Trufe raw

Postarea asta e din gama raw da bun ;) Si nu, nu cred c-o sa vedeti aici o desfasurare nedesfasurata de forte raw vegane prea curand! E scump dom'le ! Sa traiesti raw vegan, sa bei din licoarea tineretii - a se citi lapte de migdale - nu-i chilipir deloc! Asta nu inseamna ca nu veti primi in dar deserturi raw incercate si gandite dupa capu' meu.  Si cum o poza face mai mult decat o mie de cuvinte, luati de aici si interpretati-i parfumul, consistenta si deliciosenia..

Cum ziceam ieri, imi mustaceste prea mult gandul la chestiuni profane si simt asa apasat si rece o fractura imaginara a intelepciunii mele raw vegane, deci o sa le iau treptat, soltac soltac pe toate.. salate, porc, dulcegarii culinare, chestii raw fix pe limba mea pe care-i aplicata din nascare o anumita marja de perceptie a chestiunilor dulci si sarate, fix ca-ntr-un perpetuum mobile compus dintr-o spirala a contradictiilor .. porc vs raw! Deci asa, da!

Reteta e simpla, basca poate fi folosita drept blat de tort raw. Daca nu va iubiti ca mine cu avocado-ul, atunci il puteti elimina si pulsa cu apa.. functioneaza la fel de bine pe principiul.. care cum vreti ;)

150 grame curmale

150 grame migdale / sau caju / sau alune

1 avocado mare - bine copt

3 -4 lingurite cu pudra de cacao + cacao pentru tavalit trufele

2 -3 linguri pline cu miere de albine

apa - cat sa obtineti consistenta dorita  (sau lapte de migdale pentru cunoscatori)

Taiati avocado-ul pe din doua, dati-i una in cap samburelui, pe care il eliminati cu cutitul bine infipt intr-insul, apoi scoateti miezul cu lingurita, si puneti-l in blender alaturi de toate celelalte ingrediente, exceptand apa. Adaugati cate o lingura doua cu apa - pana atingeti consistenta dorita a trufelor. Depinde si de marimea avocado-ului - daca e cumva destul de mare, si fara sa adaugati apa consistenta e mult prea moale pentru simtul vostru (desi e aproape imposibil), atunci adaugati cateva migdale sau nuci, altfel daca nu e nevoie de apa, nu mai adaugati deloc. Eu de exemplu am adaugat destula apa, cam 50 - 60 ml.. da' na, asa e pe fix gustul meu ;). Trufele nu-s tari, ba au chiar si o migdala incorporata in centru, tocmai bune de muscat.. daca vrei o adaugati si voi, daca nu ba! La fel de bine puteti folosi cirese deshidratate, nuca de cocos deshidratata. Repet.. consistenta si umplutura o decideti voi. Lasati amestecul in frigider timp de 1 ora, apoi formati trufele. E mult mai usor de lucrat cu ea, rece fiind.

Luati in palme o cantitate mica de compozitie, prefaceti-o intr-o chestie rotunda pe care o infasati in pudra de cacao (eventual bio ca sa fim vegani in toata regula) si gata. Sa va mai zic ca, deloc raw - puteti folosi umplutura asta + cirese + putina esenta de migdale - rulata intre niste foi de placinta, bagata mai apoi la cuptor? omg, e nebunie, incercati va rog ;)

Le tineti la frigider, asta daca nu le terminati in cateva minute ;) Sunt absolut grozave, jur! As putea trai cu un asemenea desert o zi intreaga si inca o zi, doua, peste prima ;)

Despre Street Delivery, trufe raw si niste treburi

"Numele meu e A.S.S., 'fumez' porc de vreo treijde' de ani si (cica) vreau sa ma tratez" 

 nici sa n-aud  "llooooolll" in grup, ok?

Chestiunea de mai sus mi-o zic adesea in momentele in care burta imi e plina cu porc evident, si judecata mi se topeste sub amprenta lui, intocmai cascavalului pe o pizza abia scoasa din cuptor - pe numele ei de scena - Carnivora (musai) - my middle name, ce sa mai!  Indecizia are si ea semne de punctuatie, care vin insotite de niste zvarcoliri interioare asa din te miri ce ;) ...al 'mirarii' (chiar am ajuns sa gandesc/fac eu asta?) strivit de semnul intrebarii - cu un mare why sau why not in coada; intrebarii (de ce sa ma tratez, cand 'io la o adica il iubesc - pe el porc care este intr-un asa hal de bun, bun) - cand ma vad pusa la zid, de mine insami si de una singura, c-un mare pahar cu smoothie verde = niste frunze de salata, busuioc si cateva de morcovei, blenduite si innobilate cu apa (omg! nu pot sa cred ca fac asta); si exclamarii (e musai dom'le sa-i dau peste bot porcului, ca doar circula chestia asta total neinspirata 'esti ceea ce mananci' si chiar nu vreau sa cred despre mine, ca-s porc bun, adica in toata regula) si cand citesc (ca eu n-am, dohh) despre perfectibila combinatie intre celulita si porc versus constiinta! Si ce sa fac, ce sa fac mai?

Si, ca intotdeauna, exista un totusi! Acum o luna de zile - ca de atunci tot rumeg si rumeg din cand in cand iarba si abia azi ideea in sine - la Street delivery si mai apoi atelierul raw vegan al Oliviei Steer, s-au intamplat niste lucruri dom'le si mi s-au aprins niste becuri, beculete, becusoare bleu, verzi si-ntr-un final roz, am primit palme si pe stanga si pe dreapta (virtuale ofc, ca veganismul asta nu-i masochist deloc), le-am pasat porcului si m-am cam lasat de el, sa vedem cat ma tine. Da pui am voie (!!!), ca nu e porc.

Ca am si acum un mare drooll in gura cand ma gandesc la niste bucatele mici de chorizo, fasii de prosciutto, si-o tiganie de bacon prajit - varsate asa peste-o salata cu rosii si verdeata, na! Bun nene, bun, 'nu radea'! Lame, i know! Da voi judecati singuri, ca fix acu dezbat si eu problema negru pe alb, si insiruindu-mi asadar gandurile aici, va conjur sa-mi intariti voi una din convingeri (le-am lasat la urma di 'tat), cu argumente, cu tot, pro si contra!

Da s-o iau cu inceputul... ca asa-i frumos! Habar n-am avut pana acu o luna, ca intr-un locsor din Bucurestiul asta mare, de vreo 6 ani incoace, se petrec niste lucruri fabuloase. Strada Arthur Verona, aka Street Delivery, isi pune lacat la inceput si sfarsit de strada in fata vehiculelor pe 4 roti - de obicei la ceas de vara, vreo 3 zile, si fix in Parcul Icoanei se dezbraca de secrete: arhitectura, arta stradala, teatrul, muzica, atelierele culinare, yoghinii in starea lor naturala (infasati doar, o stare zen de numa'), hipsterii adevarati si entertainmentu'. Iar toata chestiunea asta, redata in totalitate pietonilor, e organizata an de an de Fundatia Carturesti si Ordinul Arhitectilor din Romania, o-la-la!;)

Si se pare ca 7-le mi-a soptit sa spun da;), si mare mi-a fost bucuria sa le impartasesc minunatilor participanti, dornici sa afle din gura mea profana, despre mancarea sanatoasa, sa le graiesc vorbe-aplicate, despre uleiuri bio, bulgur, basca de oua m-am bucurat sa explic maxim, parfumuri de menta, busuioc, alune, toate astea contopite-ntr-o salata sanatoasa numita Tabbouleh (cand vedeti rosu in fata ochilor, dati click) despre care v-am vorbit acu ceva timp in urma, cand Plafar a binevoit a aduna laolalta oameni pasionati de cooking sanatos, treaba serioasa dom'le, nu gluma!

Si uite asa au organizat oamenii astia cu ale lor puteri de provenienta proteica zamislita dintr-un pumn de migdale sau nuci - un concurs in care FB-ul a fost aruncat in aer de retete raw vegane, vegetariene care au purtat amprenta oamenilor frumosi de s-au infatisat pe Street Delivery in ziua aia de duminica - celor ce mi-au fost alaturi - le mare multumesc, si mai apoi ne-am cunoscut in toata multimea noastra, cunoscatori raw sau nu, dar dornici de cunoastere (ca mine), la atelierul Oliviei Steer - tinut, unde altundeva decat intr-un Plafar - pe Radu Beller mai exact, da.. vedeti aici spotul video realizat cu Olivia.

In duminica aia, in Parcul Icoanei, introducerea mea a fost finuta, fara conotatii raw (si fara discutii imbecile despre porc, ca altfel mi-o luam pe coaja), luand in calcul fiertura sparturii de grau si rezultatului cotcodacelii cocosului asupra unor gaini in calduri, dar musai bio toate - alimentatie naturala si sanatoasa nene, ca nu ne-am jucat doar povestind incins si interesant, ci am facut acolo niste treburi.. Faina misiune, dom'le, da!

Mai ales ca my lovely Ralu (care absenteaza motivat acu si pe care o pupacesc cu drag) m-a incantat cu prezenta. A durat o ora atelierul culinar, timp in care m-am imprietenit pentru prima data in viata cu o plita electrica.. din aia de camin, am intalnit oameni frumosi si interesanti, asa ca fu' misto treaba, plus explicatii, explicatii.. ;) la o ora arzatoare din zi!

Unde mai pun la socoteala ca-ntr-una din zile, Edutu meu prezent in fapte ne-a arat si explicat cum si-n cate feluri se incordeaza muschiul vanos, si musai cum se despart niste cirese si visine de samburi.. Asta da clasa, dom'le! no, ziceti voi acu'!

Asa, acum ca am tot dat din casa, sa continui.. Intr-o zi din timpul saptamanii, imediat dupa Street Delivery, am cunoscut-o in toata splendoarea ei adevarata, in carne si oase vegane pe Scufita Rawsie. Da nene si eu credeam ca-i facatura, dar exista in toata desavarsirea ei! Cantec de leagan ii era vocea, chipul sculptat in creme naturale, subtire ca o copilita de-a 9- a, dotata sufleteste cu un compendiu raw vegan, deci da!

Am picat pe scaun de cum am intrat in Plafar, i-am prins Ralucai mana ca-ntr-un cleste si i-am zis..  "soro, daca vezi ca ma pierd in fata alunelor scufundate in lapte de migdale si ma zbat ca o naluca sa le pescuiesc; daca incep sa ling semintele de susan ramase in urma bulgarasilor ce le contin; daca observi ca mi se indeseste pe loc parul cand sorb din salata facuta nectar, si mi se tranforma dejtele in betisoare chinezesti nu de alta dar ar fi fost pacat sa fac uitata in pahar o cat de mica bucatica de dovlecel prefacut in tagliatelle, imperecheat cu un pesto de caju si usturoi - absolut dementiale !!!-  da-mi peste ochi, trage-mi doua palme sa-mi revin ca altfel ii pun gand rau lui M. - raw vegan o sa scrie pe el" Zis si facut! M-am trezit luata la palme, asa metaforic vorbind - din fericire, sau pacate o sa realizez in timp - si am plecat  de acolo ca o nauca!

Si uite asa si din cauza aia, imi sterg ochii injectati de lacrimi cu dosul palmei si ma intreb.. 'A fi sau a nu fi raw-vegan, sau macar vegan, sau cel putin vegetarian'? Hai, ziceti, ziceti voi! Stiu ca postarea asta n-are zvacniri prea mari de acceptare a ierbii, ca de, porcu' mi-a intrat ca raia in piele, in creier, in toate madularele fiintei mele  - drept pentru care am ca intriga o intreaga poveste de viata si o prietenie care s-a lasat asa din mosi stramosi cu limba de moarte - deci parsiv rau de tot, dar totusi, am vreo scapare? Si daca da, cum?. Ca eu mi's tare sensibiloasa si atasata de lucrurile pe care le-am cunoscut in timp si iubit intr-o zi cat altii intr-o viata si c-un zvac de mica masochista (ca o balanta veritabila ce sunt) - cantaresc cam la modul asta lucrurile:

•  p'un taler porc (uhhh moama - coaste imbaiate-n lapte de cocos, unt de arahide, usor bulbucat cu grasime, pestritat cu sorici, marinat intr-o chestiune de-ti sta mintea-n loc si-apoi aruncat pe gratar, sau cuptor, intr-o idila perfecta cu cirese, caise, prune, etc (insert drooling face here) - pe stanga mai la vale vedeti vreo 10 preparate din porc, go, go, go !!;)) 
• si pe alt taler - constiinta mea raportata la "tinerete fara batranete si viata fara de moarte" - aspect imbracat in haine raw vegane, cica, si celulita aia de care va ziceam mai sus, sau viitoarea celulita (ca eu, acum, doar v-am zis, n-am d'aia, lol)! 

Personal va indemn sa judecati in cunostinta de cauza si sa extrageti si pentru voi taleru castigator. Chiar mi-s tare curioasa ce ganduri imbratiseaza domniile voastre, parol!

Deci, ma ajutati fetelor, ca am musai nevoie de-o ispita raw, sau macar vegana - cu documentatia stiintifica de rigoare, cu linkuri, ingrediente, principii si povesti de viata pe de-o parte; sau pe de alta - porc tata, simplu fara prea mult zvac din partea voastra, ca pe asta il stie mandea pe de rost din cale afara!! Deci, ma pot astepta la idei/sfaturi? Le primesc cu mare bagare de seama si muuuuult drag! 

Acu sigur va asteptati la reteta de trufe raw, da mai am facut-o si p'asta, dupa mintea mea din capu' meu. Absolut groazava treaba, cu un parfum si-o consistenta de sta matza in coada, bune rau, da stiti cum! Dar hai sa vorbim despre ele maine, ca acum prea mult mi-a copt mintea ba porc, ba raw si e vremea somnului de frumusete, nu de alta ;) 

Smoothie de zmeura

Ieri am avut o zi tare ciudata, cum sunt cam toate ce le bag de sama in ultimul timp, cu spoiala in timpul zilei si hlizeala de necaz la sfarsit. Voi cum va descurcati cu caldura? Mai precis in masina, fix la volan. Ok, aer conditionat am, da' parca nu-i face fata caldurii si nici mie.. Basca, aproape ca nu mai suporta motoru' turatia cand am aeru' pornit si simt cum mi se ridica oarescum piciorul cu pedala de ambreiaj cu tot, aud si simt niste vibratii aiurea, de zici ca-mi lesina motoru' pe loc, iar acceleratia e prastie - frectie la picior de lemn - in panta si bai chiar am ceva dealuri si gropi pan' la serviciu si inapoi acasa. O fi de la benzina? Hmm, nush’, da oricum mi-am propus sa incerc una cu o putere calorica mai mare, c-am inteles ca abia aia de 100 are de fapt randamentul uneia de 95. In fine, povesti, o sa le exploatez alta data ca asta-i subiect prea amplu pentru cateva randuri.

So, mi-am trantit de dimineata trupu' in masina, care by the way ne-a cam lasat cu curu-n mijlocu targului acu' o saptamana - i-a murit bateria asa tam-nesam (fie vorba intre noi, Kia, cu usoare resentimente, e cam praf - n-are pedigree!), iar ieri am realizat ca eu nu i-am pus niciodata 'apa la radacina'.. Masina asta a fost lipsita de evenimente majore, si prin urmare nu i-am aplicat niciodata procedura definitiva de a-i salta capota.. cu siguranta i-as fi turnat apa in locului uleiului si ulei in locul apei.. Asa ca, pe principiu 'precautia e sfanta dom'le si ignoranta o binecuvantare' n-am avut nevoie sa stiu care-i treaba in cazul ei - vorbesc de capota, ok? S’atunci altcineva se ocupa de licoarea tineretii si acuratetii, fara imbatranirea precoce a vederii mele..

Asa, si revin la starea in care-am gasit-o dimineata, pe ea Kia fara nume, masina dom'le! Cred c-o armata de pasarici, adica pasari mici, au facut o paranghelie pe cinste si-au chefuit al dracului de tare. Dar undeva intre beutul picaturilor de roua si savurat faramituri de pe asfaltul fierbinte - au nimerit ca musca-n ceva lipicios si pentru ei dulce, si s-au stricat la stomac, ca altfel nu-mi explic. Tare cacaciosi sunt pasaroii astia mici! Era plin parbrizu', iar masina mea zacea mititica, cersind parca o urgenta baie sau spargere de nori, si musai benzina in rezervor. Aveam cat sa ajung la pompa.. o minunatie, nu alta, noroc ca am un OMV dupa colt (by the way Petrom sucks!!, parerea mea).

Ajung, ma uit in geanta, omg uitasem c-am schimbat-o fara sa execut mutatia echipajului de forte cu puteri paranormale din ea. Imi scade brusc tensiunea, ating un 7 cu 4 - il simt ca l-am vazut cu ochii mei pe tensiometru odata, ma ia cu lesin dar ma tin tare! Mi-o rusine de-mi crapa varicele de pe picioare, dar mi-a zis tata de cand eram in fasa 'baiatule, cu rusinea mori de foame'! (cred ca se simte o paranteza... mereu am fost/sunt si voi fi baiatu lu tata).

Eram terminata, eram un nimic fara ea, zip, ziro, nada! Nu tu penseta, creion de ochi, rimel, 4 rujuri fara folos sau poate da, nu se stie niciodata dom'le, nu tu pelerina de ploaie - ce daca sunt cu masina - poate raman in pana prostului (hapciu!!), nu tu farduri, cel putin o casoleta cu ceva de haleala si-un pachet de biscuiti aruncati prin ea, incarcator de telefon mobil si musai 2 cabluri unul pentru transfer si altul.. la naiba, pentru orice altceva, nu tu portofel, nimic! Il aveam pe Zola! Fuck! Sa-mi fie cu iertare, dar e atat de greoi ca-mi venea sa rup file din carte si sa-mi sterg fruntea de prostie (poate intra altceva) si sudoare. Cotrobai bine, gasesc 12,8 lei, moama mia nenicule, ma dau cu capu de volan - o data - hai ca mai pot de doua ori - adjudecat, cat de baftoasa pot fi azi! Ii zic benzinarului ca vreau 2 litri si putin, ii arat c-am spart cutia milei, si ca azi desi am parbrizu plin, ma descurc pan' la serviciu chiar si cu rahatu' porumbeilor pe geam. Sa nu se chinuie deci sa-l spele ca n-am nici un chior in plus sa-i dau. Aveam musai nevoie de masina, ca altfel o lasam in benzinarie si mergeam pe jos, dar aveam dupa 17 un planing familial.

Intr-un final am ajuns teafara si nevatamata, doar cu spume la gura si nu din cauza caldurii, ca dimi la 7 e chiar ok.. Si deruland rapid filmul, ca trec vreo 8-9 ore la serviciu.. da nu cred ca vreti sa vorbim acum de prognoze macro si micro, fmi, ma sui in masina si frateeee sa mor pe loc si alta nu! Mi se lipesc instant volanu' de maini si scaunu' de fund - date invizibil dar dozate al dracului de tare cu alcool, o pleasca de caramel si apoi flambate; dar pornesc, ca era 17! Caldura mare, dom'le caldura mare s'un rusinos 42 de grade-mi era afisat pe bord! Pana mea!

Undeva pe la Universitate simt cum mi se lipeste rochita de spate si chilotii de scaun, basca abia daca mai gasesc pata virgina - adica curata (musai fara virgula) de geam! Il sun pe M si-l intreb.. "bai iubi bai, unde esti? Daca ma tin de volan si stau asa sprijinita in cot pe cotiera si cu fundul si spatele suspendat ca-ntr-o levitatie de-ncepator idiot si mica de-o juma de ora, asaa pana ajung la tine, ma tine?" Cine? "Volanu dom'le, volanu, ca nu mai pot!!" Rade! Da' nu e rasu lui, ca-l cunosc. Si grav dar adevarat, n-am decodat stiinta asta cu toata concentrarea mea, desi m-am implicat activ! Da' aveam in mine o sfortare maxima si-o stransoare pe volan si-un fund incordat, mai mai sa nu ma recunosc. In fata mea.. o masina de politie, trec tiptil pe langa ea. Frate, ce participare publica de exceptie in trafic de la 5 la 7 p.m.! Unu' sorbea din cafea si mai ca era sa si-o verse undeva. Bag sama acum, c-au incercat in secunda aia sa-si imagineze ce pozitie deocheata sculptez pe volan, ca mi-au aratat un ranjet usor senil senin, adicatelea lobotomizat, moment in care le-am zambit larg, sincer si disperat, si le-am clipit suav - (ca ma simt oarescum obligata prin lege, ca femeie soferita ce sunt, sa-l practic la volan) - cu ochii mei albastri, da' fara sa vreau eu, uzi leoarca ieri.. incercand sa transmit macar telepatic ca ceea ce vad ei nu e real. Asa ceva nu exista! Nu nu, eu nu stateam cocotzata ca o maimuta-n calduri pe volan, incercand in acelasi timp sa-ntrezaresc un ochean curat si luminos in parbrizul plin cu caca rahat.

Dar au fost baieti stilati, ori aveau niste donuts pe bancheta din spate, ca nu-mi explic nici acum de ce m-au lasat ieri - simbol al conspiratiei universale - sa trec! So, profit de starea lor (nu a mea) de inconstienta, accelerez ca la asta ma pricep al naibii de bine, v-am zis aici ca sunt un sofer innascut, fac razant dreapta si dusa am fost. Putin mai departe il vad pe M., ma astepta! Ii deschid usa si-l poftesc! "Esti nebuna", imi zice, "n-ai aer conditionat?" "Wtf, mai iubi, ma men!- atata am reusit sa-i soptesc angelic eu intr-o romana perfecta." Se sperie usor si tace. Ce-i drept, eram vizibil schimbata la fata, cu o figura schimonosita, un suflu galopant ce mai avea putin si cerea in locul meu aer si apa, pletele ude si eu asemenea toata, un ranjet de manie turbata si scrasnind printre dinti ii recunosc cele 6 dejte de mi le-arata speriat la o mana si-i spun .."Schimbam putin oxigen si facem o sauna impreuna? Mai avem 50 ml benzina, da' ne duce pana acasa, trust me! I've got (???) my mojo working!!! Iar 'al mai tare din noi de se taraie primul de la masina pana-n casa, are voie sa-si bage primu' capul in congelator, si apoi punem impreuna d'un smoothie de zmeura!""

Notati rapid cat mai scrasnesc eu gheata printre dinti:

350 grame zmeura congelata (sau orice fructe de padure)

350 ml lapte batut

250 - 300 ml apa - (cat se poate de rece,
iar cantitatea depinde de cat de constistent vreti sa fie smoothie-ul)

100 grame miere sau zahar (mai mult sau mai putin, dupa plac)

si cateva frunze de menta

Se pun toate ingredientele astea intr-un blender (frunzele se pastreaza pentru decor / sau se si adauga cateva in blender daca vreti) si i se da pulse-uri nebunului pana le transforma intr-o crema fina si tocmai buna de pus pe rana! Gustati si mai dregeti cu apa, miere sau zahar ;) Si cu asta basta, am zis tot!!

Voi cum va descurcati fratilor pe caldurile astea? ca eu una v-am zis.. mai deloc!

Mousse de ciocolata

Spuma de ciocolata/ sau mousse-ul de ciocolata na, e una din dulcegariile care-mi inghenuncheaza trairile cand vine vorba de drogul asta pacatos. Si desi n-o sa cititi aici cuvinte precum clocot & fire, o combustie tot o sa se petreaca in sufletul stomacului vostru de n-o s-o uitati pe vecii vecilor.. fiori de raceala si-o patima nebuna dupa spuma asta.. Daca o veti pune in aplicare veti vedea ca ce-mi turuie mie gura nu-i gluma nicicăcum dom'le, o nuu! Arome, culoare cu non-culori, parfumuri complementare si-o pata aprinsa, dulce acrisoara, de roze..

Notati asa:

100 grame ciocolata alba (nu folositi de menaj),

100 grame ciocolata neagra (de buna calitate),

300 grame frisca lichida,

2 albusuri + optional 2 galbenusuri,

60 grame zahar,

1 lingurita esenta de menta,

1 lingurita esenta de vanilie

100 grame coacaze - ale mele au fost usor congelate ;)

Topiti la microunde timp de 1 minut - in vase separate - ciocolata alba / neagra, apoi lasati-le putin la racit. Mixati frisca lichida (Hulala am folosit eu). Am discutat ieri principiile acestei miscari.. da le reiau ;) Ca regula generala, frisca se tine in frigider, nu congelator, nu camara. Nu aveti nevoie de intaritor de frisca, de la sine putere se lasa batuta de mixer, parol! Daca o mixati prea mult - nu se taie dom'le, ci pur si simplu consistenta i se transforma intr-un fel de burete din ala sponge din cauza aerului prea mult incorporat. Ok, da? Frisca se mixeaza de regula pe aceeasi putere - de la inceput pana la sfarsit - si in aceeasi directie.. suficient cat sa obtineti din partea ei un varf usor indoit la vedere atunci cand scoateti telul sau paletele mixerului din ea. Sa fie o idee mai batoasa decat spuma de barbierit ;)

Intr-un alt vas - mixati foarte bine albusurile de ou cu zaharul si daca nu aveti oaresce greturi adaugati si galbenusurile si mai mixati putin cat sa le incorporati.. eu n-am greturi, deci le-am pus ;) Turnati ouale mixate cu zaharul in vasul ce contine frisca batuta, incorporati doar putin cu spatula ingredientele, avand grija ca sa nu-i permiteti aerului sa patrunda prea mult in compozitie, apoi impartiti in doua vase amestecul obtinut. 

Intr-unul turnati ciocolata neagra + esenta de vanilie si incorporati usor cu spatula.. iar in celalalt ciocolata alba, esenta de menta si incorporati. Apoi construiti puzzle-ul.. in pahare, sau cescute Emile Henry, sau ce vreti voi - o lingura cu mousse de ciocolata alba, o alta cu mousse de ciocolata neagra si tot asa... iar printre ele bobite de coacaze - aroma mai complementara nu exista parol, iar deasupra un motz de ciocolata rasa, coacaze  si cam gata, tadam! O dati la rece si o serviti dupa o ora - doua asa.. E nebunie curata! Spumoasa, fina, dulce si parfumata de numa!

Ralu, esti pe faza, da? Maine revin c-o chestiune existentiala; v-as zice azi da trebuie sa onorez o invitatie in parc cu rolele ;), da musai dupa ce ma dreg c-un smoothie si sparg intre dinti o galeata cu gheata!

Inghetata de zmeura

Sunt egoista, stiu. Am stat ieri toata ziua cu inghetata asta sub nas, mi-am umezit buzele in zmeurica, coacaze si alte cateva arome, mi-am perfuzat-o din 4 in 4 ore, iar voua nu v-am impartasit nimica! Mea culpa, n-o sa se mai intample! Combinatia asta de arome articuleaza o serie de repere majore din care poate rezulta perfect profilul unei fiinte ce n-o sa-si trateze obsesiile in vecii vecilor! Moi, par exemple! Nu e un anume tip, e pur si simplu o altfel de inghetata - asta pentru cei ce se vor lasa prada aromelor si faptelor incrucisate. Inghetata asta e de nerefuzat, va zic! E usor capabila sa-i dicteze mainii si limbii miscarile, indiferent de orice circumstanta si legatura si-a stabilit-o oricine cu cantarul, cu o precizie izbitoare asupra cadentei timpului - cum ziceam mai sus - din fix 4 in 4 ore ;).

Aveti nevoie de : 

550 grame zmeura,

300 ml lapte gras,

300 grame zahar,

2 oua intregi,

70 grame unt de arahide (usor sarat - Smooth peanut butter - gasiti in Cora)

400 ml frisca lichida (Hulala am folosit eu)

200 grame coacaze

sucul de la 2 lamai
2 linguri pline cu esenta de vanilie / sau 2 pastai de vanilie

First, asigurati-va ca aveti zmeura, coacaze si unt de arahide, ele sunt cele 3 zane cu baghete magice si minile invizibile. Cantariti zmeura apoi lasati-o in congelator cateva ore bune, sau peste noapte, sau cumparati zmeura deja congelata - desi ar fi pacat sa n-o aflati in toata splendoare ei proaspata prin piete, nu? Deci, dupa ce a inghetat destul zmeura (la fel de fain merge treaba si cu mure sau afine) o scoateti de la rece si-o mixati bine pana se formeaza un piure.. pe care il pastrati in frigider pana terminati celelalte etape premergatoare.

Deci.. intr-un vas puneti pe foc potrivit - laptele si zaharul, pana se topeste mormanul ala dulce, adaugand si cele doua galbenusuri (batute putin cu telul inainte) - etapa in care amestecati mereu cu telul - pana incepe sa dea laptele in clocot, apoi stingeti focul si luati vasul din preajma caldurii. Next, ii dati drumul in lapte - untului de arahide si amestecati mereu pana se topeste isprava asta de smooth peanut butter.. apoi lasati compozitia deoparte la racit. E totusi unt, nu veti observa o culoare uniform creata, ci mici brazde de culoare cafenie pigmentata pe alocuri de albul laptelui, aha. Si daca pur si simplu nu agreati ideea untul de arahide, nu-i inghititi pur si simplu insemnatatea, nu-i crima daca-l eliminati din calcul.. doar ca atunci n-o sa mai vorbim de-o inghetata atipica, ci tipicaro-delicioasa! Sa va mai zic ca e grozava cu orice fruct de padure aveti la indemana? O da, va zic ca mere' dom'le, mere struna!

Mixati frisca lichida laolalta cu albusurile de oua, cat sa-i pastrati consistenta pufoasa. Ca regula generala, frisca se tine in frigider, nu congelator, nu camara. Nu aveti nevoie de intaritor de frisca, de la sine putere se lasa batuta de mixer, parol! Daca o mixati prea mult - nu se taie dom'le, ci pur si simplu consistenta i se transforma intr-un fel de burete din ala sponge din cauza aerului prea mult incorporat. Ok, da?  Frisca se mixeaza de regula pe aceeasi putere - de la inceput pana la sfarsit - si in aceeasi directie.. suficient cat sa obtineti din partea ei un varf usor indoit la vedere atunci cand scoateti telul sau paletele mixerului din ea. De data asta, nu uitati de albusuri - le mixati impreuna cu frisca, da?

Dupa ce compozitia de lapte si unt de arahide s-a racit - o aduceti intr-un vas mare laolalta cu frisca lichida mixata cu albusurile, sucul de lamaie, esenta de vanilie si piureul de zmeura - amestecand usor suratele astea cu telul. Apoi spre aparatul de inghetata.. Regulile lui le stiti din manualul cu instructiuni, eu v-am povestit insprava mea la inghetata cu ciocolata si cafea - asa ca n-o sa insist cu treaba asta - doar un amanunt.. dupa ce aparatul de inghetata si-a facut treaba - amestecati in compozitie coacazele si apoi varsati totul in vase dedicate sau ca mine - in tavi si lasati-o sa mai sada in congelator. Altfel, fara aparat - o turnati intr-un mare vas si-o bagati in congelator; apoi o scoateti de acolo si o mixati din 30 in 30 minute de vreo 3 ori - ca sa-i spargeti cristalele de gheata, iar dupa ultima chinuiala de genu asta cu mixerul, adaugati coacazele.  Inghetata de zmeura si unt de arahide e delectabila, pe bune! Si cu asta basta, am zis tot ce-aveam de zis.

Reteta imi apartine.

Inghetata Snickers

Cestiunea asta 'arzatoare' e ca o atingere prelunga ce-ti da fiori, ca un senzual sarut - furat timid (la inceput) cu buzele umezite in si de placere.. Dupa prima inghititura insa, centrii nervosi se resemneaza si nu se opun nicicum, cand gemi de incantare. Stapanirea de sine nu starneste decat nelinistea, iar aceasta noua si neasteptata experienta te face sa te-ntrebi rusinat/a cum ai putut sa traiesti pana acum fara ea..  ea - inghetata snickers dom'le - o avalansa de arome, cu o consistenta bogata dar si finetzuri izbitoare, o aventura pe care e musai sa vi-o daruiti macar o data voua si celor dragi.

Poate va pare hilar ce zic, dar pe bune ca dulcegaria asta n-are nevoie de cuvinte, mai cu seama cand numai titlul ar trebui sa-i dicteze spiritului ciocoholic neimblanzit nelinistea dinainte furtunii. So, less words, more pictures - si-o aluzie - o sa atingeti nirvana saruvand-o, fara nici o contemplatie si asceza, pa bune! Si va conjur sa n-o luati de buna, sa-mi puneti vorbele la bataie si sa ma amenintati cu virulenta si complicitate. Si-n timpul asta si dupa ce-o prefaceti fix asa, io o sa stau cocotzata fix aci pe blog la cucurigu si-o sa culeg aplauze pentru ea, in timp ce voi veti indrazni, intr-un final, sa va cunoasteti si recunoaste slabiciunile :) 
Daca-i buna la dieta?? Ptiuuu drace! Merge struna, da mah daaa!

Intai de toate mesteriti caramelul din:

175 grame zahar,

3 linguri apa,

120 ml smantana grasa de gatit - la temperatura camerei,

1 lingurita rasa cu sare de mare -musai,

120 grame unt - la temperatura camerei, astfel:

Turnati zaharul si apa intr-un wok.. (e cel mai potrivit pentru treaba asta.. ca nu se prinde nimic si e tare usor de manevrat, tinand cont de viteza cu care trebuie sa executati operatiunea). Incalziti delicat wok-ul la puterea mica, amestecand de vreo 2 ori zaharul din el, apoi doar urmariti-l pana cand acesta incepe sa se topeasca sub presiunea caldurii. Mariti puterea flacarei pe medium si permiteti-i zaharului sa fiarba nederanjat de nici o lingura de lemn... Dar urmariti operatiunea asta cu ochi de vultur..

Cum vedeti ca-si schimba culoarea si devine aurie toata miscarea, invartiti lingura in wok prin toata treaba asta, evitand sa amestecati caramelul prea mult. Luati imediat wok-ul de pe foc, adaugati sarea de mare si smantana de gatit amestecand cu cea mai mare abilitate ingredientele-n caramel. Daca nu va grabiti sa adaugati imediat smantana in etapa asta, e posibil sa va iasa caramelul amar, pentru ca wok-ul fiind incins, chiar daca e luat de pe foc actioneaza asupra zaharului continuu si-l supraincalzeste, metamorfozand gustul ala dulce sarat in ceva dulce-sarat-amarui;) Deci fiti pe faza, ok? O sa bulbuceasca toata situatia cand adaugati smantana, dar fiti pe pace, totul e ok. Apoi adaugati untul (la temperatura camerei) si amestecati vartos cu lingura de lemn! Si cu asta basta: lasati caramelul la racit! Veti avea nevoie de intreaga cantitate de caramel, asa ca daca va trece prin minte sa prefaceti din cuvinte in tortura culinara dulcegaria asta cu ciocolata si caramel - atunci aveti nevoie de o cantitate dubla.. sau chiar putin mai mult, daca va ploua in gura dupa inca o inghetata cu cirese amare si caramel.

Next, urmatoarele ingrediente incoroneaza deliciosenia asta de inghetata.

Notati asa:

200 grame zahar,

200 migdale / alune de padure (crude) / nuci - combinatia insa, rules! (nu prea fin macinate),

4 batoane de ciocolata snickers de 51 grame fiecare,

1 lingura plina cu esenta de rom,

3 linguri pline cu esenta de vanilie,
5 linguri pline cu apa,

150 grame ciocolata neagra,

250 ml smantana grasa de gatit,

200 ml expresso,
350 ml frisca lichida,

300 ml smantana grasa de gatit,

150 ml lapte batut.

Cea mai misto alinare in toata povestea asta e ca n-aveti nevoie de aparat de inghetata! Nope! Va zic la sfarsit cum dregeti fapta. Deci, turnati in wok-ul in care ati pregatit inainte caramelul (pe care l-ati turnat intr-o craticioara sa se raceasca mai repede, da?).. zaharul, apa, migdalele macinate, bucatile de ciocolata snickers rupte asa urat / dragut cu mana si lasati totul la foc potrivit pana se preschimba la fata toata treaba, zaharul incepe sa se caramelizeze - operatiune in care lingura de lemn va e, musai, sluga, iar ochii capitan! Nu dureaza mult etapa asta, ideea e sa devina cat de cat aurie situatia, momente in care zaharul incepe sa se lege in jurul firicelelor de migdale - in cazul meu, dar si mai delicioasa si autentica e situatia daca folositi alune de padure si nuci - doar ca de data asta eu n-am avut.

Apoi turnati peste amestecul asta ciocolata amaruie si mai amestecati pe foc timp de 1 minut pana cand se transforma totul intr-o mare ciocolatoasa, migdaloasa, migaloasa si parfumata de numa... acu e timpul sa adaugati esentele, da? si apoi smantana (prima cantitate din lista de 250 ml) si mai amestecati timp de 1 minut pe foc pana se incorporeaza ingredientele. De ce nu puneti de la inceput ciocolata? Pentru ca se preschimba instantaneu la fatza culoarea si n-o sa va dati seama daca s-a caramelizat zaharul destul in jurul migdalelor/nucilor. Am pus poze cu isprava, ca sa va dati seama ce si cum..

Apoi turnati in amestecul de mai sus... toata cantitatea de caramel, cafeaua tare sau expresso-ul si lasati crema la racit. Din toata compozitia rezultata - scoateti atata crema - cat sa umpleti un pahar de 200 ml. Si daca va pune pacatu sa gustati din crema, o sa vi se rupa firul, garantat! Eu adaug in tortura din paharelul asta 3 - 4 picaturi cu esenta de migdale si apoi il las la frigider! E crima si pedeaspa, e care pe care, parol ca da!

Intre timp mixati intr-un vas smantana de gatit (cele 300 ml) si frisca lichida (laolalta) si lasati-le la frigider pana se raceste dulcegaria de mai sus, dupa care turnati totul intr-un vas incapator si incorporati cat se poate de bine (cu o spatula de silicon ca se muleaza cel mai bine pe situatie, sau eventual cu un tel) .. frisca si smantana mixate cu compozitia de migdale, cioco si caramel si laptele batut.. si dati vasul in congelator - sau cele doua vase daca nu aveti unul incapator... e destula inghetata, nu doar pentru liliputani! O scoateti din congelator din 30 in 30 minute, de vreo 3-4 ori si amestecati cu lingura prin ea (nu cu mixerul) - cat sa se regaseasca prin toata compozitia migdalele si alunele (alea din ciocolata snickers) de-au picat la fund. Si cu asta basta, m-am suit p'o sa!

Asta daca n-o sa faceti ca mine si-o sa scapati de-o cantitate impresionanta de inghetata neinghetata.. intr-un loc nevazut de nimeni (noroc ca burta n-are gura, uff)... pe intreaga traiectorie a prefacerii si drumului spre congelator. Cand o puneti in cupe pentru servit - turnati o lingurita / doua din crema aia ce-a stat cuminte in pahar la frigider (daca n-ati terminat-o asa simpla intre timp). Nu va mai zic ca aceasta crema se intareste si daca adaugati niste fulgi de cocos prin ea, sau alte cateva nuci sau migdale macinate - o transformati intr-o cavalerie de bomboane de'o sa va lingeti pe degete. Asa ca inainte de servire, o bagati la microunde 10 secunde - cat sa poata intra lingurita in ea si sa stropiti cu o savoare in plus inghetata.

Sa va mai zic ca aproximativ la modul asta - asa total insiruit mai sus -  fac io crema pentru tortul snickers?? Dar gata, mai multe nu va zic ;) pana ii vine si lui randul, cat de curand sper.. ;) Poze n-am decat intr-o singura pozitie - da stiu ;)) dar ma luptam cu hotii de cai, gen mama care impartea dulcegaria mai mult sau mai putin frateste,  cu echipajul casei. In 10 minute s-a terminat juma de tava ;) timp in care am prins-o in flagrant de 2 ori, mda! ;)

Dulcegaria asta merge catre my lovely Andie's veggies - pentru care am ales caramelul ;) - unul din cele doua ingrediente menite lunii iunie - sa duca mai departe Provocarea Dulce Romanie - minunat proiect initiat de Mihaela ~ de prin lume adunate!

Reteta caramel - Green&Black's Organic, Ultimate Chocolate Recipes

Reteta de inghetata imi apartine.

Inghetata de cirese

N-am timp de vorbe, sorry! Am niste chestiitrestii de executat, ciocolata de topit si turnat in valuri peste un amazing tort, asa c-o sa fiu scurta! Inghetata asta n-a avut nici 24 de ore de viata! Am prefacut-o seara trecuta in ceea ce vedeti, iar azi cand am ajuns s-o fotez chipurile in toata splendoarea ei, atat am mai gasit pe fundul vasului. E di-vi-na! pa bune! 

Notati asa: 350 g frisca lichida, o cutie cu lapte condensat Delatte (397 grame), 500 grame cirese (nici nu va zic ca iese o grozavie cu orice fruct / de ex.. de padure), 100 ml sirop concentrat de cirese. 

Laptele condensat il aflati AICI - tocmai ce-am vazut si eu schimbarea la fata a etichetei, unde mai pui ca s-a mai nascut un puiut in casuta Delatte.. Caramello. Cred ca-i tare fain. O sa-l testez pe barba mea si apoi va raportez parerea ;) 

Pentru inghetata asta, am folosit cirese congelate - pe care le-am 'batut' cu facaletu pana s-au prefacut in bucati micute. Am mixat frisca, am turnat peste ea laptele condensat, am pulsat cu ciresele zdrobite, am stropit totul cu siropul de cirese (nici nu va zic ca puteti folosi orice alta aroma de sirop concentrat aveti la indemana, in functie de fructele pe care le incorporati in compozitie) si am amestecat usor toate ingredientele cu o spatula. Apoi toata cremosenia asta si-a gasit drum spre aparatul de inghetata... si-n 40 minute ni s-a rasfatat in fata ochilor minunatia asta dulce, parfumata de vara. 

Daca nu aveti aparat de inghetata, nu-i bai! O varsati intr-un vas pe care il ascundeti in congelator pentru 40 minute, apoi o scoateti si-o mixati ca sa-i spargeti cristalele de gheata si mai repetati o data procedura asta dupa 30 minute (daca mai aveti stare) si cam gata!  Repet: e di-vi-na!! si extrem de simplu de facut, nu-i asa?

Acu ma simt asa oleaca strange ca n-am stat la povesti, dar va las in compania altora mai vechi.. Gasiti aici pe strada principala cu retete - dreapta jos - la dulceata vs inghetata - vreo 10 tipuri de inghetata... doar spor si pofta sa aveti ! Hugs to all s'un vikend de poveste ! 

Reteta imi apartine.

Napolitane cu ciocolata de casa

Noroc c'am gura plina cu cioco si-o mana ocupata des s-o duc la gura.. asa ca scriu acum pe scurt: napolitanele astea cu ciocolata de casa, fructe uscate si matcha rules ! Ma scot din ale mele! Descriere pentru dulcegaria asta n-am, in afara de magie pentru chocoholici, plus garantia, pe mustata mea de 'maidaneza' ce s-a lins pe bot cu mai mult de juma de tava intr-o ora. Rox, sper nu te strici de ras. De luni, doar gaura covrigului e a mea, ma jur !

Se prepara pe principiile ciocolatei de casa cu alune de padure.. Numai ca acum am eliminat esenta de migdale, am scazut nitel cantitatea de lapte praf, am adaugat putin mai mult unt, si surplusul de matcha, fructe uscate - exotice le zice Sanovita, si daca ma gandesc bine cam atat.. Sunt pasi mici, dar importanti. Iar dulcegaria asta noua nu vrea sa reproduca, ci sa creeze.. o alta consistenta, o alta savoare, obsesii le-as numi eu. Nici prin cap nu mi-a trecut de la inceput sa le postez.. ca le marcasem doar pentru mine ;) i'm not usually so bad. Dar napolitanele astea ciocolatoase sunt mai mult decat un best friend atunci cand iti plangi de zor nasu'n batista, iar cand totul e pink hmm si mai bine.. creaza sensuri si zugraveste povesti dulci!

Ingrediente: 450 grame zahar, 150 ml apa, 10 ml esenta vanilie - o lingura plina (si mai fain ar fi miezul de la 2 pastai de vanilie Bourbon), 160 grame unt gras, 400 grame lapte praf, 1 lingurita plina cu pudra de matcha, 300 grame fructe uscate - exotic (de la sanovita), 4 foi de napolitana.

Intr-un vas puneti la fiert, la foc potrivit, zaharul si apa. Cand a ajuns la punctul de fierbere, setati musai cucu sa sune peste fix 5 minute... Luati vasul de pe foc, adaugati esenta de vanilie, untul - musai la temperatura camerei (eventual incalzit 1 minut la microunde) ca sa nu raceasca compozitia si sa nu se formeze cocoloase din cauza lui, si amestecati bine cu lingura de lemn pana se incorporeaza tot si nu mai ramane nimic solid din el.. toata treaba asta in doar cateva secunde ca n-avem timp de pierdut. Apoi incorporati rapid laptele praf si praful de matcha (il cumpar de pe www.pastaidevanilie.ro) si imediat dupa.. fructele uscate.


Daca nu aveti matcha, o puteti inlocui fix cu variantele astea: xx) o lingurita rasa cu scortisoara + o lingurita rasa pudra de ghimbir + o lingura esenta de portocale / migdale sau vanilie; xxx) un pachetel de cappuccino si o lingura esenta de cafea (in loc de cea cu vanilie); xxxx) o lingura cu cacao si una cu esenta de rom / vanilie sau menta.. merg excelent combinatiile astea.

Revin la reteta: Asezati intr-o tava, sau pe masa de lucru, doua foi de napolitana (gasiti in Cora / Carrefour) si turnati compozitia obtinuta. Daca va doriti un strat mai gros ca cel pe care il vedeti in poza (2 cm), va sunt suficiente 2 foi.. dar eu am folosit 4. E dulce, doar e cioco.. dar avand foilea alea de napolitana te pacalesti singur si poti manca mai mult.. hell yeh! Intindeti ciocolata pe toata suprafata foii, lasand putin spatiu inspre margine si imediat dupa o acoperiti cu cealalta foaie de napolitana. O lasati la frigider pentru o ora (eu am lasat-o doar 30 minute si i-a fost de ajuns), o fragmentati dupa plac, apoi va rasfatati. Si cu asta basta! week-end tare fain si dulce sa aveti !

Reteta imi apartine.