de casa

Noroc c'am gura plina cu cioco si-o mana ocupata des s-o duc la gura.. asa ca scriu acum pe scurt: napolitanele astea cu ciocolata de casa, fructe uscate si matcha rules ! Ma scot din ale mele! Descriere pentru dulcegaria asta n-am, in afara de magie pentru chocoholici, plus garantia, pe mustata mea de 'maidaneza' ce s-a lins pe bot cu mai mult de juma de tava intr-o ora. Rox, sper nu te strici de ras. De luni, doar gaura covrigului e a mea, ma jur !

Se prepara pe principiile ciocolatei de casa cu alune de padure.. Numai ca acum am eliminat esenta de migdale, am scazut nitel cantitatea de lapte praf, am adaugat putin mai mult unt, si surplusul de matcha, fructe uscate - exotice le zice Sanovita, si daca ma gandesc bine cam atat.. Sunt pasi mici, dar importanti. Iar dulcegaria asta noua nu vrea sa reproduca, ci sa creeze.. o alta consistenta, o alta savoare, obsesii le-as numi eu. Nici prin cap nu mi-a trecut de la inceput sa le postez.. ca le marcasem doar pentru mine ;) i'm not usually so bad. Dar napolitanele astea ciocolatoase sunt mai mult decat un best friend atunci cand iti plangi de zor nasu'n batista, iar cand totul e pink hmm si mai bine.. creaza sensuri si zugraveste povesti dulci!

Ingrediente: 450 grame zahar, 150 ml apa, 10 ml esenta vanilie - o lingura plina (si mai fain ar fi miezul de la 2 pastai de vanilie Bourbon), 160 grame unt gras, 400 grame lapte praf, 1 lingurita plina cu pudra de matcha, 300 grame fructe uscate - exotic (de la sanovita), 4 foi de napolitana.

Intr-un vas puneti la fiert, la foc potrivit, zaharul si apa. Cand a ajuns la punctul de fierbere, setati musai cucu sa sune peste fix 5 minute... Luati vasul de pe foc, adaugati esenta de vanilie, untul - musai la temperatura camerei (eventual incalzit 1 minut la microunde) ca sa nu raceasca compozitia si sa nu se formeze cocoloase din cauza lui, si amestecati bine cu lingura de lemn pana se incorporeaza tot si nu mai ramane nimic solid din el.. toata treaba asta in doar cateva secunde ca n-avem timp de pierdut. Apoi incorporati rapid laptele praf si praful de matcha (il cumpar de pe www.pastaidevanilie.ro) si imediat dupa.. fructele uscate.


Daca nu aveti matcha, o puteti inlocui fix cu variantele astea: xx) o lingurita rasa cu scortisoara + o lingurita rasa pudra de ghimbir + o lingura esenta de portocale / migdale sau vanilie; xxx) un pachetel de cappuccino si o lingura esenta de cafea (in loc de cea cu vanilie); xxxx) o lingura cu cacao si una cu esenta de rom / vanilie sau menta.. merg excelent combinatiile astea.

Revin la reteta: Asezati intr-o tava, sau pe masa de lucru, doua foi de napolitana (gasiti in Cora / Carrefour) si turnati compozitia obtinuta. Daca va doriti un strat mai gros ca cel pe care il vedeti in poza (2 cm), va sunt suficiente 2 foi.. dar eu am folosit 4. E dulce, doar e cioco.. dar avand foilea alea de napolitana te pacalesti singur si poti manca mai mult.. hell yeh! Intindeti ciocolata pe toata suprafata foii, lasand putin spatiu inspre margine si imediat dupa o acoperiti cu cealalta foaie de napolitana. O lasati la frigider pentru o ora (eu am lasat-o doar 30 minute si i-a fost de ajuns), o fragmentati dupa plac, apoi va rasfatati. Si cu asta basta! week-end tare fain si dulce sa aveti !

Reteta imi apartine.

Pancakes cu fructe de padure

Pancakes = un rasfat matinal de vikend pentru ai mei. In cazul meu, dupa un ceas biologic setat pe vecii vecilor pe 6, motiv pentru care nu scapa proteina aia numita porc de orice fel din frigider, clatitele astea delicate imi ating buzele lasand in urma lor parfumul unui perfect Sunday breakfast, unde-i loc de lapte, nu de porc! 

Simplu: intr-un bol se prezinta la apel 230 grame faina, amestecata cu un pachet (10 g) praf de copt. Se separa 4 oua de curte (hapciu,  d-asa am avut eu ;), se adauga galbenusurile in centrul fainii, si se "stropesc" continuu cu 260 ml lapte, timp in care se mixeaza situatia asta pentru a sparge cocoloasele de faina.. 

Si da, sa nu uitam.. se adauga 2 linguri pline cu esenta de vanilie. Intr-un alt bol se mixeaza batz albusurile cu o lingurita rasa de sare, care mai apoi se toarna peste compozitia de mai sus. Apoi iese din  schema asta mixerul, intra lingura de silicon si cu o delicatete rar permisa diminetilor din timpul saptamanii, se incorporeaza albusurile in compozitie, pentru a nu trezi faina.

Apoi vasul ia drumul frigiderului pentru 30 minute.. Dupa, totul merge struna.. se toarna mai putin d'un polonic din compozitia aia densa - ca doar vorbim de pancakes nu de clatite - in tigaia unsa cu putin ulei... 

... se presara fructe de padure pe o parte a clatitei noastre.. (pentru toata compozitia asta de pancakes aveti nevoie de 2 cani pline cu fructe de padure.. merg si d'alea congelate.. ce-au stat cuminti din timp, pana au ajuns la temperatura camerei) ..  

... si cand aproape ca sta sa sfaraie, sa se sparga bulbucii in figuri.. vedeti clar pe ea cum, se intoarce pe ailalta parte si se tine la foc mic nu mai mult de 2 minute... va orientati voi!  Si uite asa se preface un turn din pancake, se sfinteste cu sirop de zmeura in cazul nostru.. voi cu ce aveti in casa, sau cu ce va face voua ziua mai dulce si frumoasa.. ciocolata, dulceata.. dar asta stiti mai bine voi!  Un motz din fructe de padure companie, o doza impartita pe din 3, si inca una-n asteptare... Sa tot fie asa Sunday in fiecare zi de Monday,  Tuesday, Wednesday nu?? 

Un pranz delicios intamplat la Belmondo, gratie bloggerilor

Sa tot fie vreo 5 zile de cand mi-au vazut ochii si mi-au simtit papilele un cheesecake - the good stuff nu alta - cu dulceata de zmeura cred, desi dulceata aia ..hmm, n-am mai avut putere-n burta s-o simt pe barba mea mai spre final.. Dar de, eu m-am dat de 3 ori peste cap, am topit o spatula bagand spaima-n bucatari si era clar .. nu te pui cu mine, da?! ;). Asa ca am mancat undercover in bucatarie l lingurition din imparatia gustului, la fel de grozav ca cel de care va ziceam aicea, numai ca deasupra avea un strat de jely belly - panna cotta - altceva.. Si tare fain fu' sa aud "da-ul" Francescai, managerul restaurantului Belmondo.. cand i-am zis ca io fac ce fac si mesteresc reteta, mai ales ca am tras-o-n shooting. Da' o sa va arata alta data poza!;) Asa ca-n curand o sa-mi fac de cap cu ea  - reteta ;). Vreti poze cu cheesecake-ul?? N-am!!;) Ca-n forfota aia nu m-a pandit al meu sot cu aparatul, sa-mi vada gura plina cu dulcegarii.. ;) Dar stati pe faza, ca-l handmade-uiesc curand, parol ca da si-i impartasim secretul !;)

Si cine nu si-ar dori sa gateasca de la 11 la 13 continuu, intr-o bucatarie imensa, care nu e dotata musai industrial - desi io imi imaginam dinainte lucruri - ci parca e aia primitoare de-o avem acasa (muhahaha;)), adica mare, luminoasa, dotata cu fel si fel de chestii, printre care un cuptor imens de pizza.. sigur avem cu totii acasa asa ceva ;)), niste vase suspendate-n tavan, un iatagan de chef bucatar - dat pe mana altcuiva doar pe inventar, cu o insula pe mijloc si geam larg deschis spre centrul vechi al Bucurestiului ? Pai da... eram eu sigura ca toti vrem asta...;)

Cam asta-i cocheta straduta in care oamenii se imbratiseaza si-si marturisesc lucruri.. "La vita è bella, la cucina e chiar langa nasucul nostru iubitule, hai sa mancam ceva!"... in timp ce noi am omis vita si am dat-o pe peste.. Pai altfel se putea ?  

Si cum mie nu-mi cade mana pe cutit fara un fresh de porto.. aici urmau sa fie cate patru la puterea unu.. pentru Francesca, Denis - PR-ul, Ovidiu - Lumea retetelor si setilaaa ..

Si cum ziceam, gratie Stefanei - Lumea Retetelor - care mi-a lansat invitatia,  am dat-o pe urma pe treaba, pe persoana:  Ioana - Lumea Retetelor, Andreea Chinesefood, si eu. Era si cazul ca, dupa o anumita ora incepea zarva din bucataria restaurantului... ba pizza, ba niste paste, ca doar e cucina italiana.. Asa ca am dat bir cu fugitii, ne-am impartit pe oale, pe gramaje pregatite din timp de bucatarii bucatariei ce bibilesc bucataria belmondo :).

Si cum fu? Pai Ioana si Andreea au pregatit de toate.. si nu s-au oprit pana nu s-a dat piua ;))

...bruschette cu rosii si mozzarella ...

.. al forno - trebuia sa testam cuptorul dara, nu?

....ciuperci cu usturoi si crema de branza pe bagheta magica ...

... alea de se vad in spate sunt iataganele ce mi se pasau pentru tortura de cioco si quiche...

...reteta Ioanei de clatite cu busuioc, spanac si ricotta...

... invartite si para invartite-n aer de Andreea.. 

...si asezate pe farfurie ca pentru concurs, de Dragos - un pusti de 22 de ani, bucatar in restaurantul cu pricina, care-si merita toti banii dupa parerea mea.. 

..nu stiu cati, dar daca-s putini sa-i mai dea ;)

... fettucine Alfredo...

...salata de ruccola cu somon, parmezan si rosii cherry...

Pe de alta parte intrasem in scena si eu.. Am pregatit quiche-ul de somon afumat si tortura de cioco si imi facusem planurile cum sa-mpart smecheriile pe treburi.. Am pus cartoful la fiert pentru quiche si m-am ocupat de caramel.. Si da mai, am cerut o spatula de silicon.. am primit o spatula de altceva si nu m-am mai uitat ce si cum, si-am invartit, invartit, cu gandul la migdalele care atunci au fost nuci, si la cartoful care fierbea contra cronometru, pana mi s-a topit spatula-n caramel ;) Deci da! Si am luat-o iarasi de la capat cu nitica apa si un praf de zahar.. ;)) Dar a iesit cu lingura de lemn apoi.. o invarteala-n caramel nevoie mare... va zic cu mana pe rosu, ca fusera rauri rauri ;)

L-am lasat pe asta la racit si m-am apucat de umplutura pentru quiche.. ca intre timp facusem aluatul si statea nenea asta la racit.. 

De data asta cam asa: 350 grame somon afumat, 400 grame smantana, 40 grame capere, 4 oua, 1 legatura patrunjel si una marar, un praf de piper si gata.. O nebunie, zic eu si farfuria goala.. ;) Et voila gata scos din cuptor..

Iar intre timp tortura prindea aripi catre sufletele mistuite de pofta de caramel si cioco..

Si uite asa mi-am dat seama ca am acasa un jaf de cuptor.. Aici s-a copt dulcegaria-n 35 minute la 180 grade... am modificat si in reteta mea unde initial am scris 45 .. ca mie asa mi s-au intamplat lucurile acasa.. Acu na, aveti si voi grija de buruiana de acasa, ca imparat sau cersetor va face.. Fiecare e de acum inainte pe barba lui ..;) Glumesc nitel.. doar ca aveti in vedere marja de 10 minute de la al meu cuptor la al vostru.. asta -n cazul in care nu aveti un un jaf de ariston ca-l meu..! Iar acum priviti-l pe frumosul meu.. cu rauri umede de caramel..;)

Cat despre feliuta asta... e pentru voi..

Si da.. a fost o zi perfecta de sambata.. in care am cunoscut new people draguti, mancaciosi, iubitori de bucatareala si papica..;) A fost tare fun in bucatarie alaturi de cei cu pasiuni comune.. Si musai eu vreau repetitie ;)

Si daca ar fi fost la fel de cald si misto ca dimineata, atunci cand am inceput sa ne ridicam trupurile inspre casa, se cerea d-un spritz si-o bere la teresa.. 

Dar na, next time mergem la bere si cheesecake! 

Ca nu se poate asa ceva.. eu vreau unu-ntreg acasa, sa-l impart cu nimenea !! ;)