Trufe raw

Postarea asta e din gama raw da bun ;) Si nu, nu cred c-o sa vedeti aici o desfasurare nedesfasurata de forte raw vegane prea curand! E scump dom'le ! Sa traiesti raw vegan, sa bei din licoarea tineretii - a se citi lapte de migdale - nu-i chilipir deloc! Asta nu inseamna ca nu veti primi in dar deserturi raw incercate si gandite dupa capu' meu.  Si cum o poza face mai mult decat o mie de cuvinte, luati de aici si interpretati-i parfumul, consistenta si deliciosenia..

Cum ziceam ieri, imi mustaceste prea mult gandul la chestiuni profane si simt asa apasat si rece o fractura imaginara a intelepciunii mele raw vegane, deci o sa le iau treptat, soltac soltac pe toate.. salate, porc, dulcegarii culinare, chestii raw fix pe limba mea pe care-i aplicata din nascare o anumita marja de perceptie a chestiunilor dulci si sarate, fix ca-ntr-un perpetuum mobile compus dintr-o spirala a contradictiilor .. porc vs raw! Deci asa, da!

Reteta e simpla, basca poate fi folosita drept blat de tort raw. Daca nu va iubiti ca mine cu avocado-ul, atunci il puteti elimina si pulsa cu apa.. functioneaza la fel de bine pe principiul.. care cum vreti ;)

150 grame curmale

150 grame migdale / sau caju / sau alune

1 avocado mare - bine copt

3 -4 lingurite cu pudra de cacao + cacao pentru tavalit trufele

2 -3 linguri pline cu miere de albine

apa - cat sa obtineti consistenta dorita  (sau lapte de migdale pentru cunoscatori)

Taiati avocado-ul pe din doua, dati-i una in cap samburelui, pe care il eliminati cu cutitul bine infipt intr-insul, apoi scoateti miezul cu lingurita, si puneti-l in blender alaturi de toate celelalte ingrediente, exceptand apa. Adaugati cate o lingura doua cu apa - pana atingeti consistenta dorita a trufelor. Depinde si de marimea avocado-ului - daca e cumva destul de mare, si fara sa adaugati apa consistenta e mult prea moale pentru simtul vostru (desi e aproape imposibil), atunci adaugati cateva migdale sau nuci, altfel daca nu e nevoie de apa, nu mai adaugati deloc. Eu de exemplu am adaugat destula apa, cam 50 - 60 ml.. da' na, asa e pe fix gustul meu ;). Trufele nu-s tari, ba au chiar si o migdala incorporata in centru, tocmai bune de muscat.. daca vrei o adaugati si voi, daca nu ba! La fel de bine puteti folosi cirese deshidratate, nuca de cocos deshidratata. Repet.. consistenta si umplutura o decideti voi. Lasati amestecul in frigider timp de 1 ora, apoi formati trufele. E mult mai usor de lucrat cu ea, rece fiind.

Luati in palme o cantitate mica de compozitie, prefaceti-o intr-o chestie rotunda pe care o infasati in pudra de cacao (eventual bio ca sa fim vegani in toata regula) si gata. Sa va mai zic ca, deloc raw - puteti folosi umplutura asta + cirese + putina esenta de migdale - rulata intre niste foi de placinta, bagata mai apoi la cuptor? omg, e nebunie, incercati va rog ;)

Le tineti la frigider, asta daca nu le terminati in cateva minute ;) Sunt absolut grozave, jur! As putea trai cu un asemenea desert o zi intreaga si inca o zi, doua, peste prima ;)

Despre Street Delivery, trufe raw si niste treburi

"Numele meu e A.S.S., 'fumez' porc de vreo treijde' de ani si (cica) vreau sa ma tratez" 

 nici sa n-aud  "llooooolll" in grup, ok?

Chestiunea de mai sus mi-o zic adesea in momentele in care burta imi e plina cu porc evident, si judecata mi se topeste sub amprenta lui, intocmai cascavalului pe o pizza abia scoasa din cuptor - pe numele ei de scena - Carnivora (musai) - my middle name, ce sa mai!  Indecizia are si ea semne de punctuatie, care vin insotite de niste zvarcoliri interioare asa din te miri ce ;) ...al 'mirarii' (chiar am ajuns sa gandesc/fac eu asta?) strivit de semnul intrebarii - cu un mare why sau why not in coada; intrebarii (de ce sa ma tratez, cand 'io la o adica il iubesc - pe el porc care este intr-un asa hal de bun, bun) - cand ma vad pusa la zid, de mine insami si de una singura, c-un mare pahar cu smoothie verde = niste frunze de salata, busuioc si cateva de morcovei, blenduite si innobilate cu apa (omg! nu pot sa cred ca fac asta); si exclamarii (e musai dom'le sa-i dau peste bot porcului, ca doar circula chestia asta total neinspirata 'esti ceea ce mananci' si chiar nu vreau sa cred despre mine, ca-s porc bun, adica in toata regula) si cand citesc (ca eu n-am, dohh) despre perfectibila combinatie intre celulita si porc versus constiinta! Si ce sa fac, ce sa fac mai?

Si, ca intotdeauna, exista un totusi! Acum o luna de zile - ca de atunci tot rumeg si rumeg din cand in cand iarba si abia azi ideea in sine - la Street delivery si mai apoi atelierul raw vegan al Oliviei Steer, s-au intamplat niste lucruri dom'le si mi s-au aprins niste becuri, beculete, becusoare bleu, verzi si-ntr-un final roz, am primit palme si pe stanga si pe dreapta (virtuale ofc, ca veganismul asta nu-i masochist deloc), le-am pasat porcului si m-am cam lasat de el, sa vedem cat ma tine. Da pui am voie (!!!), ca nu e porc.

Ca am si acum un mare drooll in gura cand ma gandesc la niste bucatele mici de chorizo, fasii de prosciutto, si-o tiganie de bacon prajit - varsate asa peste-o salata cu rosii si verdeata, na! Bun nene, bun, 'nu radea'! Lame, i know! Da voi judecati singuri, ca fix acu dezbat si eu problema negru pe alb, si insiruindu-mi asadar gandurile aici, va conjur sa-mi intariti voi una din convingeri (le-am lasat la urma di 'tat), cu argumente, cu tot, pro si contra!

Da s-o iau cu inceputul... ca asa-i frumos! Habar n-am avut pana acu o luna, ca intr-un locsor din Bucurestiul asta mare, de vreo 6 ani incoace, se petrec niste lucruri fabuloase. Strada Arthur Verona, aka Street Delivery, isi pune lacat la inceput si sfarsit de strada in fata vehiculelor pe 4 roti - de obicei la ceas de vara, vreo 3 zile, si fix in Parcul Icoanei se dezbraca de secrete: arhitectura, arta stradala, teatrul, muzica, atelierele culinare, yoghinii in starea lor naturala (infasati doar, o stare zen de numa'), hipsterii adevarati si entertainmentu'. Iar toata chestiunea asta, redata in totalitate pietonilor, e organizata an de an de Fundatia Carturesti si Ordinul Arhitectilor din Romania, o-la-la!;)

Si se pare ca 7-le mi-a soptit sa spun da;), si mare mi-a fost bucuria sa le impartasesc minunatilor participanti, dornici sa afle din gura mea profana, despre mancarea sanatoasa, sa le graiesc vorbe-aplicate, despre uleiuri bio, bulgur, basca de oua m-am bucurat sa explic maxim, parfumuri de menta, busuioc, alune, toate astea contopite-ntr-o salata sanatoasa numita Tabbouleh (cand vedeti rosu in fata ochilor, dati click) despre care v-am vorbit acu ceva timp in urma, cand Plafar a binevoit a aduna laolalta oameni pasionati de cooking sanatos, treaba serioasa dom'le, nu gluma!

Si uite asa au organizat oamenii astia cu ale lor puteri de provenienta proteica zamislita dintr-un pumn de migdale sau nuci - un concurs in care FB-ul a fost aruncat in aer de retete raw vegane, vegetariene care au purtat amprenta oamenilor frumosi de s-au infatisat pe Street Delivery in ziua aia de duminica - celor ce mi-au fost alaturi - le mare multumesc, si mai apoi ne-am cunoscut in toata multimea noastra, cunoscatori raw sau nu, dar dornici de cunoastere (ca mine), la atelierul Oliviei Steer - tinut, unde altundeva decat intr-un Plafar - pe Radu Beller mai exact, da.. vedeti aici spotul video realizat cu Olivia.

In duminica aia, in Parcul Icoanei, introducerea mea a fost finuta, fara conotatii raw (si fara discutii imbecile despre porc, ca altfel mi-o luam pe coaja), luand in calcul fiertura sparturii de grau si rezultatului cotcodacelii cocosului asupra unor gaini in calduri, dar musai bio toate - alimentatie naturala si sanatoasa nene, ca nu ne-am jucat doar povestind incins si interesant, ci am facut acolo niste treburi.. Faina misiune, dom'le, da!

Mai ales ca my lovely Ralu (care absenteaza motivat acu si pe care o pupacesc cu drag) m-a incantat cu prezenta. A durat o ora atelierul culinar, timp in care m-am imprietenit pentru prima data in viata cu o plita electrica.. din aia de camin, am intalnit oameni frumosi si interesanti, asa ca fu' misto treaba, plus explicatii, explicatii.. ;) la o ora arzatoare din zi!

Unde mai pun la socoteala ca-ntr-una din zile, Edutu meu prezent in fapte ne-a arat si explicat cum si-n cate feluri se incordeaza muschiul vanos, si musai cum se despart niste cirese si visine de samburi.. Asta da clasa, dom'le! no, ziceti voi acu'!

Asa, acum ca am tot dat din casa, sa continui.. Intr-o zi din timpul saptamanii, imediat dupa Street Delivery, am cunoscut-o in toata splendoarea ei adevarata, in carne si oase vegane pe Scufita Rawsie. Da nene si eu credeam ca-i facatura, dar exista in toata desavarsirea ei! Cantec de leagan ii era vocea, chipul sculptat in creme naturale, subtire ca o copilita de-a 9- a, dotata sufleteste cu un compendiu raw vegan, deci da!

Am picat pe scaun de cum am intrat in Plafar, i-am prins Ralucai mana ca-ntr-un cleste si i-am zis..  "soro, daca vezi ca ma pierd in fata alunelor scufundate in lapte de migdale si ma zbat ca o naluca sa le pescuiesc; daca incep sa ling semintele de susan ramase in urma bulgarasilor ce le contin; daca observi ca mi se indeseste pe loc parul cand sorb din salata facuta nectar, si mi se tranforma dejtele in betisoare chinezesti nu de alta dar ar fi fost pacat sa fac uitata in pahar o cat de mica bucatica de dovlecel prefacut in tagliatelle, imperecheat cu un pesto de caju si usturoi - absolut dementiale !!!-  da-mi peste ochi, trage-mi doua palme sa-mi revin ca altfel ii pun gand rau lui M. - raw vegan o sa scrie pe el" Zis si facut! M-am trezit luata la palme, asa metaforic vorbind - din fericire, sau pacate o sa realizez in timp - si am plecat  de acolo ca o nauca!

Si uite asa si din cauza aia, imi sterg ochii injectati de lacrimi cu dosul palmei si ma intreb.. 'A fi sau a nu fi raw-vegan, sau macar vegan, sau cel putin vegetarian'? Hai, ziceti, ziceti voi! Stiu ca postarea asta n-are zvacniri prea mari de acceptare a ierbii, ca de, porcu' mi-a intrat ca raia in piele, in creier, in toate madularele fiintei mele  - drept pentru care am ca intriga o intreaga poveste de viata si o prietenie care s-a lasat asa din mosi stramosi cu limba de moarte - deci parsiv rau de tot, dar totusi, am vreo scapare? Si daca da, cum?. Ca eu mi's tare sensibiloasa si atasata de lucrurile pe care le-am cunoscut in timp si iubit intr-o zi cat altii intr-o viata si c-un zvac de mica masochista (ca o balanta veritabila ce sunt) - cantaresc cam la modul asta lucrurile:

•  p'un taler porc (uhhh moama - coaste imbaiate-n lapte de cocos, unt de arahide, usor bulbucat cu grasime, pestritat cu sorici, marinat intr-o chestiune de-ti sta mintea-n loc si-apoi aruncat pe gratar, sau cuptor, intr-o idila perfecta cu cirese, caise, prune, etc (insert drooling face here) - pe stanga mai la vale vedeti vreo 10 preparate din porc, go, go, go !!;)) 
• si pe alt taler - constiinta mea raportata la "tinerete fara batranete si viata fara de moarte" - aspect imbracat in haine raw vegane, cica, si celulita aia de care va ziceam mai sus, sau viitoarea celulita (ca eu, acum, doar v-am zis, n-am d'aia, lol)! 

Personal va indemn sa judecati in cunostinta de cauza si sa extrageti si pentru voi taleru castigator. Chiar mi-s tare curioasa ce ganduri imbratiseaza domniile voastre, parol!

Deci, ma ajutati fetelor, ca am musai nevoie de-o ispita raw, sau macar vegana - cu documentatia stiintifica de rigoare, cu linkuri, ingrediente, principii si povesti de viata pe de-o parte; sau pe de alta - porc tata, simplu fara prea mult zvac din partea voastra, ca pe asta il stie mandea pe de rost din cale afara!! Deci, ma pot astepta la idei/sfaturi? Le primesc cu mare bagare de seama si muuuuult drag! 

Acu sigur va asteptati la reteta de trufe raw, da mai am facut-o si p'asta, dupa mintea mea din capu' meu. Absolut groazava treaba, cu un parfum si-o consistenta de sta matza in coada, bune rau, da stiti cum! Dar hai sa vorbim despre ele maine, ca acum prea mult mi-a copt mintea ba porc, ba raw si e vremea somnului de frumusete, nu de alta ;) 

Mousse de ciocolata

Spuma de ciocolata/ sau mousse-ul de ciocolata na, e una din dulcegariile care-mi inghenuncheaza trairile cand vine vorba de drogul asta pacatos. Si desi n-o sa cititi aici cuvinte precum clocot & fire, o combustie tot o sa se petreaca in sufletul stomacului vostru de n-o s-o uitati pe vecii vecilor.. fiori de raceala si-o patima nebuna dupa spuma asta.. Daca o veti pune in aplicare veti vedea ca ce-mi turuie mie gura nu-i gluma nicicăcum dom'le, o nuu! Arome, culoare cu non-culori, parfumuri complementare si-o pata aprinsa, dulce acrisoara, de roze..

Notati asa:

100 grame ciocolata alba (nu folositi de menaj),

100 grame ciocolata neagra (de buna calitate),

300 grame frisca lichida,

2 albusuri + optional 2 galbenusuri,

60 grame zahar,

1 lingurita esenta de menta,

1 lingurita esenta de vanilie

100 grame coacaze - ale mele au fost usor congelate ;)

Topiti la microunde timp de 1 minut - in vase separate - ciocolata alba / neagra, apoi lasati-le putin la racit. Mixati frisca lichida (Hulala am folosit eu). Am discutat ieri principiile acestei miscari.. da le reiau ;) Ca regula generala, frisca se tine in frigider, nu congelator, nu camara. Nu aveti nevoie de intaritor de frisca, de la sine putere se lasa batuta de mixer, parol! Daca o mixati prea mult - nu se taie dom'le, ci pur si simplu consistenta i se transforma intr-un fel de burete din ala sponge din cauza aerului prea mult incorporat. Ok, da? Frisca se mixeaza de regula pe aceeasi putere - de la inceput pana la sfarsit - si in aceeasi directie.. suficient cat sa obtineti din partea ei un varf usor indoit la vedere atunci cand scoateti telul sau paletele mixerului din ea. Sa fie o idee mai batoasa decat spuma de barbierit ;)

Intr-un alt vas - mixati foarte bine albusurile de ou cu zaharul si daca nu aveti oaresce greturi adaugati si galbenusurile si mai mixati putin cat sa le incorporati.. eu n-am greturi, deci le-am pus ;) Turnati ouale mixate cu zaharul in vasul ce contine frisca batuta, incorporati doar putin cu spatula ingredientele, avand grija ca sa nu-i permiteti aerului sa patrunda prea mult in compozitie, apoi impartiti in doua vase amestecul obtinut. 

Intr-unul turnati ciocolata neagra + esenta de vanilie si incorporati usor cu spatula.. iar in celalalt ciocolata alba, esenta de menta si incorporati. Apoi construiti puzzle-ul.. in pahare, sau cescute Emile Henry, sau ce vreti voi - o lingura cu mousse de ciocolata alba, o alta cu mousse de ciocolata neagra si tot asa... iar printre ele bobite de coacaze - aroma mai complementara nu exista parol, iar deasupra un motz de ciocolata rasa, coacaze  si cam gata, tadam! O dati la rece si o serviti dupa o ora - doua asa.. E nebunie curata! Spumoasa, fina, dulce si parfumata de numa!

Ralu, esti pe faza, da? Maine revin c-o chestiune existentiala; v-as zice azi da trebuie sa onorez o invitatie in parc cu rolele ;), da musai dupa ce ma dreg c-un smoothie si sparg intre dinti o galeata cu gheata!

Prajitura cu gem de prune si nuci - de post

Cu dulcegaria asta risti sa nu intelegi ce ti se intampla. Ai notiunea intalnirii cu o prajitura de post, in schimb perceptia gustului te face sa te indoiesti ca n-are oua, lapte, cioco desi cu mana ta n-ai pus! Si da, stiu ca e nedrept! E nedrept c-am tinut-o ascunsa atata amar de vreme, dar mi se parea atat de fidela mie dulcegaria asta, plina de istorie, peripetii, explozii, gusturi si arome pecetluite intre mine si ea de-a lungul a peste 20 de ani ca nici n-am realizat ca e cu putinta so tin just for mysefl si sa n-o astern pe hartie! Pana mai ieri, cand am primit o comanda speciala (hugs Ralu;) pentru o dulcegarie de post ;) Si puteam io sa omit scanduricile magice in prezentarea dulcegariei ? Nu, nu !;))

Desi e saptamana mare, dulcegaria asta te indeamna la dezmaturi culinare.. Iar pentru zilele in care abstinenta nu face legea, un pahar cu lapte companie vine fix pe fix, parol ca da ! ;)

Sa pornim dara in incursiunea ei. Povestea e simpla, da cred c-ati sesizat deja ca sunt addicted to simple stuff  but yummy, nu? ;) E reteta bunicii mele, Dumnezeu s-o odihneasca, sunt sigura ca se 'alinta acolo' cu bunatatea asta, cu care ne-a rasfatat mereu, mie si sor'mii, simturile in copilarie. Prefacerea ia in calcul echivalenta unei cani! Yep, cana voastra preferata sa zicem... aia mare de va beti lapticul dimineata.. daca faceti ca mine ;).

Dulcegaria se raporteaza asa... la 2 cani pline cu faina - merg fix 1 cana plina cu zahar, 1 cana cu apa,  3 sferturi din cana cu ulei, 1 lingurita cu praf de copt, 1 lingurita aproape rasa cu bicarbonat stins in 1 lingurita cu otet, 1 lingura cu varf cu cacao, 1 lingurita rasa scortisoara, 1 lingurita rasa matcha (dar puteti fara doar si poate sa eliminati pulberea asta verde din calcul sau sa o inlocuiti cu o alta aroma preferata.. putin praf de anason de exemplu), jumatate cana cu gem de prune (dar la fel de bine puteti folosi orice alt gem sau dulceata preferati.. nu va zic ce delicioasa e de exemplu cu dulceata de gutui / capsuni / visine, sau fructe de padure), 50 grame nuci macinate, 3 linguri pline cu esenta de rom si un praf de sare. 

Asta e toata vraja. Si in functie de cana voastra si de cat de mare va e tava.. puteti dubla cantitatea. De exemplu aceasta cantitate va este suficienta pentru umplerea unei tavi de tort cu diametrul de 26 cm. Depinde cat de subtire sau inalta o doriti. Sa va mai zic ca, pregatind-o intr-o tavita de tort.. o puteti decora la mijloc si deasupra cu un buttercream de post din margarina vegetala, zahar tos si cacao? Hmm feel free to mumbo jumbo.

Puneti intr-un vas toate ingredientele din lista, nu exista ordine, si amestecati. E fix dupa cum aveti chef, dar aveti grija sa stingeti bicarbonatul in otet. Eu mereu incep cu faina, apoi le adaug pe celelalte. Cuptorul fiind preincalzit din timp la 180 grade, tapetati cu hartie de copt - o tava de tort cu diametrul de 26 cm, sau ungeti cu margarina si pudrati cu faina o tavita dreptunghiulara de 28 / 23 cm de exemplu si turnati compozitia. La cuptor sta cam 25 - 30 minute la 180 grade, dar cel mai sigur e in cazul dulcegariei asteia testul cu scobitoarea. Dupa 20 - 25 minute testati.. daca iese curat e gata, altfel mai lasati putin. Aveti grija ca tavitele pe care le folositi sa fie cu bordura inalta, pentru ca se va umfla in pene negresit!

Eu am folosit niste forme dragalase, din care am scos dulcegaria fara probleme si altele pe care am omis sa le pudrez cu faina si mi s-a lipit, na! ;)) Bineinteles ca mi se intampla si mie ;) Fix pe cele decorate cu prune le-am lipit de tavite si cu chiu cu vai le-am scos. Urate rau, da maxim de bune, pe cuvant ca da! Le-am pudrat cu zahar tos pe unele, iar dulceata de nuci verzi le-a tinut companie celorlalte. E voila !

Poate fi dulce, dulce-acrisoara, fructata, innobilata cu nuci, alune de padure, fistic, orice gand = ingredient pacatos va trece prin cap il puteti lasa sa pice-n compozitie, prajiturica asta parind a fi departe de toate cele lumesti, ca sa se tina bine si la cumetria celor ce nu tin post, dar mai ales a celorlalti carora li se inchina.

Tarta cu dovleac

Am lasat prea mult in spatele reflectoarelor aceasta minunata leguma. Bunica stia la ce-i bun bostanul, cand ingrasa purcelusii pentru Ajun de Craciun :)) dar asta nu-i pentru bebelusi de purcelusi, garantat.  Am primit certificatul de calitate :) insotit de reteta asta minunata, de la mama. E una din dulcegariile cu care-mi alinta, adesea, poftele copilariei.

Pentru inceput aveti nevoie de o bucata de dovleac de 900 g. 

O curatati ofc, ca doar nu-i pentru bebelusii de mai sus; spalati feliile si le asezati pe un prosop, cat sa se scurga de apa. Dupa ce dati bostanul pe razatoare, il transferati intr-un wok (in care ati 'inmuiat' la un foc mic 60 g margarina - daca tineti post / sau unt), alaturi de coaja rasa de la o lamaie, 2 linguri pesmet, 1 lingurita praf de scortisoara, 15 linguri zahar si 15 ml esenta de vanilie. Atingeti atemporal c-un bici (a se intelege lingura) caleasca infierbantata a cenusaresei, timp de vreo 30 minute si pana la miez de noapte sigur va alegeti (cel putin / cel mult) cu o minunatie de placinta.

Reteta am modificat-o putin... ca era pe biletel un aluat facut in casa. Eu n-am avut timp, asa c-am folosit o foaie grasa de placinta fara ou, de 450 g. Si daca-i bal, bal sa fie.. Am pus o foaie de hartie intr-o tava de tort, am intins foietajul  s'am mimat dansul...  

Am taiat marginile foietajului, si cu ce-a ramas am facut rotile de la 'caruta' si ca orice masinarie care se respecta, inca una de rezerva si-o steluta... Stiti voi, in caz ca depasiti viteza admisa, sa aveti un strop de magie  la-ndemana si niste bilute maruntis :))

Am sters urmele cu 2 pumni de pesmet amestecat cu unul de nuca macinata si 2 linguri cu zahar (n-am poza, dar aveti dovada la final :)) si am pus placinta in cuptor pentru 1 ora la 180 grade. Dupa, am lasat-o la racit. Nu va grabiti ca fetele mari la maritat, ca sigur nu e bine... Aveti putintica rabdare... cam o ora, sau pana se raceste...apoi o insemnati cu un strat gros de zahar facut praf. 

Si daca te simti Cenusareasa, te alinti cu o bucata, fix pe la un miez de noapte si cine stie..... daca nu te-ai 'grabit' deja  ?!  lasi usa deschisa s'un bilet cu urmatorul message pe ea.....

Va ispitesc cumva ..... cu  o felie de tarta  ?? ;)